Alte cereri. Decizia 906/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
DECIZIA NR.906
Ședința publică din data de 08 iulie 2008
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
: - - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de creditoarea SC USA, cu domiciliul ales la, & ASOCIAȚII ", cu sediul în B,-,.3, Sector 3, cod poștal -, împotriva sentinței nr.178 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, Cod poștal -, SC SA - prin Lichidator Judiciar SC SRL -, cu sediul în Târgoviște,-, bloc.1.A,.49, județ D, cod poștal -, intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște,., nr.1, județ D, cod poștal -.
Cererea de recurs fiind timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 5 lei, potrivit chitanței nr. - din 30.06 2008, timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta creditoarea SC USA,reprezentată de avocat G din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr. - din 07.07.2008, intimata debitoare SC SA - prin Lichidator Judiciar SC SRL -, reprezentată de consilier juridic, potrivit împuternicirii de reprezentare juridică atașată la dosar, lipsă fiind intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Procedura îndeplinită prin publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență editat de Oficiul Național al Registrului Comerțului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus de intimata debitoare SC SA - prin Lichidator Judiciar SC SRL -, o întâmpinare, și un set de acte respectiv; informare privind contractarea unor împrumuturi, contract de împrumut încheiat la 13.10.2003, tematica ședinței Consiliului de Administrație din data de 14.11.2003, proces verbal încheiat la 14.11.2003, proces verbal încheiat la 22.03.2004, Hotărârea nr. 22 Consiliului de Administrația al SC SA Târgoviște, Decizia nr. 302/27.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și
de Contencios Administrativ și Fiscal, Decizia nr. 809 din 8.08.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
S-a înmânat copie de pe întâmpinarea formulată de SC SA Târgoviște prin lichidator - Cabinet individual de insolvență - și actele anexe recurentei creditoare prin apărătorul său.
Avocat G pentru recurenta creditoarea SC USA, depune la dosar chitanța nr. - din 30.06.2008 în sumă de 5 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost anulate, precum și Hotărârea nr. 22 Consiliului de Administrație al SC SA Târgoviște din ședința din 14.11.2003.
Totodată, având cuvântul declară că nu înțelege să solicite termen pentru a lua cunoștință de întâmpinarea și actele ce i-au fost înmânate la termenul de astăzi, iar la cererea instanței precizează că înțelege să se judece cauza pe perioada vacanței judecătorești.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata debitoare, declară că nu mai are alte cereri de formulat, iar la cererea instanței precizează că înțelege să se judece cauza pe perioada vacanței judecătorești.
Curtea, pune în discuția părților excepția tardivității formulării recursului de creditoarea SC USA, având în vedere că sentința recurată a fost comunicată la data de 19 mai 2008 iar recursul a fost depus la Oficiul poștal pe data de 02.06.2008.
Avocat G, având cuvântul învederează instanței că hotărârea recurată nu i-a fost comunicată recurentei creditoare, a luat cunoștință de aceasta prin Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Faptul că hotărârea instanței de fond s-a comunicat recurentei creditoare prin agentul procedural la domiciliul ales, consideră că această situație nu concordă cu prevederile dispozițiilor Legii speciale de insolvență și dispozițiile art. 93 și urmîtoarele din pr.civ. Mai mult susține că alegerea domiciliului ales de către recurentă, nu echivalează cu posibilitatea de comunicare ci numai a fi citată.
Invocă art. 104 pr.civ. termenul de 10 zile nu a expirat, întrucât au fost zile libere 1,2 mai 2008.
Solicită respingerea excepției de tardivitate.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata debitoare, solicită admiterea excepției de tardivitate, având în vedere că societatea recurentă creditoarea și-a indicat domiciliul ales pentru a-i fi comunicate actele procedurale.
Pe cale de consecință, respingerea recursului ca tardiv formulat.
Curtea acordă cuvântul pârâților și pe fondul cauzei.
Avocat G, având cuvântul în susținerea recursului, dezvoltă oral motivele aflate în scris la dosar, susținând că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Susține că instanța de fond în mod greșit a respins cererea de revizuire, apreciind eronat condițiile de aplicare ale textului prevăzut de art. 322 pr.civ. motivând că înscrisul invocat nu poate fi considerat unul nou întrucât, deși acesta nu
fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, a fost cunoscut părților în timpul judecății.
Menționează că instanța de revizuire aplicat greșit dispozițiile legii, confundând dispozițiile art. 305 pr.civ și art. 322 pr.civilă.
Mai mult precizează că aprecierea instanței de revizuire conform căreia recurenta a fost neglijentă în administrarea probelor, întrucât din culpa sa nu a fost depus la dosar înscrisul nou invocat respectiv Hotărârea nr. 22 Consiliului de Administrație al SC SA din 14.11.2003, este neîntemeiată, având în vedere faptul că toate documentele societății se aflau în posesia lichidatorului judiciar.
De asemenea, arată că judecătorul sindic nu a analizat cu atenție hotărârea nr. 22/14.11.2003 de vreme ce a concluzionat că recurenta creditoare ar fi fost unica semnatară a hotărârii menționate. In primul rând, hotărârea nu a fost semnată de USA, ci de președintele consiliului de administrație, dl, iar în al doilea rând, hotărârea respectivă a fost semnată și de către Secretariatul consiliului de administrație, nu doar de către o singură persoană.
Mai critică hotărârea pronunțată de prima instanță, prin aceea că judecătorul sindic confundă cazurile de incompatibilitate cu cele de abținere, motivarea acestuia în considerentele hotărârii apreciază că nu poate fi reținută.
Sub acest aspect invocă art. 6 din Protocolul Adițional nr. 1 a Convenției Drepturilor Omului, referitor la Principiul imparțialității și independenței magistratului, care îl obligă să se abțină de la o critică a hotărârii pe care a pronunțat- Mai invocă art. 20, art.11 alin.3, art. 21 alin. 3 din Constituția României, art. 24 pr.civ. și prevederile Legii insolvenței, este complet inechitabil ca un judecător sindic în cazul în care a pronunțat o hotărâre nu se mai poate pronunța o alta de același JUDECĂTOR 2: Chirica Elena Preda Popescu
In consecință, solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu trimitere pentru cel de al doilea motiv de recurs, iar în ceea ce privește primul motiv de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de revizuire.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier jurdic, având cuvântul pentru intimata debitoare, solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucît pe ordinea de zi din 14 noiembrie 2003 nu a existat aprobarea contractării vreunui contract de împrumut încheiat între recurentă și intimata debitoare, în valoare de 2.113,00 USD.
Susține că din analizarea procesului verbal încheiat la data de 14 11 2003, în cadrul ședinței Consiliului de Administrație,la punctul 4, se precizează că într-adevăr au fost încheiate o serie de contracte de împrumut conform anexei atașate la dosar.
Mai arată că hotărârea nr. 22 Consiliului de Administrație al SC SA din 14.11.2003, invocată ca act nou, nefiind consemnată nicăieri, nu-și găsește locul și relevanța juridică în deslușirea acestei cauze.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței 178/24 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de contencios Administrativ, ca legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 178 din 24.04.2008, Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a respins cererea formulată de revizuienta SC USA în contradictoriu cu intimata SC SA Târgoviște, privind revizuirea sentinței nr. 157 din 26.10.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 9/F/2004 și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de intimată pentru constatarea nulității absolute parțiale a contractului de împrumut nr. 9610/13.10.2003 și a contractului de ipotecă nr. 3765/14.11.2003.
Pentru a hotarî astfel, prima instanță a reținut că revizuienta a invocat în susținerea cererii formulate ca act nou Hotarârea nr. 22 Consiliului de Administrație al SC SA, din data de 14.11.2003, înscris ce susține revizuienta ar reprezenta dovada certă că împrumutul ce a făcut obiectul contractul nr. 9610/13.10.2003 a fost aprobat de Consiliul de Administratie pentru suma de 2.113.000 USD și prin urmare motivul avut în vedere de către instanță la pronunțarea sentinței a cărei revizuire se cere, că a lipsit total consimțământul împrumutatului la un împrumut mai mare de 113.000 USD, nu ar mai subzista, însă actul nou invocat de către recurentă nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 civ. deoarece potrivit acestor dispoziții actul nou trebuia să existe la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere și pe care partea nu l-a putut prezenta instanței, pentru că a fost reținut de partea potrivnică, ori dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Se reține prin hotarâre că actul invocat nu poate fi considerat înscris nou în temeiul art. 322 pct. 5 civ. pentru că deși nu au fost folosit în procesul în care s-a dat hotarârea atacată, a fost cunoscut părților în timpul judecății, așa încât nimic nu le împiedica să uzeze de disp. art. 172 - 175 civ. pentru a fi administrat în cauză, ori condiția de admisibilitate prevăzută de art. 322 pct. 5 civ. presupune nu numai ca înscrisul invocat să nu fi fost depus la dosar cu prilejul judecății, în fond, ci și ca existența și conținutul său să nu fi fost cunoscute în acel moment, fiind însă imposibil ca acționarul SC USA și singurul semnatar al Hotărârii nr. 22/14.11.2003 să nu fi cunoscut existența și conținutul actului, astfel că nu se poate concluziona că nu a fost depus la dosar la data soluționării în fond datorită unei împrejurari mai presus de voința pârâtului, ci datorită neglijenței acestuia care deși avea posibilitatea să ceară administrarea acestei probe a omis a-și formula o apărare în acest sens.
Chiar dacă l-ar fi cunoscut, se reține prin hotarâre, prima instanță nu ar fi putut ignora că din întreg conținutul procesului verbal al ședinței Consiliului de Administrație al intimatei din data de 14.11.2003, când se pretinde a se fi luat hotarârea, nu rezultă că s-ar fi aprobat contractarea unui împrumut în sumă de 2.113.000 USD și totodată nu s-ar fi ignorat faptul că din contractul nr. 9610/13.10.2003 s-a făcut mențiunea plății a 113.000 USD și că din extrasul de cont eliberat de bancă rezultă că în contul intimatei a intrat suma de 113.535 USD.
Pentru toate aceste considerente, prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuienta SC USA.
Impotriva sentinței a declarat recurs revizuienta creditoare SC USA, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând faptul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece a invocat ca înscris doveditor al cererii de revizuire formulată în temeiul disp.art 322 pct. 5 civ. Hotărârea nr. 22 Consiliului de Administrație al SC SA din data de 14.11.2003, care reprezintă dovada certă a faptul că împrumutul ce a făcut obiectul contractului 9610/13.10.2003, a fost aprobată de către Consiliul de Administrație pentru suma de 2.113.000 USD.
Arată recurenta că în mod greșit prima instanță a reținut că pentru a fi considerat drept înscris nou, existența și conținutul actului ar fi trebuit să nu fi fost cunoscute de către părți, doctrina de specialitate apreciind condiția de admisibilitate a revizuirii la care se referă art. 322 pct. 5 civ. ca fiind noutatea înscrisului nou, condiția ca actul să nu fi fost cunoscut de părți neavând nici o legătură cu noutatea înscrisului, acest argument al instanței fiind unul inedit și nereținut nici de codul d e procedura și nici de doctrină sau de jurisprudență, codul d e procedura civilă având în vedere tocmai situația ca, înscrisul să fi fost reținut de partea potrivnică, ori ca să poată rețină un înscris partea trebuie să aibe cunoștință de el, și în aceste condiții afirmația instanței conform căreia este absolut imposibil ca recurenta să nu fi cunoscut existența acestui înscris, de vreme ce este singura semnatară a hotărârii, devine lipsită de orice bază legală în cauză.
Arată recurenta că, prima instanță nici măcar nu a avut curiozitatea de a verifica Hotărârea nr. 22/14.11.2003, de vreme ce a concluzionat că recurenta este unica semnatară a hotărârii, hotărâre care însă nici nu a fost semnata de recurentă, ci de președintele Consiliului de Administrație, D-nul, iar în al doilea rând hotărârea respectivă a fost semnată de secretarul Consiliului de Administrație, nu doar de către o singură persoană și aprecierea instanței că recurenta a fost neglijentă, deoarece nu a solicitat administrarea probei cu acest înscris, deși avea această posibilitate, este neîntemeiată, deoarece recurenta nu s-a aflat în posesia înscrisului în timpul litigiului, ci acest înscris ca și alte înscrisuri s-au aflat în posesia lichidatorului judiciar, însă din motive necunoscute nu a fost depus la dosarul cauzei.
Totodată, arată recurenta, în mod greșit instanța de fond, a apreciat că dacă ar fi cunoscut acest înscris, soluția ar fi fost aceeași, pe motiv că a lipsit total consimțământul împrumutatului la un împrumut mai mare de 113.ooo USD, însă față de înscrisul nou, instanța trebuia să constate că raționamentul pentru care a fost admisă acțiunea în constatarea nulității absolute a contractelor de împrumut și ipotecă nu mai subzista și nici motivația instanței de revizuire, conform căreia, din extrasul de cont eliberat de bancă rezultă că în contul SC SA ar fi intrat doar suma de 113.535 USD este fundamental greșită de vreme ce ar echivala cu contrazicerea unei alte sentințe rămase irevocabilă, pronunțată de același judecător sindic și anume sentința nr. 166/20.10.2005, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care se arată că suma de 113.000 USD figurează ca fiind garantată cu ipotecă, în timp ce restul sumei 1.909.506 USD reprezintă creanță chirografară.
Pentru toate aceste considerente, se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea cererii de revizuire.
La termenul din 8.07.2008, instanța din oficiu a pus in discuția părților excepția de tardivitate a recursului declarat de revizuienta creditoare SC USA, având în vedere că sentința recurată a fost comunicată la data de 19.05.2008,iar recursul a fost depus la Oficiul Poștal pe data de 2.06.2008.
Recurenta revizuientă a solicitat respingerea excepției de tardivitate deoarece, hotărârea recurată nu i-a fost comunicată recurentei creditoare, ea a luat cunoștință de aceasta hotărâre prin Buletinul procedurilor de insolvență, și față de data când s-a îndeplinit procedura de comunicare a hotărârii, prin acest buletin față de recurentă, recursul este formulat în termenul legal.
Intimata debitoare a solicitat admiterea excepției de tardivitate, având în vedere că societatea recurentă și-a indicat domiciliul ales unde să-i fie comunicate actele de procedură și față de data de 19.05.2008 când s-a îndeplinit procedura de comunicare cu recurenta, recursul declarat la data de 2.06.2008, este peste termenul legal prevăzut pentru declararea recursului.
Curtea, față de excepția tardivității recursului pusă din oficiu în discuția părților, reține următoarele:
Potrivit disp. art 328 al. 1 civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, hotărârea ce se solicită a fi revizuită reprezintă sentința nr. 157/26.10.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 302/27.02.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, pronunțate în procedura de faliment a debitoarei SC SA Târgoviște și potrivit disp. art.8 al. 2 din Legea 85/2006, privind procedura insolvenței, termenul de recurs împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
In speța, din dovada de îndeplinire a procedurii de comunice a hotărârii recurate, efectuată potrivit dispozițiilor din procedura civilă și aflată la fila 109 dosar fond, rezultă că procedura de comunicare a hotărârii, a fost viciată deoarece procedura de comunicare a fost îndeplinită prin afișare, afișarea efectuându-se greșit în B, - - nr. 223,. 3, sector 6 în loc de sectorul 3, cum era corect, astfel încât termenul de declarare a recursului nu poate fi socotit de la data de 19.05.2008, când agentul procedural a îndeplinit procedura de comunicare a hotărârii.
Procedura de comunicare a hotărârii recurate a fost îndeplinită și prin Buletinul procedurilor de insolvență, potrivit art. 7 pct. 9 din Legea nr. 85/2006 și potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare prin Buletinul procedurilor de insolvență, aflată la fila 106 dosar fond, rezultă că procedura de comunicare cu recurenta s-a îndeplinit la data de 23.05.2008, dată în raport de care recursul declarat de recurentă la data de 2.06.2008, potrivit datei aplicate pe plicul de expediere a corespondenței de către oficiul B, aflat la fila 12 dosar recurs, era în termenul legal de 10 zile de declarare a recursului.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondată excepția de tardivitate a recursului.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Potrivit disp. art. 322 pct. 5 civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare se poate formula în temeiul acestor dispoziții, dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Prin urmare potrivit acestor dispoziții legale, condiția de admisibilitate a cererii de revizuire este aceea ca să se invoce un înscris nou, care să fi existat la data pronunțării hotărârii, a cărei revizuire se solicită și acest înscris să fi fost descoperit după darea hotărârii a cărei revizuire se cere și care să nu fi putut fi prezentat pentru că a fost reținut de partea potrivnică sau nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților.
Inscrisul invocat de revizuienta recurentă și anume Hotărârea nr. 22 al Consiliului de Administrație al SC SA din data de 14.11.2003, a existat la data pronunțării sentinței nr. 157/26.10.2007 a Tribunalului Dâmbovița, a cărei revizuire se solicită, hotărârea rămasă irevocabilă prin decizia nr. 302/27.02.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI, nu îndeplinește condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, prevăzute de art. 322 pct. 5 civ. invocate de recurentă în cererea de revizuire și în baza cărora a solicitat revizuirea sentinței, deoarece nu reprezintă un înscris nou, în baza căruia se poate dispune revizuirea sentinței, înscris care nu a putut fi înfățișat deoarece a fost reținut de partea potrivnică sau dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Inscrisul nou, invocat de către recurenta revizuientă, și anume Hotărârea nr. 22/14.11.2003 a Consiliului de Administrație, al SC SA Târgoviște, a fost depus în dosarul în care a fost pronunțată sentința nr. 157/26.10.2007, a Tribunalului Dâmbovița, fiind analizat în decizia nr. 302/27.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, hotărâre care se află la filele 46-54 dosar fond, și prin care se respinge recursul declarat de SC USA.
Prin urmare, acest înscris nu poate reprezenta un act nou în baza căreia să poată fi revizuită sentința nr. 157/2007 a Tribunalului Dâmbovița, prin care s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de împrumut nr. 9610/13.10.2003 și a contractului de ipotecă nr. 3765/14.11.2003, deoarece înscrisul a fost depus în dosarul Tribunalului Dâmbovița în care s-a pronunțat sentința nr. 157/26.10.2007, și analizat în decizia nr. 302/27.02.2008 a Curții de Apel P prin care s-a respins recursul revizuientei declarat împotriva sentinței nr. 157/2007, deci înscrisul invocat nu reprezintă un înscris nou care nu a putut fi înfățișat fiind reținut de partea potrivnică sau nu a putut fi înfățisat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
In decizia nr. 302/27.02.2008 a Curții de Apel P, la analiza recursului revizuientei declarat împotriva sentinței nr. 157/2007, se arată că Hotărârea nr. 22/14.11.2003, a Consiliului de Administrație al SC SA Târgoviște, este semnată numai de către Președintele Consiliului de Administrație, și că din conținutul întregului proces verbal al Consiliul de Administrație din 14.11.2003
nu rezultă că acest consiliu a aprobat contractarea unui împrumut de 2.113.000 USD, din informarea prezentată în ședință rezultă că totalul sumelor împrumutate este de
1.113.000 USD, iar contractul nr. 9610/13.10.2003, a fost încheiat pentru suma de 113.000 USD.
Prin urmare, față de cele arătate mai sus, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire a sentinței nr. 157/2007 a Tribunalului Dâmbovița, pentru că înscrisul invocat nu reprezenta un act nou, care nu a putut fi înfățișat fiind reținut de partea potrivnica sau dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, în mod corect și legal a fost respinsă cererea de revizuire de către prima instanță, astfel încât criticile recurentei revizuiente că în mod greșit i-a fost respinsă cererea de revizuire, că în mod greșit prima instanță a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii, prev. de art. 322 pct. 5 civ. sunt nefondate.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat se privește ca nefondat și în temeiul disp. art. 312 al. 1 civ. va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată excepția de tardivitate a recursului, pusă din oficiu în discuția părților de către
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea SC USA, cu domiciliul ales la, & ASOCIAȚII ", cu sediul în B,-,. 3, Sector 3, cod poștal -, împotriva sentinței nr.178 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, Cod poștal -, SC SA - prin Lichidator Judiciar SC SRL -, cu sediul în Târgoviște,-, bloc.1.A,.49, județ D, cod poștal -, intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște,., nr.1, județ D, cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publica, azi 8.07.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
3 ex/ 9.07.2008
f- Trib
Operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
| ← Alte cereri. Decizia 683/2009. Curtea de Apel Timisoara | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
