Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 190/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 190
Ședința publică din data de 04 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Valentin Niță
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de debitoareaAF și, prin și, cu sediul în P,-, județul B și administratoriiși, ambii domiciliați în P,-, județul B, împotriva încheierii din 14 octombrie 2009 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu creditoareaDirecția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în B,- județul B și lichidatorul judiciar al debitoarei,& Asociații, cu sediul în B, str. -,. 19 F,. 3, județul
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 60.00 lei, conform chitanței nr. 5856/13.01.2010 și timbru judiciar de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenții, personal și asistat, G, AF G și, reprezentați de avocat din Baroul Buzău și lichidatorul judiciar & Asociații, prin consilier juridic, lipsind intimata-creditoare
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, aducându-se la cunoștința instanței stadiul pricinii și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
Avocat, pentru recurenți și consilier juridic -, pentru lichidatorul judiciar & Asociații, menționează că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, luând act că părțile nu au cereri de formulat, iar intimata-creditoare DGFP a solicitat, prin întâmpinare, judecarea cauzei în lipsă, conform disp.art. 242 alin. 2 Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenți, critică sentința recurată pentru nelegalitate, aceasta fiind afectată de nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod proc. civ.
În susținerea recursului, arată că în mod greșit judecătorul sindic a admis cererea creditoarei de a fi autorizată să introducă acțiune privind atragerea răspunderii
celor doi administratori, deoarece închierea recurată este pronunțată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală, întrucât această persoană juridică nu mai funcționa încă din anul 2004. Potrivit Normelor Metodologice de Aplicare a Legii 507/2002, asociațiile familiale își pot desfășura activitatea pe o perioadă de un an de la data intrării în vigoare a legii, dată de la care, autorizațiile eliberate în baza 54/1990, cu modificările ulterioare, își pierd valabilitatea; cum, nici până în prezent nu a fost preschimbată autorizația nr. -/25.08.2000, aceasta a fost anulată de drept.
În opinia recurentei, instanța nu a motivat care au fost elementele care i-au format convingerea în adoptarea soluției pronunțate.
Potrivit raportului nr. 4/14.10.2009, nu sunt identificate persoanele
culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitoarei, arătându-se că debitorul nu are active fixe și imobilizate, nici active circulante, clienți neîncasați, nu are bunuri mobile sau imobile și nici nu sunt identificate elemente de natură să atragă răspunderea celor doi administratori.
Depune la dosar raportul final întocmit de lichidatorul judiciar și o notă de furnizare de informații de la ORC
Pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea, în tot, sentinței, în sensul respingerii cererii. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic -, pentru lichidatorul judiciar & Asociații, solicită ca cererea de aderare la recursul formulat de cei doi administratori, atât în nume propriu, cât și în numele asociației, să fie considerată concluzii scrise.
Solicită admiterea recursului, modificarea, în tot, a sentinței, în sensul respingerii cererii, deoarece nu a găsit elemente de natură crea convingerea că ar exista vreun raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
CURTEA
Cu adresa nr.1550 din 16 septembrie 2009, introdusă la această instanță la data de 18 septembrie 2009 și înregistrată sub nr-, creditoarea Bas olicitat, în temeiul art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, autorizarea comitetului creditorilor, în vederea introducerii acțiunii privind atragerea răspunderii administratorilor debitoarei AF ȘI G, aflată în prezent în procedură de faliment.
Prin încheierea de 14.10.2009, judecătorul sindic de la Tribunalul Buzăua admis cererea creditorului și în temeiul art.138 alin.(3) din Legea privind procedura insolvenței, a autorizat DGFP B în vederea introducerii acțiunii privind atragerea răspunderii numiților și
Pentru a pronunța această încheirere, judecătorul sindic a reținut că, la cererea creditoarei DGFP B, prin sentința nr.549 din 13 mai 2009 s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitorului AF și G, fiind desemnat administrator judiciar SP & Asociații.
În raportul amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei AF și G, administratorul judiciar a arătat că, din documentele financiar-contabile depuse de debitoare și din balanța de verificare din 30 aprilie 2004, a rezultat că asociația nu are active fixe imobilizate,nici active circulante și nici clienți de încasat,nu are bunuri mobile sau imobile,că starea de insolvență nu a fost cauzată de membrii organelor de conducere sau de altă persoană și nu sunt aplicabile prevederile art.138 din Legea privind procedura insolvenței.
Judecătorul-sindic a apreciat, însă, că cererea formulată de creditoarea DGFP B, în temeiul art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006,poate fi admisă.
Conform art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea pentru stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere,dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice,în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, ori dacă acesta a omis să formuleze această acțiune și răspunderea persoanelor la care se referă alin.(1) amenință să se prescrie.
Dacă în tabelul definitiv de creanțe sunt înscriși prea puțini creditori sau, din alte motive, nu se poate constitui comitetul creditorilor,așa cum s-a întâmplat în speță, creditorii debitorului insolvent vor putea exercita, personal, toate atribuțiile pe care legea le prevede în sarcina comitetului,inclusiv aceea de a solicita judecătorului-sindic să autorizeze introducerea acțiunii privind stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere. Orice altă interpretare ar fi de natură să creeze consecințe grave cu privire la stabilirea activului debitorului, creditorii fiind privați de posibilitatea recuperării integrale, sau în proporție cât mai mare, a creanțelor, doar pentru că nu sunt în număr suficient de mare pentru a forma un comitet.
Împotriva acestei încheieri, în temen legal, a declarat recurs debitoarea G și care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod proc. civ. solicitând instanței admiterea recursului, modificarea încheierii, în sensul respingerii cererii creditoarei, ca inadmisibilă.
În susținerea motivelor de recurs, debitoarea arată că încheierea nu este motivată, deoarece nu conține elementele care au format convingerea judecătorului sindic pentru a admite o asemenea cerere; judecătorul sindic, analizând în mod superficial cererea unicului creditor,DGFP B, care a constituit și comitetul creditorilor, de autorizare a introducerii acțiunii privind atragerea răspunderii administratorilor debitoarei, acțiune care, în opinia sa, este inadmisibilă.
Prin raportul nr. 4/14.10.2009, întocmit în conformitate cu prevederile art. 59 din Legea nr. 85/2006, modificată, nu sunt identificate persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitoarei, arătându-se că debitorul nu are active fixe și imobilizate și nici active circulare, clienți neîncasați, nu are bunuri mobile sau imobile și nu pot fi identificate elemente de natură a atrage răspunderea administratorilor, conform art. 138 alin. 3,constatându-se că nu sunt aplicabile prevederile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, modificată, atâta timp cât nu există vinovați, nu pot fi dovedite fapte de natura celor enumerate de textul de lege enunțat.
Se mai susține de recurentă că, în cauză nu a fost administrată nicio probă de natură convinge instanța de judecată că ar exista elemente care pot conduce la concluzia că astfel de cerere ar fi admisibilă, creditoarea nefăcând nicio probă în sensul că administratorul juudiciar a omis să idice persoana sau persoanele vinovate de producerea prejudiciului; apariția stării de insolvență se datorează unor motive obiective, independente de voința reprezentanților debitoarei, reprezentată de imposibilitatea desfășurării activității societății, neexistând persoane vinovate, în sensul dispozițiilor art. 138 din legea 85/2006.
Recurenta învederează că nu contestă dreptul creditorului de a solicita judecătorului sindic autorizarea introducerii acțiunii și nici numărul creditorilor care pot face astfel de cerere, așa cum greșit reține instanța de fond, ci îndeplinirea condiției prevăzută de art. 138 alin. 3 teza a doua dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile, ori, din rapoartele depuse de administratorul judiciar, reiese clar că nu li se poate imputa administratorilor producerea stării de insolvență.
O altă critică adusă încheierii, de către recurentă, constă în aceea că judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra cererii debitoarei, de închidere a procedurii, făcută prin raportul depus la termenul din 14.10.2009, încălcând dispozițiile de procedură civilă ale art. 129 alin. 6, acordând cauzei, termen fără motivare.
Intimata-creditoare a depus întâmpinare la motivele de recurs, prin care a solicitat a se observa că nu a aprobat raportul amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor prin care se arată că, din documentele financiar-contabile depuse de către debitoare și din balanța de verificare încheiată la data de 30.04.2004, nu rezultă că societatea ar avea active imobilizate și nici active circulante și nici clienți de încasat și nimeni nu se face vinovat pentru datoriile debitoarei; la dosar fiind depus raportul de inspecție fiscală nr. 18825/31.03.l2008, de unde rezultă că, în data de 31.03.2008 debitoarea fost supusă inspecției fiscale, iar constatările acestui act de control, contrazic în totalitate ceea ce a exprimat lichidatorul judiciar în raportul amănunțit.
Lichidatorul judiciar al debitoarei, & Asociații, a depus la termenul de judecată din data de 14.01.2010 cerere de aderare la recurs, iar cu ocazia soluționării recursului, la data de 04.02.2010, reprezentantul legal al acestuia a solicitat ca instanța să califice această cerere ca fiind concluzii scrise și nu aderare la recurs, însușindu-si concluziile recurenților, acelea de admitere a recursului.
Tot la termenul din 14 ianuarie 2010 și aministratorii societății debitoare au formulat precizări la motivele de recurs, susținând, în esență, că închierea recurată este pronunțată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală, deoarece această persoană juridică nu mai funcționa încă din anul 2004. Potrivit Normelor Metodologice de Aplicare a Legii 507/2002, asociațiile familiale își pot desfășura activitatea pe o perioadă de un an de la data intrării în vigoare a legii, dată de la care, autorizațiile eliberate în baza 54/1990, cu modificările ulterioare, își pierd valabilitatea; cum, nici până în prezent, nu a fost preschimbată autorizația nr. -/25.08.2000, aceasta a fost anulată, de drept.
Curtea, examinând încheierea atacată,prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art. 304 raportat la art. 312 alin. 1 Cod proc. civ. va admite recursul, va modifica, în tot, încheierea, iar, pe fond, va respinge cererea, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea din 14 octombrie 2009, judecătorul sindic de la Tribunalul Buzău, admițând cererea creditorului, a autorizat,conform art. 138 alin, 3 din legea nr. 85/2006, introducerea acțiunii privind atragerea răspunderii numiților și
Practic, s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență împotriva și G, fiind desemnat administratorul judiciar SP & Asociații.
Verificându-se conținutul actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, se poate observa că persoana juridică împotriva căreia s-a formulat, de către intimată, cerere de constatare stării de insolvență( ceea ce s-a și produs, printr-o sentință a aceluiași tribunal,de începre falimentului,prin procedura simplificată)nu mai exista, întrucât din anul 2004 nu mai funcționa, conform Normelor Metodologice de Aplicare a legii 507/2002, în speță fiind vorba de o asociație familială care își putea desfășura activitatea pe o perioadă de un an de la data intrării în vigoare a legii.
De la acea dată, autorizațiile emise în baza Decretului -Lege nr. 54/1990, modificat, și-au pierdut valabilitatea.
Autorizația nr. -/25.08.2000 nu a fost preschimbată, ceea ce echivalează cu anularea sa, de drept.
Importantă în dezlegarea pricinii este și concluzia lichidatorului, care,așa cum arătam în precedent, a solicitat admiterea recursului, învederând instanței că, într-adevăr, din raportul nr. 4/14.10.2009, nu rezultă că au fost identificate persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitoarei, cu atât mai mult cu cât debitorul nu are active de nicio natură(fixe sau circulante), clienți neîncasați, bunuri mobile sau imobile, în fine, cerințele esențiale legale în atragerea răspunderii celor doi recurenți.
Ori, revenind la speță, încheierea atacată vizează o societate, persoană juridică, inexistentă la data pronunțării, împrejurare confirmată și de Oficiul registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău, care confirmă inexistența acestei societăți,atât sub aspectul denumirii,cât și sub cel al codului unic furnizat.
Concluzionând, în considerarea celor ce preced, Curtea va admite recursul, va modifica, în tot, încheierea, iar, pe fond, va respinge cererea ca, neîntemeiată, în conformitate cu prevederile art. 304 raportat la art. 312 alin. 1 Cod proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de debitoareaAF și, numiții și, cu sediul în în P,-, județul B și administratorii și, ambii domiciliați în P,-, județul B,
împotriva încheierii din 14 octombrie 2009 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu creditoareaDirecția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în B,- județul B și lichidatorul judiciar al debitoarei,& Asociații, cu sediul în B, str. -,. 19 F,. 3, județul B și, în consecință:
.//.
Modifică, în tot, încheierea de ședință din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în sensul că respinge cererea creditoarei, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red EG
tehnored MC
8 ex/ 09.02.2010
f- Trib.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Alte cereri. Decizia 683/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
