Alte cereri. Decizia 1651/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Operator date - 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1651 /
Ședința publică de la data de 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Suciu
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 3: Csaba
Grefier
Pe rol judecarea cererii de Revizuire formulată de recurentul, a Deciziei civile nr. 221/10.02.2009 pronunțată de CURTEA DE APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, LUKOIL ROMÂNIA, G, reprezentată prin lichidator judiciar
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul revizuent, prin av., care depune delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Revizuentul prin avocat arată că nu există dovada avansării onorariului în primă instanță.
Curtea acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Revizuentul prin avocat solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată:
Prin Decizia civilă nr. 221/10.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- s-a admis recursul declarat de administratorul special, împotriva sentinței civile nr. 1370/ 10.07.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, fiind modificată în parte hotărârea recurată, în sensul că s-a constatat decăderea creditoarei Banca Comercială Română din termenul de depunere a cererii de admitere a creanțelor privind pe debitoarea, fiind menținute în rest dispozițiile sentinței civile nr. 1370/ 10.07.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Totodată, s-au respins recursurile declarate de administratorul special împotriva sentinței civile nr. 1781/ 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- și împotriva sentinței civile nr. 1.916/29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În consecința acestei soluții, Curtea de Apel a obligat debitoarea intimată G, reprezentată prin lichidator judiciar A, să-i plătească recurentului administrator special suma de 450,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Împotriva acestei decizii a formulat recurentul cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția Comercială sub nr-.
A susținut revizuentul că, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată solicitate, fiind incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2.proc.civ. totodată dispozitivul cuprinde dispoziții potrivnice, în sensul art. 322 pct. 1.proc.civ.
Intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.
Examinând cererea de revizuire prin raportare la dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2. pr. civ. temeiurile juridice invocate de revizuent, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.322 proc.civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire; 2. dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
În speță, analizând dispozitivul deciziei a cărei retractare se solicită, se constată că nu cuprinde nicio dispoziție a cărei executare să nu fie posibilă, nefiind incident motivul prevăzut de art. 322 pct. 1.proc.civ. În realitate, ceea ce reclamă revizuentul este obligarea eronată la plata cheltuielilor de judecată a societății aflate în insolvență, și nu a creditoarei în raport de care recursul a fost admis, însă această mențiune a dispozitivului nu este contrazisă de o altă dispoziție a instanței de recurs, de natură a determina imposibilitatea îndeplinirii dispoziției criticate.
Pe de altă parte însă, se constată că, într-adevăr, soluția pronunțată de instanța de recurs asupra cheltuielilor de judecată solicitate de recurent nu este susținută de niciun considerent al deciziei, Curtea neargumentând dispoziția privind obligarea debitoarei intimate G, reprezentată prin lichidator judiciar A, la plata în favoarea recurentului administrator special a sumei de 450,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Lipsa totală a motivării soluției date cererii recurentului având ca obiect cheltuielile de judecată echivalează nepronunțării asupra acestei cereri, împrejurare ce permite revizuirea deciziei, în condițiile art. 322 pct. 2.proc.civ.
Analizând cererea recurentului privind acordarea cheltuielilor de judecată în condițiile art. 327.proc.civ. Curtea constată că, două dintre cele trei recursuri promovate de către recurent au fost respinse, fiind admis exclusiv recursul îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1370/ 10.07.2008, iar în acest din urmă recurs au fost apreciate ca fondate doar criticile formulate cu referire la soluția primei instanțe pronunțată asupra cererii formulată de administratorul special privind decăderea creditoarei Banca Comercială Română din termenul de depunere a declarației de admitere a creanțelor, prin Decizia Civilă nr. 221/10.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- reținându-se că,
"În mod neîntemeiat prima instanță a respins cererea formulată de administratorul special privind decăderea creditoarei Banca Comercială Română din termenul de depunere a declarației de admitere a creanțelor privind pe debitoarea Sir
Potrivit prevederilor art. 62 alin. 1 lit. b, respectiv art. 62 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 termenul limită ( de 60 de zile și cel majorat de 90 de zile) pentru înregistrarea cererilor creditorilor de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei, începe să curgă de la data deschiderii procedurii insolvenței, 22 octombrie 2007, și nu de la data notificării efectuate de administratorul judiciar, 7 decembrie 2007.
Termenul de depunere a declarațiilor de creanță s-a împlinit la data de 24 decembrie 2007, iar cel majorat cu 30 de zile, conform încheierii ședinței din data de 21 ianuarie 2008 s-a sfârșit în data de 24.01.2008.
Într-adevăr creditoarea a fost notificată de către administratorul judiciar în data de 7 decembrie 2007 ( fila 9 dosar A dosar nr-) însă creditoarea a avut timp în intervalul 7 decembrie 2007- 24 ianuarie 2008, să formuleze cerere de admitere a declarației de creanță.
În raport cu aceste împrejurări, creanța creditoarei expediată prin poștă în data de 1.02.2008 și înregistrată în data de 4.02.2008 la Tribunalul Arad apare ca fiind tardivă."
În aplicarea dispozițiilor art. 276.proc.civ. potrivit cărora " Când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor", recurentul este îndreptățit să obțină doar în parte cheltuielile de judecată avansate, respectiv cele ce au susținut cererea privind înlăturarea creditoarei Banca Comercială Română de la masa credală, cerere ce a fost apreciată ca fiind întemeiată de instanța de control, în detrimentul intimatei Banca Comercială Română
În consecință, pronunțându-se asupra cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, Curtea va obliga creditoarea intimată Banca Comercială Română să-i plătească recurentului administrator special suma de 520,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând din taxele de timbru și 1/6 din onorariul avocațial avansat în recurs.
Reținându-se culpa procesuală a recurentului cât privește recursurile formulate împotriva sentinței civile nr. 1781/ 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- și împotriva sentinței civile nr. 1.916/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, precum și în ce privește criticile aduse sentinței civile nr. 1370/ 10.07.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- cu referire la declarația de creanță a creditoarei Lukoil România, totodată constatând că recurentul nu a făcut dovada avansării onorariului avocațial în primă instanță, va fi respinsă în rest cererea recurentului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Reținându-se nepronunțarea instanței asupra cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, pentru motivele sus arătate, urmează a fi înlăturate din dispozitivul deciziei mențiunile ce privesc cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de revizuire formulată de recurentul, împotriva Deciziei Civile nr. 221/10.02.2009 pronunțată de CURTEA DE APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
Schimbă în parte decizia atacată, în sensul că:
Obligă creditoarea intimată Banca Comercială Română, să-i plătească recurentului administrator special suma de 520,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Respinge în rest cererea recurentului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Înlătură dispoziția privind obligarea debitoarei intimate G, reprezentată prin lichidator judiciar A, de plată către recurentul administrator special a sumei de 450,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
Cu opinie parțial separată, în sensul neînlăturării dispoziției privind obligarea debitoarei intimate la plata către recurent a sumei de 450,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs | ||
GREFIER, |
Opinie parțial separată
În dezacord parțial cu opinia majoritară a colegilor mei consider că deși cererea de revizuire formulată de recurentul împotriva eciziei civile nr. 221 din 10 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- se impunea a fi admisă, întrucât soluția instanței de control judiciar asupra cheltuielilor de judecată solicitate de recurent nu este susținută de niciun considerent al deciziei, Curtea neargumentând în vreun fel dispoziția privind obligarea debitoarei intimate G, prin lichidator judiciar A, la plata în favoarea recurentului administrator special doar a sumei de 450,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, lipsa totală a motivării dezlegării date acestei solicitări a recurentului echivalând cu nepronunțarea asupra respectivului capăt de cerere, împrejurare care atrage incidența prevederilor art. 322 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, judecătorii nepronunțându-se omnia petita, în mod greșit instanța de revizuire a decis și înlăturarea din hotărârea atacată a dispoziției referitoare la obligarea societății debitoare la plata către recurent a acestei sume de bani reprezentând cheltuieli de judecată în calea de atac. Aceasta, întrucât spre deosebire de recurs, care are în vedere în primul rând erorile de drept, revizuirea vizează îndreptarea erorilor de fapt. Tocmai de aceea, cele două căi extraordinare de atac pot fi promovate concomitent, exercitarea revizuirii nefiind condiționată de exercitarea prealabilă a recursului.
Revizuirea se justifică, de regulă, prin aceea că, involuntar, instanța a săvârșit eroare în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârea atacată, fie în raport cu materialul existent la data pronunțării hotărârii, fie în raport cu noile împrejurări, apărute ulterior pronunțării. Atunci când "eroarea" săvârșită de instanță a fost "voluntară", fapt ce rezultă din chiar încercarea judecătorului de aom otiva, revizuirea nu este admisibilă, partea trebuind să exercite recursul. de ultra petita sau de extra petita dau loc la calea de atac extraordinară a revizuirii numai dacă au fost comise involuntar, deoarece numai în acest mod se poate motiva revizuirea, care este o cale de atac adresată de parte aceleiași instanțe, învitând-o să-și repare eroarea. Când viciul de ultra petita sau extra petita ce se pretinde că a fost săvârșit nu a fost involuntar, ci, mai mult, este chiar motivat, atunci partea nu are decât calea de atac la instanțele superioare. Dar, și dacă nu se acceptă această distincție, este totuși de netăgăduit că cererea de revizuire trebuie respinsă, când, prin viciul imputat, instanța a comis o violare de lege.
Fiind o cale de atac extraordinară, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 322 din Codul d e procedură civilă. Revizuirea este o cale de retractare, în sensul că, în afara unei singure situații - art. 322 pct. 7 -, cererea se adresează instanței care a soluționat pricina, solicitându-i-se să revină asupra hotărârii date, revizuirea unei hotărâri definitive neputând fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost discutate și rezolvate în instanță cu ocazia rezolvării litigiului.
Cu alte cuvinte, atâta timp cât instanța de control judiciar, cu ocazia soluționării celor trei cereri de recurs declarate de administratorul special împotriva sentințelor civile nr. 1370 din 10 iulie 2008, nr. 1781 din 15 septembrie 2008 și nr. 1916 din 29 septembrie 2008, toate pronunțate de Tribunalul Arad în dosarul nr-, dintre acestea fiind admisă doar cea referitoare la prima hotărâre, a dispus obligarea debitoarei intimate G, prin lichidator judiciar A, să-i plătească recurentului suma de 450,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, măsură care nu a fost contestată în niciun fel, printr-o altă cale extraordinară de atac, de către "partea căzută în pretenții", apreciez că instanța de revizuire nu putea să înlăture această dispoziție, care a intrat în puterea lucrului judecat în conformitate cu prevederile art. 1201 din Codul civil, chiar dacă revizuientul a susținut, printre celelalte motive invocate, că în mod eronat societatea debitoare a fost obligată să-i plătească cheltuielile de judecată avansate, și nu creditoarea în raport de care recursul său a fost admis. Aceasta, și motivat de împrejurarea că una dintre condițiile minime de admisibilitate a cererii de revizuire este și aceea ca revizuientul să justifice interesul pentru exercitarea căii de atac.
După cum reclamantul nu are interesul să ceară revizuirea unei hotărâri prin care instanța i-a acordat o sumă mai mare decât cea solicitată, debitorul nu ar avea interesul să formuleze o cerere de revizuire a unei hotărâri pe motiv că bunul la a cărui predare a fost obligat a pierit sau cel care a câștigat procesul nu s-ar putea plânge că hotărârea s-a bazat pe un înscris ce a fost ulterior declarat fals, apreciez că nici administratorul special recurent nu are interesul să se plângă că în mod greșit a fost obligat la cheltuieli de judecată parțiale către el un anumit intimat în locul altuia, lipsa interesului putând fi invocată din oficiu de către instanță.
A da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a fost soluționată pricina și s-au stabilit raporturile litigioase dintre participanții la judecată, inclusiv cele privitoare la suportarea costurilor purtării procesului, ar însemna să se deschidă acestora dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, lucru care nu poate fi acceptat în actualul sistem al procedurii civile, în care respectiva cale extraordinară de atac tinde la schimbarea, în tot sau în parte, a hotărârii atacate (cu excepția celor definitive potrivnice, când se va anula cea din urmă hotărâre) pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecății finalizate cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită. Deci, în cadrul revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăți, pe temeiul unor elemente noi. Or, prin înlăturarea din hotărârea atacată a dispoziției privitoare la obligarea societății debitoare la plata către recurent a sumei de 450,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs consider că instanța a realizat tocmai o asemenea nouă judecată a capătului de cerere accesoriu, deși acest lucru nu mai era posibil.
, prin neînlăturarea dispoziției menționate, nu trebuie să se înțeleagă că revizuientul ar fi urmat să primească o sumă mai mare decât cea corect calculată în cadrul considerentelor, la care subscriu în totalitate, în sensul că pe lângă cei 450,15 lei i-ar mai fi fost acordată și suma de 520,15 lei, la care a fost obligată creditoarea intimată Banca Comercială Română, pentru că în opinia mea din valoarea mai mare trebuia dedusă suma inițial acordată de instanța de recurs.
Judecător,
Red. - 25.01.2010
Red. - 26.01.2040
Thred. - 2 ex - 27.01.2010
Președinte:Raluca SuciuJudecători:Raluca Suciu, Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Alte cereri. Decizia 354/2008. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
