Alte cereri. Decizia 683/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 683/
Ședința publică din 07.05.2009
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de către contestatoarea AVAS B, împotriva deciziei civile nr. 1068/18.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL T prin lichidator judiciar IT & KV Insolvency, - -, T, DGFP T, ORC de pe lângă Tribunalul Timiș, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1068/18.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, s-a respins recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței civile nr. 1286/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL T prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență din T, și intimatul - -, a fost obligată recurenta să plătească intimatului - - suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cu opinia separată a domnului judecător care consideră că cererea privitoare la acordarea cheltuielilor de judecată nu putea fi primită deoarece a fost formulată de către o persoană care s‑a prezentat la judecata recursului din proprie inițiativă, fără să fi fost chemată în judecată sau citată, în această fază procesuală și fără să fi formulat o cerere de intervenție, potrivit dispozițiilor art. 49 și următoarele Cod procedură civilă.
Nici faptul că persoana respectivă a fost citată la prima instanță nu poate constitui un temei al acestei soluții deoarece citarea nu s‑a făcut ca urmare a introducerii în cauză, la cererea vreuneia dintre părți, ci ca modalitate de a i se comunica, în calitatea sa de administrator al societății, dispoziția instanței de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar, conform legii, actele și evidențele contabile ale acesteia.
Faptul că administratorul social a înțeles să răspundă printr‑o întâmpinare și apoi să se prezinte și în recurs, prin avocat, nu constituie o justificare pentru a pretinde rambursarea cheltuielilor mai ales în condițiile în care obligarea recurentei la plată ar trebui să se bazeze pe reținerea unei culpe procesuale în sarcina acesteia, culpă inexistență în condițiile în care, criticând hotărârea primei instanțe, nu a formulat pretenții și nu a solicitat chemarea în judecată a persoanei respective.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de APEL TIMIȘOARAa reținut faptul că în esență, singurele critici aduse de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B sentinței civile nr. 1286 din 19 iunie 2008 Tribunalului Timiș se referă la încălcarea de către prima instanță a principiilor contradictorialității și al garantării dreptului la apărare ca urmare a neverificării atente a evidențelor financiar-contabile ale societății debitoare și, în consecință, a neidentificării datoriei acesteia față de Casa de Asigurări de Sănătate, creanță preluată de recurentă prin Protocol, cu consecința necitării instituției creditoare în cadrul administrării dosarului de insolvență, însă criticile nu pot fi primite.
Aceasta, întrucât, pe de o parte, recurenta nu a observat faptul că din rapoartele de activitate ale lichidatorului desemnat în cauză (filele 28-29, 42-43, 53-55) rezultă că practicianul, în ciuda demersurilor efectuate, nu a reușit să intre în posesia documentelor societății, astfel că el nu avea cum să "omită" creanța preluată de instituția recurentă de la Casa de Asigurări de Sănătate Pe de altă parte, din actele dosarului de fond rezultă fără putință de tăgadă că, deși nu a deținut evidențele contabile ale debitoarei, lichidatorul a notificat Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B cu privire la deschiderea procedurii insolvenței față de T (fila 32), astfel că dacă într-adevăr societatea debitoare înregistra anumite datorii față de Fondului național unic de asigurări de sănătate este exclusiv culpa creditoarei recurente că nu a respectat termenul limită pentru înregistrarea la masa credală a falitei a creanței deținute.
În aceste condiții, este evident faptul că în cauză nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de pct. 5 și 9 ale art. 304 din Codul d e procedură civilă, neputându-se susține cu temei că judecătorul fondului ar fi încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 din același cod sau că hotărârea pronunțată ar fi lipsită de temei legal ori că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Deși sentința recurată nu poate fi atacată cu apel, ceea ce face ca în speță să fie incidente prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, nu înseamnă că un recursomisio mediodevine în mod automat admisibil. Aceasta, pentru că instanța de control judiciar, soluționând calea de atac a recursului, nu trebuie să procedeze la o judecată din nou a procesului, ci numai să verifice dacă hotărârea primei instanțe a fost sau nu pronunțată cu respectarea legii, acest examen urmând să fie făcut numai în raport cu motivele invocate de recurent sau cele care ar putea fi ridicate din oficiu. Însă, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 2 din același cod, instanța poate ridica numai motive de ordine publică, asemenea motive nefiind identificate în speță.
Văzând că reprezentantul intimatului - - a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, Curtea a obligat instituția recurentă la plata sumei de 1.000 lei cu acest titlu, reprezentând onorariu avocațial potrivit chitanței nr. 38/13.11.2008 eliberată de Societatea Civilă de Avocați & Asociații din Baroul Timiș, apreciind că simpla împrejurare că fostul administrator social nu a fost citat la judecarea recursului nu justifică respingerea cererii acestuia atâta timp cât intimatul a fost parte în dosarul de primă instanță, astfel cum rezultă fără putință de tăgadă din cuprinsul încheierii de ședință de la termenul din 23 ianuarie 2008, pe seama sa fiind emisă citație cu mențiunea "citat în calitate de pârât" (fila 45 dosar de fond), iar ulterior acesta a depus și întâmpinare în această calitate (filele 46-47).
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare creditoarea AVAS B, solicitând admiterea acesteia și pe cale de consecință, anularea deciziei civile nr. 1068/18.11.2008 și rejudecarea recursului declarat de AVAS împotriva sentinței nr. 1286/19.06.2008.
Motivele contestației sunt raportate la art. 318 pct.1 proc.civ. ce prevede că dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greșeli materiale și art. 317 alin.1, când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat cauza nu a fost îndeplinită conform cerințelor legii.
În concret, contestatoarea critică hotărârea sub aspectul obligării sale la plata unor cheltuieli de judecată către o persoană care s-a prezentat la judecarea recursului din proprie inițiativă, fără a fi citată în această fază și fără a se fi formulat o cerere de intervenție chiar dacă la prima instanța persoana a fost citată pentru a i se comunica înscrisurile și a pune la dispoziția lichidatorului judiciar actele și evidențele contabile ale societății.
Pe de altă parte, obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată trebuia să se bazeze pe reținerea unei culpe procesuale în sarcina acesteia, care este inexistentă în condițiile în care prin calea de atac nu a formulat pretenții și nu a solicitat chemarea în judecată a persoanei respective, criticând doar o omisiune a lichidatorului judiciar.
De asemenea, contestatoarea critică modul în care a fost citată cu prilejul judecării recursului, având în vedere dispozițiile speciale din legea insolvenței și decizia Curții Constituționale nr. 1137/2007 precum și art. 85 din Codul d e procedură civilă. În acest mod s-a încălcat principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare în fața judecătorului sindic și reiterează aspecte ce vizează aspecte de derulare a procedurii insolvenței, a măsurilor dispuse de lichidatorul judiciar în urma cărora creditoarea contestatoare a fost grav prejudiciată, fiind lipsită de orice mijloc de recuperare a creanței sale.
Examinând contestația în anulare, Curtea de Apel apreciază că aceasta este nefondată, urmare a considerentelor ce se raportează la temeiurile invocate și dispozițiile legale aplicabile.
Astfel, primul motiv se referă la cel prevăzut de art. 317 alin.1 proc.civ. față de care se constată că, cu prilejul soluționării recursului s-a îndeplinit procedura de citare a părților prin Buletinul procedurilor de insolvență, dovada de îndeplinire aflându-se la filele 11 și 12 din dosarul de recurs.
Această modalitate este conformă cu prevederile din art.8 alin.3 din Legea 85/2006 unde la acea dată era prevăzut că citarea părților se face prin acest Buletin pentru judecarea recursului, iar decizia Curții Constituționale invocată se referă la art.7 din lege și la aspectul potrivit căruia prima comunicare a actelor de procedură la judecătorul sindic către persoanele împotriva cărora se promovează o acțiune în temeiul legii insolvenței, ulterior deschiderii procedurii, se realizează și prin acest Buletin, dar și potrivit Codului d e procedură civilă.
Ca atare, această decizie a instanței constituționale se referă la citarea în fața judecătorului sindic și nu în recurs, iar OUG nr. 173/2008 care a modificat art.8 alin.3 este adoptată doar la data de 19.11.2008, deci ulterior soluționării recursului contestatoarei. Concluzia este că citarea s-a făcut conform legii, cu prilejul judecării căii de atac.
Un alt motiv al contestației vizează art. 318 pct.1, respectiv invocarea unei greșeli materiale, însă faptul că instanța a obligat-o la cheltuieli de judecată, deliberând asupra acestei probleme și exprimându-se o opinie majoritară și una separată a judecătorilor, nu poate fi încadrată în semnificația expresiei "greșeală materială" ci, eventual motivele pe care le precizează se pot înscrie în categoria unei greșeli de fond pentru care însă contestația în anulare se înfățișează ca o cale de atac extraordinară, de retractare, creată de lege doar pentru remedierea unor greșeli materiale și nu a unora de fond.
Dispozițiile legale prevăzute de art. 318.proc.civ. au un câmp limitat de aplicațiune, astfel încât ele trebuie să fie interpretate în toate cazurile în mod restrictiv pentru a nu se deschide calea unui veritabil recurs la recurs.
Celelalte aspecte din contestația în anulare se referă la modul de derulare a procedurii la judecătorul sindic, la respectarea principiilor de contradictorialitate și dreptului la apărare în fața acestuia, dar și la îndeplinirea unor îndatoriri legale de către lichidatorul judiciar și administratorul debitoarei care însă puteau fi reiterate cu prilejul judecării recursului și nu pe calea contestației în anulare.
Față de această stare de fapt și văzând art. 320.proc.civ. Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de AVAS
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea AVAS B împotriva deciziei civile nr. 1068/18.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr.
GREFIER
RED.//13.05.2009
TEHNORED. /13.05.2009
INSTANȚA DE RECURS: CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
PREȘEDINTE:
JUDECĂTOR:
JUDECĂTOR:
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Cătălin Nicolae Șerban
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Alte cereri. Decizia 906/2008. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
