Alte cereri. Decizia 302/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 302
Ședința publică din data de 27 februarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Chirica
JUDECĂTOR 2: Florentina Dinu
JUDECĂTOR 3: Florentina Preda
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de recurenta-creditoare SC USA cu domiciliul ales la "PIPERA & ASOCIAȚII" cu sediul în B, sector 3, nr.223,.3 împotriva sentințelor nr.157 și 158 din data de 26.10.2007 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - prin DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B - SERVICIUL JURIDIC cu sediul în B, sector 6,--40,.4 împotriva sentinței nr.156/26.10.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu debitoarea SC - cu sediul în Târgoviște,-, județul D, prin lichidator judiciar SC SRL -, cu sediul în Târgoviște,-,.1A,.49, județul D, intimata SC - cu sediul în Târgoviște,--8, județul D și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște,., nr.1, județul
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar actele lipsă și copia cererii de la instanța de fond, a amânat pronunțarea la data de 20 februarie 2008 și apoi la data de 27 februarie 2008, când a dat următoarea decizie:
CURTEA
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 3.05.2007, SC System -, prin lichidator judiciar, a solicitat judecătorului sindic anularea procesului-verbal nr. 13205/19.04.2007 prin care s-a dispus sechestrul asigurător de către ANAF, Autoritatea Națională a Vămilor.
În motivarea cererii, lichidatorul a arătat că la data de 18.06.2007 ANAF, Autoritatea Națională a Vămilor, a emis o decizie de instituire a măsurilor asiguratorii, în temeiul art. 126 alin. 4 din OG 92/2003 privind Codul d e procedura fiscală, republicat.
S-a constatat că debitorul SC Leasing SRL are ca obligații de plată stabilite prin nr. 2-5/3.01.2005, 8-23/8.01.2005, decizia 2086/12.04.2007, reprezentând debite accesorii, suma de 542.427 lei.
În temeiul art. 126 al. 2 din OG nr. 92/2003 privind fiscală Cod Penal republicat, apreciind că datoria vamală este mare și există pericolul ca bunurile pentru care nu s-au achitat taxele aferente importului definitiv să fie valorificate de către lichidatorul societății utilizatoare SC System - s-au dispus măsurile asiguratorii, iar prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate acestea pot fi ridicate.
Prin procesul verbal de instituire sechestru asigurator nr. 13205/19.04.2007 aceeași autoritate a instituit sechestrul asupra bunurilor care au făcut obiectul contractului de leasing financiar nr. /2.11.2001 încheiat între SC Leasing SRL G, în calitate de locator și SC - Târgoviște, în calitate de utilizator. Ulterior, după deschiderea procedurii insolvenței SC -, SC Leasing SRL s-a înscris în calitate de creditor cu o creanță reprezentând ratele neachitate.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, judecătorul-sindic a pronunțat sentința nr. 156 din 26.10.2007 prin care a anulat procesul-verbal de instituire sechestru asigurator încheiat la 19.04.2007 de pârâta ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală B, Serviciul Juridic de Urmărire și . Creanțelor, reclamanta fiind SC System - prin lichidator.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că urmare a efectuării unei expertize contabile s-a concluzionat că aceste bunuri au fost achitate către locator și prin sentința nr. 166/20.10.2005 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. 9/F/2004, sentință irevocabilă, bunurile au fost incluse în patrimoniul debitoarei SC - urmând a fi valorificate pentru satisfacerea creanțelor creditoarelor.
Astfel, bunurile care au făcut obiectul contractului de leasing financiar nu se află în patrimoniul SC Leasing SRL G, societate care este debitoarea Autorităților Naționale a Vămilor și prin urmare instituirea sechestrului nu poate produce efectele juridice scontate.
S-a mai arătat că măsura nu poate fi instituită împotriva SC - Târgoviște, societate aflată în faliment, deoarece în conf. cu art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau a bunurilor sale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală criticând hotărârea, întrucât a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - art. 304 pct.9 civ.
Cod PenalSe arată că potrivit contractului de leasing financiar nr. /2.11.2001 încheiat între SC Leasing SRL în calitate de locator și SC System - în calitate de utilizator, locatorul se obliga să asigure utilizatorului posibilitatea de a-și alege obiectul de leasing și de a majora cu aceasta din urma contractul de vânzare cumpărare.
Astfel, la sfârșitul contractului de leasing, după plata aratelor, utilizatorul SC System - a avut posibilitatea de a cumpăra bunurile ce au constituit obiectul contractului, prin încheierea cu proprietarul a unui contract de vânzare cumpărare.
Mai arată recurenta că în mod corect autoritatea vamală a considerat că proprietarul bunurilor este SC Leasing SRL, întrucât la momentul întocmirii procesului verbal de sechestru asigurator nr. 13205/2007 nu a existat un contract de vânzare-cumpărare prin care să se dovedească că SC System - a devenit proprietara bunurilor asupra cărora s-au luat masuri asiguratorii.
Deși în dispozitivul sentinței civile nr. 166/20.10.2005 s-a reținut că SC System - este proprietara bunurilor ce au făcut obiectul contractului de leasing, consideră recurenta că această mențiune nu poate constitui un titlu care să ateste proprietatea acesteia (filele 4-5).
La data de 12.02.2008, SC System - prin lichidator judiciar, a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 43-44).
La dosarul cauzei au fost depuse acte din dosarul de faliment.
2. La data de 3.05.2007, debitoarea -, reprezentată prin lichidator judiciar a chemat în judecată pârâta-creditoare USA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută-parțială a contractului de împrumut nr. 9610/13.10.2003 în ceea ce privește mențiunea adăugată "+2 milioane USD" de la art. 1.1. din contract și implicit să se constate nulitatea absolută-parțială a contractului de ipotecă nr.3765/14.11.2003.
S-au invocat dispozițiile art.5 Cod civil, în sensul că acest contract de împrumut, nr.9610/13.10.2003, este semnat de către o persoană, aflată într-un vizibil conflict de interese și fără a se respecta hotărârea Consiliului de Administrație al societății, iar această persoană cumula atât calitatea de împrumutător cât și de președinte al Consiliului de Administrație. Deși hotărârea Consiliului de Administrație a fost ca împrumutul să se facă pentru suma de 113.000 USD, s-a făcut o modificare unilaterală a acestuia, în sensul adăugării și a sumei de 2 milioane de USD.
S-a mai susținut de către lichidator că încheierea contractului de ipotecă s-a efectuat cu încălcarea plafonului împrumutului în sumă de 113.000 USD, sumă stabilită prin hotărârea Consiliului de Administrație din 14.11.2003, iar modificarea atât a contractului de împrumut, cât și a celui de garanție s-a efectuat cu încălcarea prevederilor legale în materie, în sensul că nu au fost aduse la cunoștință acționarului Oltenia, astfel cum acesta a solicitat expres.
S-a invocat de către pârâtă excepția tardivității formulării cererii.
Judecătorul sindic a respins excepția invocată, deoarece fiind vorba de nulitate absolută, acțiunea în constatare este imprescriptibilă, acțiunea corespunzătoare putând fi formulată oricând, indiferent de timpul scurs de la încheierea actului.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, judecătorul sindic a pronunțat sentința nr. 157 din 26 octombrie 2007 prin care a respins excepția tardivității formulării cererii invocată de pârâta SC USA, reclamantă fiind SC, reprezentată prin lichidator judiciar Cabinet individual de insolvență,a constatat nulitatea absolută-parțială a contractului de ipotecă nr.9610/13.10.2003 și a contractului de ipotecă nr.3765/14.11.2003, în sensul că, în ambele acte, în loc de 2.113.000 dolari americani, va figura 113.000 dolari americani.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că din procesul verbal încheiat la 14.11.2003 la ședința Consiliului de Administrație al - Târgoviște, rezultă că s-au discutat o serie de împrumuturi pentru care contractul 9610/13.10.2003 încheiat între SC - și USA pentru suma de 113.000 USD.
Prin Hotărârea nr. 3 Consiliului de Administrație al - din ședința din data de 22.03.2004 s-a stabilit aprobarea actului adițional la contractul de credit nr. 9610/2003 încheiat pentru suma de 113.000 USD.
Actul adițional din 28.02.2004 la contractul de împrumut nr.9610/13.10.2003, act legalizat sub nr.2150/28.02.2004 precizează expres că împrumutul acordat de către USA, reprezentat de Societății Comerciale vitează acoperirea datoriilor împrumutatului către Leasing SRL și că valoarea acestor datorii nu depășește suma de 113.000 USD și se limitează la această sumă.
S-a mai reținut din procesul verbal încheiat la 22.03.2004 în ședința Consiliului de Administrație al - la punctul 2 al ordinei de zi s-a luat în discuție aprobarea actului adițional la contractul de împrumut nr. 9610/2003 încheiat pentru suma de 113.000 USD, deși în cadrul discuțiilor se încearcă o altă abordare, motiv pentru care acționarul Oltenia a contestat un contract de împrumut modificat de mână.
Mai reține judecătorul sindic că la fila 11902 din volumul 34 se află extrasul de cont din 15.10.2003 din care rezultă că în contul - a intrat suma de 113.535,22 USD ca urmare a contractului de împrumut nr.9610/13.10.2003.
Este adevărat că în contractul de garanție imobiliară se menționează suma de 2.113.ooo USD, dar la acesta s-a efectuat îndreptarea erorii materiale ulterior la cererea reprezentantului împrumutatei. Contract de garanție imobiliară autentificat sub nr.3765/2003 nu se putea încheia pentru suma de 2.113.ooo USD când în actul adițional la contactul de împrumut 9610/13.10.2003 se stipula clar că acest împrumut se limitează la 113.000 USD, chiar dacă ulterior această încheiere de îndreptare a erorii materiale a fost desființată ca urmare a unor greșeli procedurale, raționamentul rămâne.
Este de observat că acest contract de împrumut există în două forme, fila 11909, din care rezultă un împrumut de 113.000 USD și altă forme, la fila 11910, în care s-a adăugat cu un alt scris "plus 2 milioane USD", dar fără a beneficia de semnăturile și ștampilele părților. De altfel, în cuprinsul contractului de împrumut s-a aplicat ștampila "" pentru suma de 113.000 USD.
S-a mai reținut că a lipsit total consimțământul împrumutatului la un împrumut mai mare de 113.000 USD, că acordarea unui împrumut în sumă de 2.113.000 USD era mai degrabă un deziderat al împrumutătorului, care nu a avut niciodată împuternicirea de a-l negocia sau solicita în calitatea sa (la acea dată) de președinte al Consiliului de Administrație al, -.
S-a reținut de judecătorul sindic prin sentința nr.166 din 20.10.2005, pronunțată în dosarul nr.9/F/2004, când s-a stabilit că USA are o creanță garantată de 113.000 USD, sentința fiind definitivă și irevocabilă, dar și prin sentința nr.67/10.05.2007, când pe o altă cale s-a încercat a se majora cuantumul creanței garantate a USA și s-a respins cerere de rectificare a tabelului definitiv al creditorilor, întemeiată pe dispozițiile art.281 Cod procedură civilă, în sensul că acest creditor să figureze cu o creanță garantată de 2.113.000 USD, sentință de asemenea definitivă și irevocabilă.
În consecință, se apreciază că ne aflăm în prezența unei nulități absolute-parțiale a contractului de împrumut nr.9610/13.10.2003 în ceea ce privește adăugarea sintagmei "plus 2 milioane USD" din art.1.1 din contract și în consecință și a contractului de ipotecă nr.3765/14.11.2003 autentificat, în sensul că valoarea garanțiilor se ridică la suma de 113.000 USD, astfel cum s-a stipulat în actul adițional nr.2150/28.02.2004.
Împotriva sentinței nr. 157/2007 a declarat recurs SC - USA solicitând în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea dosarului spre rejudecare instanței competente și în subsidiar modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de către SC - pentru constatarea nulității absolute parțiale a contractului de împrumut nr. 9610/13.10.2003 și a contractului de ipotecă nr. 3765/14.11.2003.
Primul motiv de recurs se referă la faptul că instanța a soluționat pricina fără ca părților în cauză să le fi fost acordat cuvântul pe fondul acțiunii. Arată recurenta că la termenul de judecată din 26.10.2007 instanța nu a acordat părților cuvântul pe fondul cauzei, ci numai pe excepția de tardivitate invocată de către subscrisa, rămânând în pronunțare numai pe acest aspect.
În mod surprinzător prima instanță a soluționat cauza în fond, constatând nulitatea absolută a actelor juridice criticate. Față de acest aspect, este evident că pentru asigurarea dreptului la apărare și pentru respectarea principiului contradictorialității, cauza trebuie să fie trimisă spre rejudecare pentru ca părțile să poată pune concluzii și pe fondul cauzei cu respectarea dispozițiilor procedurale.
C de al doilea motiv de recurs se referă la faptul că hotărârea atacată este lipsită de temei legal.
Cu privire la excepția tardivității, recurenta a arătat, în primul rând că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că Legea 85/2006 este legea specială în materie de insolvență, astfel că termenul de introducere a acțiunilor în anularea actelor frauduloase,oricare ar fi motivele de nulitate, este cel prevăzut de art. 81 al. 1, iar termenul de decădere este de 18 luni, termen în care trebuie introdusă acțiunea în anulare.
Astfel, în cauza de față, procedura fiind deschisă încă din luna aprilie 2004, termenul de 18 luni prevăzut de art. 81 s-a împlinit acum mai bine de doi ani, astfel încât acțiunea promovată de SC - prin lichidator judiciar ar fi trebuit respinsă ca fiind tardiv introdusă.
În al doilea rând, mai arată recurenta, judecătorul sindic a făcut o gravă confuzie între prescripție și decădere. Deși s-a invocat excepția de tardivitate, judecătorul sindic a considerat că acțiunea în nulitate absolută poate fi exercitată oricând, ignorând total dispozițiile art. 103.pr. civ.. Termenul de decădere este cât se poate de precis din moment ce legea arată că acțiunea poate fi introdusă "nu mai târziu de 18 luni de la deschiderea procedurii".
Se susține în al treilea rând că nu de denumirea dată de către reclamant acțiunii sale (constatarea nulității absolute) este ținută instanța de judecată. Reclamantul ar fi trebuit să probeze faptul că motivele invocate de el pentru admiterea acțiunii sunt motive de nulitate absolută, iar instanța ar fi trebuit să argumenteze de ce ar considera că motivația reclamantului s-ar încadra între cauzele de nulitate absolută. Or, judecătorul sindic nu a motivat nu a motivat în nici un fel acest aspect, nefăcând altceva decât să ia de bună calificarea dată de reclamant acțiunii sale.
În ceea ce privește fondul cauzei, se învederează că, așa cum rezultă din certificatul de grefă anexă la prezenta, prin decizia nr. 1810/22.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a admis recursul formulat de recurentă, în contradictoriu cu debitoarea SC - și Oficiului de cadastru si Publicitate Imobiliară D, s-a modificat decizia atacată în sensul admiterii apelului, s-a schimbat sentința și pe fond s-a admis plângerea și s-a desființat încheierea nr. 4842/28.02.2007 a OCPI
Prin încheierea desființată fusese admisă cererea formulată de SC - dispunându-se rectificarea cărții funciare, în sensul că valoarea creanței garantată prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 3765/14.11.2003 intabulat în cartea funciară nr. 763 mun. Târgoviște, în favoarea USA, este de 113.000 USD și nu de 2.113.000 USD. Urmare a desființării încheierii nr. 4842/28.02.2007, își va produce din nou efectele încheierea nr. 52832/11.12.2006, prin care OCPI D a dispus notarea deciziei civile nr. 305/7.06.2006 în cartea funciară a municipiului Târgoviște, ajungându-se din nou la situația inițială, aceea că suma garantată recurentei este de 2.113.000 USD și nu de 113.000 USD.
Astfel, instanța de judecată nu poate ignora o hotărâre judecătorească irevocabilă care consemnează faptul că creanța garantată este în cuantum de 2.113.000 USD.
Chiar dacă s-ar fi considerat că creanța este negarantată, oricum nu putea fi anulat și contractul de împrumut în sensul arătat de instanța de fond, respectiv că și în contractul de împrumut va figura suma de 113.000 USD. Procedând în acest mod, judecătorul sindic și-a contrazis practic o altă sentință rămasă irevocabilă și pe baza căreia își întemeiază practic hotărârea atacată.
Arată recurenta că este incredibil cum judecătorul sindic, făcând referire la propria-i sentință, o citează trunchiat vorbind numai de faptul că subscrisa are o creanță garantată în cuantum de 113.000 USD și uitând practic de creanța garantată în cuantum de aproape 2.000.000 USD care este menționată în acea sentință și cu care figurează în tabelul definitiv consolidat al creanțelor.
Se arată că, judecătorul sindic a comis o imensă greșeală când a uitat faptul că, oricum acești bani au fost plătiți de către reclamantă, că figurează în tabel definitiv consolidat și că a fost reținută ca atare, chiar de către același judecător sindic, cu titlu irevocabil, prin sentința nr. 166/20.10.2005(filele 12-15).
La data de 12.02.2008, SC System - prin lichidator judiciar, a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 45-46).
La dosarul cauzei au fost depuse acte din dosarul de faliment.
3. Prin cererea formulată de creditoarea USA în contradictoriu cu SC - și SC - s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două pârâte și autentificat la data de 21.02.2007 sub nr. 411 la Biroul Notarial I Dobândă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr.3765/14.11.2003 la. Asociați și, societatea - a garantat USA pentru împrumutul în cuantum de 2.113.000 USD pe care l-a acordat acesteia, cu bunurile ce fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate o reclamă.
Prin încheierea nr.7251/18.11.2003 a Judecătoriei Târgoviștes -a dispus înscrierea în cartea funciară, în favoarea USA, a dreptului de ipotecă rezultat din contractul nr.3765/14.11.2003. Ulterior acestei înscrieri, BNP a emis o încheiere de îndreptare a erorii materiale în sensul că, suma reținută în cuprinsul contractului de garanție imobiliară 3765/14.11.2003 este de 113.000 USD și nu de 2.113.000 USD, așa cum din "greșeală" s-ar fi reținut inițial. În temeiul acestei încheieri Judecătoria Târgoviștea dispus îndreptarea erorii materiale în sensul indicat de către biroul notarial.
Prin decizia nr.305 din data de 7 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul cu numărul 4661/2006, rămasă irevocabilă, a fost admis apelul USA împotriva încheierii nr. 14573/12.03.2004, instanța dispunând schimbarea în tot a acestei încheieri în sensul că respinge cererea biroului de îndreptare a erorii materiale.
Prin încheierea nr.52832 din data de 11.12.2006, OCPI Dad ispus și
notarea deciziei civile nr.305/7.06.2006 în cartea funciară a municipiului Târgoviște,
ajungându-se din nou la situația inițială, aceea că suma garantată USA
este de 2.113.000 USD și nu de 113.000 USD.
În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr.411/21.02.2007 se face referire la faptul că suma garantată USA prin contractul de garanție imobiliară 3765/14.11.2003 este de 113.000 (și nu de 2.113.000) consideră că USA este fraudată, fiind pusă în situația ca, prevalându-se de acest aspect, ceilalți creditori din dosarul de faliment să îi împiedice să recupereze suma de 2.113.000 USD.
A mai susținut reclamanta creditoare că omisiunea indicării în cuprinsul contractului a sumei 2.113.000 USD, ca sumă garantată, asupra bunurilor ce fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare, a fost făcută cu intenția clară de a împiedica reclamanta să își recupereze creanța, ca urmare a vânzării bunurilor supuse garanției, cauza contractului fiind una ilicită.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, judecătorul sindic a pronunțat sentința nr. 158/26.10.2007 prin care a respins cererea reclamantei USA și a admis cererea de intervenție a pârâtei SC -.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține că frauda la lege, motiv de nulitate absolută, este încălcarea intenționată de către părți, adesea prin utilizarea unor mijloace viclene, a dispozițiilor imperative ale legislației în vigoare cu ocazia încheierii unui act juridic.
Faptul că nu s-a menționat în cuprinsul contractului nr. 411/21.02.2007 suma pe care reclamanta a pretins că a împrumutat-o debitoarei, nu încalcă nici o dispoziție imperativă a legilor în vigoare, ci dimpotrivă este conformă cu sentințele date în prezenta cauză de către judecătorul sindic, sentința nr. 166 din 20.10.2005 definitivă și irevocabilă, sentința nr. 67/10.05.2007, definitivă și irevocabilă, potrivit cărora reclamanta are o creanță garantată de 113.ooo USA și nu de 2.113.000 USA.
A mai reținut judecătorul sindic că în ceea ce privește caracterul ilicit al cauzei, este greu de crezut că scopul urmărit de lichidatorul judiciar a fost prejudicierea reclamantei prin această modalitate. Cauza este prezumată până la proba contrară, iar sarcina probei revine celui ce invocă lipsa ori modalitatea ei.
Debitoarea este dizolvată și unica rațiune pentru care mai există este aceea a valorificării bunurilor aflate în patrimoniul său, în scopul satisfacerii creanțelor, starea de insolvență presupunând insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Împotriva sentinței nr.158 din 26 octombrie 2007 declarat recurs USA prin care solicită instanței admiterea recursului si modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC - în calitate de vânzător si SC - în calitate de cumpărător, autentificat la data de 21.02.2007 sub nr. 411 la Biroul Notarial Dobânda .
Primul motiv de recurs se referă la faptul că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Arată recurenta că, deși nici în practicaua hotărârii și nici în considerentele acesteia nu se face vorbire nici măcar o singură dată de existența unei cereri de intervenție formulată de către SC -, instanța în mod total surprinzător admite cererea de intervenție a pârâtei. Așa cum lesne se poate observa din cererea de chemare în judecată (de altfel rezultă și din cea mai mare parte a sentinței atacate), SC - are calitatea de parât, fiind deci imposibil ca acțiunea formulată împotriva acesteia sa fie respinsă și totodată sa îi fie admisă cererea de intervenție a aceluiași parat.
Prin cel de al doilea motiv de recurs se invocă faptul că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea legii. Arată recurenta că în mod surprinzător judecătorul sindic a respins contestația pe motiv că nu ar trebui aplicate disp. art. 118 din Legea 85/2006 și pentru că vânzarea a fost aprobată de către adunarea creditorilor. În cauză fiind vorba de o vânzare directă sunt pe deplin aplicabile disp. art. 118 din legea 85/2006.
Mai arată recurenta că, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 118, condiția aprobării adunării creditorilor este distinctă de condițiile prevăzute la alin.3 și 4 ale aceluiași articol, toate trei trebuind îndeplinite cumulativ pentru perfectarea unei vânzări valabile, sancțiunea nerespectării lor este nulitatea. Or, lichidatorul judiciar desemnat în cauză nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații stabilite în mod expres de lege, motiv pentru care este inevitabilă aplicarea sancțiunii mai sus arătate.
A mai arătat recurenta că un alt argument în vederea admiterii contestației sale l-a constituit acela că în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. 411/21.02.2007 se face referire la faptul că suma garantată prin contractul de garanție imobiliară 3765/14.11.2003 este de 113.000 (si nu de 2.113.000), astfel încât societatea creditoare este fraudată, fiind pusă în situația ca, prevalându-se de acest aspect, ceilalți creditori din dosarul de faliment să o împiedice să recupereze suma de 2.113.000 USD.
Or, prin decizia nr. 305 din data de 7 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul cu numărul 4661/2006, (rămasă irevocabilă) a fost admis apelul împotriva încheierii nr. 1473/12.03.2004, instanța dispunând schimbarea în tot a acestei încheieri în sensul că respinge cererea biroului notarial de îndreptare a erorii materiale. Prin încheierea nr. 52832 din data de 11.12.2006, OCPI Dad ispus notarea deciziei civile nr. 305/7.06.2006 în cartea funciară a municipiului Târgoviște, ajungându-se din nou la situația inițială, aceea că suma garantată subscrisei este de 2.113.000 USD și nu de 113.000 USD. Față de aceste aspecte, având în vedere faptul ca subscrisa are înscrisă în mod legal în cartea funciară o garanție imobiliară pentru suma de 2.113.000 USD, este evident că argumentele instanței de fond sunt lipsite de orice temei legal, aceasta nemotivând în nici un fel care ar fi justificarea legală pentru ca, în contractul a cărui nulitate o solicită, să nu fie prevăzută garanția noastră în totalitatea ei.
Mai susține recurenta că, în ceea ce privește sentința nr. 166/20.10.2005 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul de faliment 9/F/2004 la care judecătorul sindic face referire în încercarea de a justifica soluția atacată, lichidatorul judiciar al SC - a solicitat Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară D, în baza sentinței nr. 166/20.10.2005 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, rectificarea înscrierilor din cartea funciară nr. 763 municipiului Târgoviște. Prin încheierea nr. 4842/28.02.2007 Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D, admite cererea de rectificare, micșorând valoarea creanței garantate de la 2.113.000 USD la 113.000 USD.
Însă, stfel cum rezultă din certificatul de grefă anexat, prin decizia nr. 1810/22.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-, s-a admis recursul recurentei formulat în contradictoriu cu debitoarea SC - și cu Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D, s-a modificat decizia atacată în sensul că s-a admis apelul, s-a schimbat sentința și pe fond s-a admis plângerea și s-a desființat încheierea nr. 4842/28.02.2007 a OCPI D în mod irevocabil.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că judecătorul sindic nu a făcut nici un fel de apreciere cu privite la încălcarea dispozițiilor art. 254 al. 7 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal sau ale art. 109/2 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală. Motivarea judecătorului sindic s-a limitat numai la faptul că, art. 1 alin 3) din Codul Fiscal ar prevala asupra oricăror prevederi din alte acte normative dar numai în materie fiscală și nu și în cea a insolvenței. Or, materia fiscală se aplică și în procedura insolvenței, neexistând norme speciale cu privire la acest aspect în procedura insolvenței, singurele norme aplicabile fiind cele din Codul fiscal si Codul d e procedură fiscală. Aprecierea judecătorului sindic este incredibil de ingenuă, iar perpetuarea ei ar stabili un precedent extrem de periculos pentru aplicabilitatea normelor fiscale deoarece ar însemna că, acolo unde există o lege specială într-o oarecare materie nu se pot aplica normele fiscale.
Apreciază recurenta că, dacă hotărârea judecătorului sindic ar rămâne irevocabilă, ar însemna că nici în cazul vânzării terenurilor n-ar mai trebui plătite impozite pentru că există o lege specială privind regimul juridic al circulației terenurilor, și nici societățile comerciale nu ar mai fi obligate la plata impozitelor pe profit conform codului fiscal întrucât există o lege specială, respectiv Legea 31/1990 privind societățile comerciale.
La data de 12.02.2008, SC System - prin lichidator judiciar, a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 46-48).
La dosarul cauzei au fost depuse acte din dosarul de faliment.
Analizând sentințele recurare prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ., Curtea reține următoarele:
1.Recursul Autorității Naționale a Vămilor-Direcția Regională Vamală B, împotriva sentinței nr. 156/26.10.2007.
Procesul verbal de sechestru asigurător nr. 13205/19.04.2007 a fost emis împotriva debitoarei-urmărite SC Leasing SRL G, care are un debit fiscal în cuantum de 542.427 lei, reprezentând taxele vamale și penalități privind închiderea importului pentru bunurile care au făcut obiectul contractului de leasing financiar nr. /02.11.2001, încheiat între SUA în calitate de furnizor,SC Leasing" SRL G, în calitate de cumpărător și SC""-, Târgoviște, în calitate de utilizator.
Pe parcursul derulării contractului de leasing financiar, utilizatorul a plătit o mare parte din ratele contractuale și întrucât finanțatorul-cumpărător SC Leasing SRL G, nu a optat pentru luarea în posesie a bunurilor ce au făcut obiectul contractului, înțelegând să se înscrie la masa credală a debitoarei, în mod corect judecătorul sindic a reținut în sentința civilă nr. 166/20.10.2005,că bunurile au trecut în proprietatea SC -.
În aceste condiții și întrucât utilizatorul se află în procedura insolvenței, nu se mai impunea încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, prin care să se realizeze transferul dreptului de proprietate.
Susținerea recurentei cum că sentința nr. 166/20.10.2005 nu poate constitui titlu, este nefondată având în vedere că în unele situații hotărârea judecătorească poate ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Pe de altă parte, în dosarul nr-, al Tribunalului Dâmbovița, s-a pronunțat decizia nr. 30/20.01.2008, prin care s-a dispus anularea decizie de instituire a măsurilor asigurătorii cuprinse în procesul-verbal, astfel că nu mai există nici un temei pentru a fi menținut acest act (filele 139-141 dosar recurs).
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul formulat de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală B, este nefondat urmând a fi respins.
2. Recursul USA împotriva sentinței nr. 157/26.10.2007:
La data de 13.10.2003 se încheie contractul de împrumut nr. 9610 între SC USA reprezentantă de domnul F, în calitate de împrumutător și SC -, reprezentată de domnul, director general, în calitate de împrumutat. Obiectul acestui contract privește acordarea de către a unui împrumut în valoare de 113.000 USD, care va fi utilizat de către pentru achitarea datoriilor către SC Leasing SRL până la luna octombrie 2003 inclusiv (fila 60, dosar recurs).
Ședința Consiliului de Administrație de la SC""-, Târgoviște din data de 14.11.2003, este condusă de Președintele Consiliului Administrației, domnul F. Din conținutul procesului-verbal al acestei ședințe (punctul 4) rezultă că domnul prezintă o serie de contracte de împrumut încheiate între SC""- și și între SC""- și domnul .
Se mai menționează intenția de a se acoperi (constitui garanții) toate contracte de împrumut, indiferent de împrumutător, dorindu-se ca bunurile să fie ipotecate, indiferent de gradul ipotecii, astfel încât să se asigure că nu vor fi vândute la licitație de către stat (fila 150 dosar recurs).
Trebuie menționat faptul că astfel cum rezultă din același proces verbal de ședință SC""- avea datorii către bugetul de stat pentru care solicitase eșalonarea plății.
Situația contractelor de împrumut la data de 14.11.2003, data ședinței Consiliului de Administrație, prezentată în această sentință, rezultă din Informarea întocmită de directorul economic. Potrivit acestui înscris,contractul nr. 9610/13.10.2003 a fost încheiat între și pentru suma de 113.000 USD (fila 153, dosar recurs).
Din Hotărârea nr. 22/14.11.2003 a Consiliului de Administrație al SC""- Târgoviște, semnată numai de către Președintele Consiliului de Administrație, rezultă că se aprobă contractarea împrumutului de 2.113.000 USD, potrivit contractului de împrumut nr. 9610/13.10.2003 încheiat de USA și constituirea contractelor de garanție imobiliară pentru securizarea creditului cu bunuri mobile asupra cărora există ipoteci de rangul 1 și 2 create în favoarea Post (fila 154, dosar recurs).
Din conținutul întregului proces - verbal al ședinței Consiliului de Administrație din 14.11.2003, nu rezultă că acest Consiliu a aprobat contractarea unui împrumut în valoare de 2.113.000 USD, ci așa cum am arătat mai sus, din informarea prezentată în ședință, rezultă că totalul sumelor împrumutate este de 1.113.000 USD iar contractul nr. 9610/13.10.2003, a fost încheiat pentru suma de 113.000 USD. Pentru aceste sume s-a obținut aprobarea Consiliului de Administrație, în procesul-verbal menționându-se expres "aprobă contractele mai sus menționate".
Mai mult decât atât, asupra contractului nr. 9610/13.10.2003 este aplicată o ștampilă cu mențiunea ", - USD,13.10.2003". De asemenea, din extrasul de cont eliberat de EUROM BANK la data de 15.10.2003, rezultă că în contul SC""- a intrat suma de 113.535 USD în baza contractului de împrumut nr. 9610/13.10.2003 ( filele 59 și 123).
Cu toate acestea, în baza Hotărârii nr. 22/2003 eliberată de Consiliul de Administrație al SC""- și a contractului de împrumut sub semnătură privată nr. 9610/2003, ce purta pe lângă mențiunile inițiale tehnoredactate (113.000 USD) și o mențiune adăugată de mână " PLUS 2 milioane USD" lângă care se află o semnătură indescifrabilă, se încheie contractul de garanție mobiliară autentificat sub nr. 3765 din 14.11.2003 de BNP Asociați N și AM (filele 114-115, dosar recurs).
Și acest contract este semnat pentru societatea împrumutătoare
SUA de către numitul -, în baza împuternicirii tradusă conform încheierii de legalizare a traducătorului numărul 8302/2003 la BNP Asociați " și (fila 170).
La data de 28.02.2004 se încheie un adițional la contractul de împrumut nr. -.10.2003, în care se arată că: "având în vedere că împrumutul acordat vizează acoperirea datoriilor Împrumutului (SC -) către SC" LEASING"SRL până în luna octombrie 2003, inclusiv și valoarea acestor datorii nu depășește suma de 113.000 USD, împrumutul acordat de . . în cazul prezentului contract este și se limitează la această sumă (fila 112, dosar recurs).
Prin același adițional se menționează că valoarea garantată prin contractele de ipotecă din 14.11.2003 autentificate sub nr. 3765 și 2766 se limitează la această sumă, părțile fiind de acord cu modificarea corespunzătoare a acestor contracte.
În baza acestui act adițional, la data de 8.03.2004 Biroul Notarilor Publici și, emite o Încheiere de Îndreptare a Materiale strecurată în Contractul de Garanție Imobiliară autentificat sub nr. 3765/2003 de același notariat, în sensul că SC - garantează pe pentru împrumutul acordat în cuantum de 113.000 USD (fila 115,verso, dosar recurs).
Ședința Consiliului de Administrație de la SC" - Târgoviște din data de 22.03.2004, a avut pe ordinea de zi, la punctul 2, aprobarea Actului Adițional la Contractul de Împrumut nr. 9610/2003 încheiat pentru suma de 113.000 USD. Potrivit procesului verbal al acestei ședințe, "Dl. începe dezbaterea acestui punct informând membrii Consiliului că aprobarea Actului Adițional la Contractul de Împrumut nr. 9610/2003 se referă la contractul de împrumut modificat. Notarul nu a inclus cele 2.000.000 USD în contract, i-a spus dl. că poate scrie suma respectivă de mână și l-a legalizat ca atare. a contestat acest lucru, astfel că documentul a fost modificat și legalizat din nou"(fila 161, dosar recurs).
Din aceste declarații, ce pot fi calificate ca o mărturisire în condițiile art. 1204 Cod civil, rezultă că deși obiectul inițial al contractului de împrumut a fost suma de 113.000 USD, sumă pentru care s-a primit acordul din partea Consiliului de Administrație, în ședința din 14.11.2003, totuși, sfătuit de către notarul public, Președintele Consiliului de Administrație al SC - și în același timp reprezentantul, domnul, majorează suma împrumutată de la 113.000 USD la 2.113.000 USD.
Revenind la motivele de recurs formulate de împotriva sentinței nr. 157/26.10.2007, Curtea constată că primul motiv de recurs, privind neacordarea
cuvântului pe fondul acțiunii, este nefondat, având în vedere că în ședința publică din 25.10.2007, s-au pus în discuție mai multe cereri de chemare în judecată, pronunțându-se la data de 26.10.2007 trei sentințe diferite. De aici rezultă că părțile au avut posibilitatea să-și formuleze susțineri și aprecieri față de toate aspectele cauzei.
Motivul de recurs privind excepția tardivității este, de asemenea, nefondat. Astfel, este adevărat că acțiunea în anulare prevăzută de art. 79 și 80 din Legea 85/2006 trebuie formulată într-un termen de maxim 18 luni de la data deschiderii procedurii, termen de decădere conform art. 81 din același act normativ.
Însă, în doctrină s-a statuat că, sub aspect terminologic, nulitatea absolută este desemnată, în legislație, practică și chiar doctrină, uneori prin formulele: "actul este nul de drept" sau "nul" ori "nul deplin drept"sau "actul va fi nul", iar nulitatea relativă este indicată prin formulele: " actul este anulabil"," actul poate fi anulat".
În aceste condiții, se poate observa că termenul folosit de legiuitor este"anularea actelor" ceea ce duce la concluzia că suntem în prezența unei nulități relative. Această concluzie se completează și cu faptul că legiuitorul a prevăzut anumite termene de formulare a acestei acțiuni, precum și de raportare la actele frauduloase a căror anulare s-ar putea solicita.
În cauza de față, obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit "constatarea nulității absolute parțiale". Or, acțiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă, adică ea poate fi intentată oricând, indiferent de timpul scurs de la data încheierii actului (fila 188, dosar recurs).
Așa fiind, în mod corect judecătorul sindic a respins excepția de tardivitate a formulării acțiunii, considerând acțiunea ca imprescriptibilă.
Pe de altă parte, nu se poate susține că judecătorul sindic a făcut confuzie între prescripție și decădere, întrucât așa cum am arătat mai sus acțiunea formulată avea ca temei o cauză de nulitate absolută și nu o cauză de nulitate relativă întemeiată pe dispozițiile art. 79-80 din Legea 85/2006, astfel că nu erau incidente nici dispozițiile art. 81 privind termenul de decădere.
Pe de altă parte, reclamantul a indicat că a formulat cerere de chemare în judecată în temeiul dispozițiilor art. 5 Cod civil, arătând că actul este nul pentru nerespectarea formei cerută "ad validitatem" întrucât a fost nesocotită o dispoziție imperativă și prohibitivă a legii și a regulilor de ordine publică. De asemenea, reclamantul a mai indicat ca temei de drept art. 984, 949 și 950 Cod civil.
În aceste condiții instanța era ținută să soluționeze cauza așa cum partea a formulat- Judecătorul - sindic a motivat cauza de nulitate absolută atunci când a analizat fondul litigiului dedus judecății.
Cu privire la fondul cauzei, primul motiv de recurs invocat de se referă la faptul că prin decizia nr. 1810/22.11.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTIs -a admis recursul în contradictoriu cu debitoarea SC - și OCPI D, s-a modificat decizia atacată în sensul admiterii apelului, s-a schimbat sentința și pe fond s-a admis plângerea și s-a desființat încheierea nr. 4848/2007.
Or, faptul că, în baza unor dispoziții procedurale, s-a înlăturat caracterul de creanță chirografară al sumei de 2.000.000 USD, revenindu-se la mențiunea inițială de creanță garantată pentru suma totală de 2.113.000 USD, nu are incidență în prezenta cauză, întrucât prin sentința nr. 166/2005 s-a statuat asupra caracterului unei creanțe, iar în prezent se analizează cauzele de nulitate absolută ale unei mențiuni înserate în contractul de împrumut și în contractul de garanție mobiliară.
Pe de altă parte, nu se poate susține faptul că instanța ignoră o hotărâre judecătorească irevocabilă, având în vedere că hotărârea irevocabilă -decizia nr. 1810/2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI - a fost pronunțată pe aspecte de procedură, privind posibilitatea și condițiile modificării unor mențiuni înscrise în Cartea Funciară, aspecte care nu pot influența și împiedica analizarea, sub aspectul nulității absolute, a actelor ce au stat la baza efectuării acelei mențiuni.
Mai susține recurenta faptul că nu putea fi anulat și contractul de împrumut și că procedând în acest mod judecătorul sindic și-a contrazis o hotărâre irevocabilă. Susținerea este nefondată având în vedere că principalul act în care s-a inserat mențiunea "plus 2.000.000 USD"a fost contractul de împrumut nr. 9610/13.10.2003, în condițiile de fapt reținute mai sus.
Cum contractul de garanței imobiliară s-a încheiat în baza contactului de împrumut,acesta este un act subsecvent ținut de soarta actului principal(contractul de împrumut).
Este nefondată susținerea că judecătorul sindic și-a contrazis o altă hotărâre (sentința nr. 166/2005), întrucât în această sentință a fost analizat actul prin prisma caracterului creanței cu care partea urma să fie înscrisă în tabelul definitiv consolidat și nu sub aspectul unor cauze de nulitate ale actelor juridice, la acel moment nefiind investit cu o astfel de cerere.
De asemenea, menționarea creanței de 2.000.000 USD ca și creanță chirografară în tabelul definitiv consolidat și în sentința nr. 166/2005, nu este de natură a împiedica instanța să analizeze cauzele de nulitate invocate în prezenta cauză, întrucât nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, oricând și nu poate fi acoperită prin confirmare.
Nefondat susține recurenta și că acești bani (2.000.000 USD) au fost plătiți, întrucât așa cum am reținut mai sus, nu există dovezi că acești bani au fost plătiți, pe contractul de împrumut existând mențiunea "plătit" doar pentru suma de 113.000 USD, iar extrasul de cont se referă la aceeași sumă, care a intrat în contul debitoarei SC - în baza contractului de împrumut nr. 9610/13.10.2003.
Analizând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041. civ p. ., Curtea constată că în mod corect judecătorul sindic a constat nulitatea absolută parțială a celor două acte juridice, sub aspectul obiectului contractului, a cuantumului sumei împrumutate.
Între cauzele de nulitate absolută a actului juridic civil se regăsește lipsa totală a consimțământului, cum este cazul erorii obstacol sub forma: error in negațio și error
in corpore, precum și frauda la lege.
Eroare obstacol numită și eroarea distructivă de voință este cea mai gravă formă a erorii, împiedicând formarea actului juridic. În cazul acesteia, falsa reprezentare poate cădea și asupra identității fizice a obiectului.
Or, în caza de față societatea debitoare, prin Consiliul de Administrație, a aprobat acordarea unui împrumut în cuantum de 113.000 USD și nu a unui împrumut de 2.113.000 USD, mandatând, în acest sens, reprezentantul să încheie acte juridice pe seama societății.
Pe de altă parte se poate reține și frauda la lege, rezultată din conflictul de interese în care se afla Președintele Consiliului de Administrație, precum și din intenția de a nu fi plătit creanțele către bugetul de stat, încheindu-se acte juridice care să împiedice o executare silită din partea statului.
Pentru aceste considerente se va respinge recursul ca nefondat.
3. Recursul USD împotriva sentinței nr. 158/26.10.2007:
Primul motiv de recurs se referă la faptul că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că a fost admisă o cerere de intervenție ce nu a fost formulată de SC -.
Este adevărat că în cauză, SC -, avea calitate de pârâtă, fiind cumpărătoarea din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 411/21.02.2007 și că în dispozitivul sentinței s-a înserat mențiunea: "Admite cererea de intervenție a pârâtei SC -".
Însă, această menține nu este urmată de o altă dispoziție contrară reclamantei, pe lângă cea privind respingerea acțiunii, de natură a-i produce recurentei o vătămare.
Or, partea trebuie să justifice un interes în promovarea acțiunii. Cum recurentul nu a fost vătămat prin această eroare materială din dispozitiv, Curtea constată nefondat acest motiv de recurs.
C de al doilea motiv de recurs se referă la incidența dispozițiilor art. 118 din Legea 85/2006. Motivul de recurs este nefundat, având în vedere că, în cazul bunurilor societății debitoare, vânzarea acestora s-a făcut în bloc fiind incidente dispozițiile art. 117 din Legea 85/2006 și nu dispozițiile art. 118 din același act normativ, care se referă la vânzarea directă.
Mai mult decât atât, așa cum arată și judecătorul sindic, asupra acestui aspect instanțele s-au pronunțat în mod irevocabil. Astfel, prin decizia nr. 809/8.08.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, s-a respins ca nefondat recursul SC, reținându-se că "validitatea vânzării în condițiile art. 117 din Legea 85/2006 nu este condiționată de publicarea anunțului privind pasul de supraofertare" (fila 93, dosar recurs).
Nefondat este și motivul de recurs privind inserarea în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare a faptului că suma garantată prin contractul de garanței imobiliară nr. 3765/14.11.2003 este de 113.000 USD și nu de 2.113.000 USD. Astfel, și asupra acestui aspect instanțele s-au pronunțat irevocabil prin aceeași decizie nr. 809/2007, Curtea de APEL PLOIEȘTIa arătat că "această înserare este lipsită de eficiență, întrucât potrivit dispozițiilor art. 53 din Legea 85/2006, în procedura de faliment, bunurile se vând libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanții reale,imobiliare sau drepturi de retenție de orice fel ori măsuri asiguratorii".
Mai mult decât atât, nu se poate vorbi de o fraudare a recurentei, atâta timp cât distribuirea sumelor încasate din vânzare se face în baza tabelului definitiv consolidat și a ordinii stabilite de lege, mențiunile din contractul de vânzare-cumpărare neinfluențând modalitatea de distribuire sau caracterul creanței.
Faptul că, în Cartea Funciară este notată, la acest moment, o garanție imobiliară pentru suma de 2.113.000 USD, nu este de natură a atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 411/21.02.2007.
Nu pot fi reținute susținerile recurentei privind încălcarea dispozițiilor art. 254 alin. 7 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sau ale art. 109/2 din OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, întrucât Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței este lege specială față de normele generale în materie fiscală conținute în aceste normative menționate mai sus.
Or, este știu faptul că, în procedura falimentului toate plățile se fac pe baza tabelului definitiv consolidat și în conformitate cu ordinea prevăzută de art. 121 sau 123 din Legea nr. 85/2006, orice alte plăți fiind interzise în lipsa unei dispoziții exprese. Iar, normele pretins încălcate se referă la vânzările obișnuite de pe piața liberă și nu la cele efectuate în procedura specială a falimentului.
Principiul ce stă la baza impozitului pe clădire este obținerea unui profit de către vânzător din această transmitere a proprietății, ori în procedura falimentului nu poate fi vorba de un profit al societății debitoare, ci de o vânzare în scopul acoperirii debitelor înscrise la masa credală.
Susținerea recurentei privind plata impozitului este cel puțin curioasă, având în vedere interesul creditorilor înscriși la masa credală, acela de a-și recupera în totalitate creanțele.
Comparația recurentei cu legea privind regimul juridic al circulației terenurilor precum și cu Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, este forțată și vine în contradicție cu principiile care guvernează interpretarea legilor în caz de concurs între legile speciale.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta-creditoare SC USA cu domiciliul ales la "PIPERA & ASOCIAȚII" cu sediul în B, sector 3, nr.223,.3 împotriva sentințelor nr.157 și 158 din data de 26.10.2007 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - prin DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B - SERVICIUL JURIDIC cu sediul în B, sector 6,--40,.4 împotriva sentinței nr.156/26.10.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu debitoarea SC - cu sediul în Târgoviște,-, județul D, prin lichidator judiciar SC SRL -, cu sediul în Târgoviște,-,.1A,.49, județul D, intimata SC - cu sediul în Târgoviște,--8, județul D și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște,., nr.1, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red. DF/DD
2 ex/25.03.2008
9/F/2004 Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Elena ChiricaJudecători:Elena Chirica, Florentina Dinu, Florentina Preda
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
