Alte cereri. Decizia 707/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 707
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban PREȘEDINTE INSTANȚĂ
- -- JUDECĂTOR
- -- JUDECĂTOR
- -- GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare contestația în anulare formulată de contestatoarea SC M SA R împotriva deciziei civile nr. 200 din 7.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru contestatoarea SC M SA R, cu delegație la dosar, intimat-creditor și avocat pentru intimatele-creditoare INTERNATIONAL și INTZERNATIONAL, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat pentru intimații-creditori INTERNATIONAL și INTZERNATIONAL, pune în discuție excepția lipsei calității de reprezentant a contestatoarei, a d-nei avocat.
Arată că Tribunalul Neamț având în vedere că potrivit art.107 al.2 din legea privind procedura insolvenței s-a dispus începerea procedurii falimentului, în temeiul art.25 din Legea 85/2006 a dispus ca toate atribuțiunile să revină lichidatorului.
Având în vedere că la dosar există 2 delegații nesemnate de lichidator, apreciază că nu poate fi reprezentat decât de lichidator, iar acesta nu a mandatat-o pe d-na avocat. Menționează că depune procesul-verbal prin care se arată că administratorii societății au fost trimiși în judecată, cu termen la data de 28.10.2008.
Pe cale de consecință consideră că avocat nu este împuternicită de lichidatorul contestatoarei să reprezinte contestatoarea.
Avocat în ce privește excepția lipsei de reprezentant al contestatoarei, apreciază că aceasta excepția trebuia depusă înăuntrul termenului și consideră că are calitate procesuală, la data încheierii contractului a acționat în numele societății care avea drept de semnătură.
Avocat pentru intimații-creditori precizează că nu pune în discuție delegația anterioară, ci faptul că acum nu mai are delegație de reprezentare întrucât administratorii inițiali ai societății nu mai au calitatea de a reprezenta societatea, aceasta revenind lichidatorului care nu i-a dat împuternicire de reprezentare.
Intimat creditor subscrie celor invocate de avocat.
Instanța față de obiectul cererii inițiale dedusă judecății (privind deschiderea falimentului) formulată de SC M SA R, debitoare la acea dată care are interese contrarii cu administratorii care au mandat pe avocat, consideră că aceasta are calitatea de a reprezentat pe SC M SA R în ce privește contestația în anulare.
Intimat-creditor depune tabelul în baza căruia s-a deschis procedura de faliment, pentru incapacitate de plată.
Instanța arată că prin contestația în anulare s-au invocat 3 motive și dă cuvântul părților.
Avocat arată că în raport de dispozițiile art.317, 318 Cod procedură civilă, instanța de fond a comis o eroare care a dus la o soluționare eronată a cauzei. Instanța de fond în soluționarea recursului privind pe SC INTERNAȚIONAL a comis o eroare materială gravă, deoarece atât din punct de vedere al indicării societății cât și al apărărilor formulate a făcut trimite la o altă societate și anume INTERNANTIONAL. Astfel, instanța de fond a respins motivul de recurs care viza societatea INTERNAȚIONAL, făcând referiri în permanență la societatea INTERNANTIONAL, față de care a fost admisă contestația.
Deși s-au invocat mai multe motive privind pe intimatul-creditor instanța de fond a luat în considerare un singur motiv. Esențial era a fi analizat dacă creanța se regăsea în raportul final al administratorului -anexa 2 fila 200 unde sunt cuprinși toți creditorii societății și unde nu figurează. Față de dispozițiile art.3041instanța de fond a analizat un singur aspect ceea ce a determinat o soluție eronată. În ce privește creanța intimatului, instanța a omis să se pronunțe asupra declarației autentice prin care acesta a solicitat să se ia act de renunțarea sa la dreptul pretins, în condițiile dispozițiilor art.247. Instanța a încălcat normele procedurale, soluționând recursul ca și cum renunțarea la dreptul pretins nu ar fi adus nici o modificare hotărârii, încălcând dispozițiile art.247 pct.5 Cod procedură civilă.
Toate aceste aspecte demonstrează că instanța de recurs a omis aspecte grave atunci când a soluționat cauza.
Solicită admiterea contestației și rejudecarea recursului conform dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Avocat pentru intimații-creditori arată că prin întâmpinare s-a invocat inadmisibilitatea contestației în anulare întrucât prin aceasta nu s-a precizat clar pe ce articol se întemeiază, amestecându-se art.317 cu 318.
În realitate este vorba de art.318 teza a. În condițiile în care se fac discuții că instanța de fond a omis o parte din motivele de recurs, nu s-a precizat care din aceste motive au fost omise.
Cu privire la faptul că instanța de recurs nu a cercetat toate aspectele, arată că Curtea de APEL BACĂU a reluat cauza sub toate aspectele, punct cu punct. Deci afirmația nu are suport.
În ce privește afirmația că instanța de recurs ar fi făcut confuzie între INTERNANTIONAL și INTERNAȚIONAL precizează că la pag.4 din decizia 200/2008 Curtea de APEL BACĂU corect a reținut creditorul cărei creanță se analizează, respectiv INTERNAȚIONAL.
În ce privește creanța creditorului, din tabelul creditorilor depus de lichidator rezultă că acest creditor exista, el depunând acte prin care apare în evidența contabilă.
Consideră că atitudinea instanței de fond și de recurs este corectă.
În ce privește creanța intimatului, în condițiile în care Curtea de APEL BACĂUa fost investită cu soluționarea cererii de recurs, nu a omis să se pronunțe asupra creanței acestuia, la momentul deschiderii procedurii intimatul nu fusese plătit de, creanța nefiind stinsă în momentul recursului.
Solicită respingerea contestației în anulare.
Depune note scrise.
Fără cheltuieli de judecată.
Intimatul solicită respingerea contestației în anulare și menținea deciziei Curții de APEL BACĂU nr.200/7.03.2008 și sentinței nr.1244/10.07.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Precizează că în momentul în care s-a făcut împrumutul avea 2 calități la societate, creditând societatea nu ca să se îmbogățească el ci ca să acopere nevoile societății de bani cash, dorind să pună sub protecție societatea. Arată că în contract nu sunt trecute dobânzi și sumele reprezentând penalități. De asemenea arată că atât pe fond cât și în recurs, contestatoarea nu a contestat creanța ci valabilitatea contractului.
S-au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1244/10 iulie 2007 Tribunalul Neamț a respins cererea privind suspendarea judecării cauzei formulată de debitor, în temeiul art. 244 al.1 pct.2 Cod procedură civilă.
S-a luat act de renunțarea la judecată a creditorilor, și SC SA la cererile formulate.
S-a respins ca nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune al creditorului Internațional pentru ratele scadente în perioada decembrie 2002- aprilie 2004 invocată de debitor.
S-a respins ca neîntemeiată excepția tardivității cererii debitorului întemeiată pe dispozițiile art.33 al.(3) din Legea privind procedura insolvenței.
S-a respins cererea debitorului privind obligarea creditorilor Internațional, Internațional și de a consemna la o bancă o cauțiune de cel mult 10% din valoarea creanțelor.
S-a respins contestația debitorului la cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditorul pentru creanța în valoare de 69.899 RON.
S-a constatat rămasă fără obiect contestația debitorului privind cererea de creanță a creditorului reprezentând indemnizație de conducere.
S-a admis contestația debitorului la cererea creditorului Internațional.
S-a respins contestația debitorului la cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditorul Internațional.
S-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditorul Internațional.
S-a admis cererea formulată de creditorii și Internațional și, privind deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SC M SA
În temeiul art.33 alin.(4) din Legea privind procedura insolvenței;
S-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SC M SA
În temeiul art.34 din Legea privind procedura insolvenței;
A fost numit administrator judiciar pe Manager Cont, înregistrat UNPIR sub nr. 0147cu sediul în R, str. - -.40,.A,.5, județul N, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege, cu o retribuție lunară de 2000 RON.
În temeiul art.42 din legea privind procedura insolvenței;
Au fost indisponibilizate acțiunile debitorului părțile sociale sau de interes în registrele speciale de evidență ori în conturile înregistrate electronic.
S-a dispus comunicarea sentinței către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare - -, spre știință.
În temeiul art.61 din Legea privind procedura insolvenței;
S-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorului și Oficiului Registrului Comerțului, prin Buletinul procedurilor de insolvență, în vederea efectuării mențiunii în temeiul art.61 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a fixat termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere creanță la data de 5.09.2007.
S-a fixat termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la data de 1.10.2007.
S-a fixat termenul pentru soluționarea eventualelor contestații 17.10.2007 și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 5.11.2007.
S-a fixat data ședinței adunării creditorilor la data de 5.10.2007 ora 10,00, la sediul administratorului judiciar și convoacă creditorii debitorului.
S-a dispus trimiterea notificărilor către toți creditorii, de către administratorul judiciar.
În temeiul art.4 din Legea privind procedura insolvenței;
S- dispus deschiderea de către debitor a unui cont bancar la Banca Comercială Română - Sucursala R din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii. In caz de neîndeplinire a atribuției, contul va fi deschis de către administratorul judiciar.
În temeiul art.37 din Legea privind procedura insolvenței;
S- dispus comunicarea sentinței Judecătoriei Roman, Tribunalului Neamț - Secția Comercială și de contencios Administrativ și în Buletinul Procedurilor de Insolvență în a cărei jurisdicție se află sediul debitorului declarat în registrul Comerțului și tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturile.
Privitor la cererea de suspendare a judecării cauzei solicitată de debitor, în baza art. 244 al. (1) pct. 2 Cod procedură civilă, s-a reținut:
Prin plângerea penală în care s-a emis ordonanța nr.235/II/2/2007 nedefinitivă, invocată de debitor în susținerea cererii în discuție, nu se reclamă săvârșirea vreunei fapte penale de către creditorul în legătură cu contractul de împrumut înregistrat sub nr. 473/23.12.2005 ( filele 19-24, vol. 1).
Așa fiind, apreciază că începerea urmăririi penale față de acest creditor nu poate să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce se va pronunța în cauză.
Față de aceasta, de caracterul permisiv al dispozițiilor art.244 al.(l) pct.2 Cod procedură civilă și de principiul celerității desfășurării procedurii insolvenței consacrat de dispozițiile art.5 al.(2) din Legea nr. -, va respinge cererea.
Cererile de renunțare la judecată formulate de creditorii, SC SA ( 310, 315 vol. 1; 15 vol. 2) și de creditorul la acest termen de judecată cu privire la creanța reprezentând indemnizație de conducere, constatând că se încadrează în dispozițiile art.246 al. (1) și (3) Cod procedură civilă, va aplica în cauză dispozițiile art.246 Cod procedură civilă.
II. Excepția prescripției dreptului la acțiune al creditorului Internațional invocată de debitoare, pentru ratele scadente în perioada decembrie 2002- aprilie 2004;
Examinând contractul de împrumut nr. 438/22.07.2002, actele adiționale datate 5.11.2002 și 10.12.2003, declarația pe propria răspundere legalizată sub nr. 11403/10.12.2003, contractul de gaj autentificat sub nr. 2427/19.06.2002 și contractul de cesiune datat 4.11.2002 atestat legal de avocat la data de 10.11.2002 (filele 16-24 și 27-30 volum creanțe), precum și apărările creditorului, constată:
În raport de dispozițiile art. 1128 și urm. Cod civil, actul adițional încheiat între părți la data de 10.12.2003, cu dată certă nr. 170/11.12.2003 (fila 20 - 24), este o novație prin intermediul căreia obligația asumată de debitor prin art.3.3 din actul adițional încheiat între părți la data de 5.11.2002 de a restitui împrumutul în valoare de 1.250.000 USD în 48 rate egale, începând cu luna decembrie 2002 (fila 19), a fost înlocuită cu o altă obligație și anume. I transferului de la fidejesorii și acționari a: debitorului, a unui număr de 869.324 valori mobiliare reprezentând acțiuni M SA.
Declarația pe propria răspundere legalizată la nr. 11403/10.12.2003 dată de și (fila 24) este dovadă certă a faptului că aceștia și-au dat acordul la obligația consfințită prin actul adițional încheiat la data de 10.12.2003, cu data certă nr. 170/11.12.2003, precum și a faptului că și-au însușit contractul de cesiune datat 4.11.2002, atestat la data de 10.11.2002 (fila 30, voi. creanțe), având ca obiect contractul de gaj autentificat sub nr. 2427/19.06.2002 (fila 29, vol creanțe).
Ca efect al novației intervenite între părți, s-a stins obligația debitoarei SC M SA de restituire în 48 de rate egale a sumei de 1.250.000 USD către creditor și simultan în sarcina debitorului și a acționarilor și s-a născut obligația de a transfera acțiunile SA la creditor.
Dispozițiile art.4 din actul adițional datat 10.12.2003 nu trebuie interpretate în sensul că novația prevăzută în cuprinsul acestuia se produce odată cu transferul și înregistrarea acțiunilor M SA în Registrul Român al Acționarilor pe numele creditorului ci în sensul că se referă la art.3 din contract care prevede că orice obligație între părți încetează la această dată.
Interpretând în sens contrar, ar însemna că actul adițional ar trebui să intre în vigoare atunci când orice obligație între părți ar înceta ceea ce este absurd, tocmai pentru că părțile nu ar mai fi ținute de obligațiile asumate prin act.
Stingerea obligației debitorului de restituire a celor 48 de rate stabilită prin actul adițional încheiat la data de 5.11.2002, ca efect al novației intervenite între părți prin actul adițional încheiat la 10.03.2003, face ca prescripția să nu mai curgă și prin urmare, aceasta să nu mai producă efecte.
În raport de cele sus expuse, și susținerile creditorului referitoare la prescripție (punct 4, preambul sentință; pagina 2 concluzii scrise) sunt superflue, dar și nefondate, pentru cele ce urmează:
În dosarul nr. 1855/COM/2006 soluționat irevocabil prin Sentința civilă nr. 2272/COM/l 6.06.2006 (fila 265 voi. 1), creditorul nu a avut câștig de cauză, ci din contră, acțiunea i-a fost respinsă iar cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune al creditorului instanța nu a dispus nici într-un fel.
Referitor la data de la care începe să curgă termenul de prescripție, dacă obligația stabilită prin actul adițional încheiat de părți la data de 5.11.2002 (fila 19), nu ar fi fost novată cu obligația stabilită prin actul adițional încheiat la data de 10 decembrie 2003, cu dată certă nr. 170/11.12.2003 (fila 20 - 24, voi. creanțe), în cauză ar fi fost incidente dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă, potrivit cărora pentru prestațiile succesive, dreptul la acțiune pentru fiecare dintre acestea se șterge printr-o prescripție deosebită și aceasta, pentru că prin actul adițional încheiat la data de 5.11.2002 (fila 19, voi. creanțe), părțile prin voința lor, au convenit ca debitorul să-și îndeplinească obligația de restituire a împrumutului succesiv, în 48 de rate egale.
În raport de cele sus expuse, fost respinsă excepția invocată ca fiind nefondată.
III. Referitor la cererea debitorului întemeiată pe dispozițiile art.33 al.(3) din Legea nr. 85/2006, reține că tardivitatea acesteia invocată de creditorul Internațional și Internațional însușită și susținută și de creditorul prin apărător ales nu poate fi primită pentru cele ce urmează:
Decăderea fiind o sancțiune, pentru a fi incidență se impune ca termenul procedural privind formularea unei anumite cereri să fie prevăzută de legiuitor în mod expres.
Având în vedere că din dispozițiile art.33 din Legea nr. 85/2006 rezultă că termenul de 10 zile stabilit la aliniatul 2 privește exclusiv contestația debitorului la cererea creditorului de deschidere a procedurii insolvenței, apreciază că cererea referitoare la cauțiune poate fi formulată de debitor odată cu contestația prevăzută la aliniatul 2 dar și ulterior, până la data judecării contestației.
Cererea în discuție se va respinge însă întrucât pe de o parte, dispozițiile art.33 al.(2) nu sunt imperative ci permisive pentru judecătorul sindic iar pe de altă parte, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 28.09.2006, admiterea acesteia ar contraveni principiului celerității procedurii consacrat de art.5 al.(2) din Legea privind procedura insolvenței.
IV. Contestația debitorului față de cererea creditorului cu privire la creanța în valoare de 69.899 RON fost respinsă pentru următoarele considerente:
Contractul de împrumut înregistrat sub nr. 473/23.12.2005, chitanța nr. -/23.12.2005 (filele 4,5 vol. 1) extrasul de bancă nr. - (filele 133-135), plățile din ziua de 23.12.2005 în valoare de 79.452 RON efectuate de debitoare în condițiile în care soldul final al zilei precedente a fost de 24.598,57 RON, sunt dovada incontestabilă a faptului că împrumutul acordat de creditor debitorului este unul real și nu fictiv sau scriptic cum se susține în contestație.
Dovada cerinței caracterului cert, lichid și exigibil al acesteia rezultând din însuși contractul de împrumut înregistrat sub nr. 473/23.12.2005 apreciază că sub aspectul existenței creanței și o obligației corelative a debitorului de a-i restitui creditorului împrumutul, nu are nici o relevanță juridică faptul că actul sus indicat a fost semnat de persoane care nu ar fi fost mandate în acest sens.
Susținerile debitorului privind penalitățile de întârziere formulate prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei sunt tardive, astfel încât neputând fi discutate în contradictoriu cu creditorul pentru ca acesta să-și poată exercita dreptul la apărare și pe această chestiune nu vor fi primite de instanță. De altfel, dispozițiile art. 1 din Legea nr. 3/1879 și art. 1089 din Codul civil nu au nici o legătură cu penalitățile reclamate de creditor.
Plățile din septembrie 2006 (fila 38 - 57, vol. 1), nu pot fi reținute de instanță ca fiind dovada stării de solventă a debitorului pentru cele ce urmează:
Suma de 55.300 Ron împrumutată debitorului la data de 23.12.2005 (fila 4, voi. 1), folosită de acesta pentru plata unor datorii bugetare (filele 135 -136, voi. 1), exigibilă la data de 4.01.2006 (fila 4, vol. 1), trebuia restituită creditorului în termen de cel mult 30 de zile de la data scadenței.
Așa fiind, refuzul debitorului de a restitui creditorului suma împrumutată nu poate fi justificat de acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de împrumut înregistrat sub nr. 473/23.12.2005 întrucât aceasta a fost promovată în instanță la data de 11.12.2006 (filele 86 - 87, vol. 1), ulterior înregistrării cererii creditorului de deschidere a procedurii insolvenței (fila 2, vol. 1), și aceasta în condițiile în care creditorul a fost revocat din funcția de președinte al Consiliului de Administrație la data de 30.01.2006 (fila 14, vol. 1).
Față de cele sus expuse și de incidența în cauză a dispozițiilor art.246 Cod procedură civilă cu privire la creanța creditorului reprezentând indemnizație de conducere va respinge contestația debitorului referitoare la creanța rezultată din contractul de împrumut din data de 23.12.2005 ca fiind neîntemeiată, iar cu privire la contestația debitorului referitoare la indemnizația de conducere se va constata ca fiind rămasă fără obiect.
Contestația debitorului la cererea dedusă judecății de creditorul Internațional este întemeiată pentru următoarele considerente:
Analizând actele depuse de creditorul Internațional reține că creanța invocată de acesta nu este certă și lichidă, întrucât aceasta nu rezultă din actele opuse de creditor debitorului, iar câtimea ei nu este determinată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.1393 cod civil creditorul nu poate opune debitorului dreptul său dobândit prin convenția de cesiune de creanță legalizată la nr. 16989/16.12.2004 (fila 46 vol. creanțe), întrucât nu a făcut dovada că a notificat debitorului cesiunea.
Cesiunea neputând fi opusă debitorului, nici recunoașterea de datorie autentificată sub nr. 687/18.03.2004 (fila 44 vol. creanțe), nu poate constitui dovada dreptului de creanță.
Recunoașterea de datorie autentificată sub nr. 686/18.03.2004 ( 45 dosar creanțe) constituie dovadă a creanței creditorului Internațional pentru suma de 560.004 USD plus penalitățile aferente, însă cum din procesul verbal datat 3.03.2005 întocmit de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 325/2004, 328/2004 (fila 61 dosar creanțe), nu se precizează ce datorie a privit aceste plăți iar raportul de executare din 23.10.2002 al executorului judecătoresc invocat de creditor drept dovadă a unei creanțe certe lichide și exigibile de 720.000 USD nefiind depus la dosarul cauzei, va reține că creditorul nu a făcut dovada că are față de debitor o creanță certă, lichidă și exigibilă de 720.000 USD și drept urmare, va admite contestația, creditorul având posibilitatea ca eventual, să formuleze o cerere care să fie supusă procedurii prevăzută de art. 66 și urm. din Legea nr. 85/2006.
Cu privire la contestația debitorului la cererea dedusă judecății de creditorul Internațional, analizând actele depuse de creditor constată următoarele:
Susținerile debitorului privind caracterul incert al creanței, lipsa dovezii înregistrării acesteia ca persoană juridică și cele referitoare la sediul creditorului (la o căsuță poștală) nu pot primite de instanță pentru cele ce urmează:
a) actul adițional încheiat între părți la data de 10.12.2003, cu dată certă nr. 1070/11.12.2003 (filele 20 - 24, voi. creanțe), constituie dovada faptului că suma de bani ce a făcut obiectul contractului de împrumut nr. 438/22.07.2002, completat cu actul adițional semnat de părți la data de 5.11.2002 (filele 16 - 19, vol. creanțe), a fost dată și aceasta pentru că în caz contrar, debitorul nu s-ar fi obligat prin acest act.
Mai mult, din expunerea de motive care au condus la încheierea actului adițional din 10.12.2003, punct 2 lit. a și c (fila 20, vol. creanțe), rezultă că împrumutul a fost acordat și respectiv că debitorul nu a efectuat nici una dintre plățile datorate creditorului.
În astfel de condiții, creditorul nu mai poate fi ținut să-și dovedească creanța cu proba solicitată de debitor.
b) creditorul fiind o societate privată străină nu este supusă legislației românești referitoare la înregistrarea și înscrierea persoanelor juridice, iar sediul acesteia și anume la o căsuță poștală, atâta timp cât in instanță aceasta își exercită drepturile procesuale prin reprezentant legal (fila 39, vol. creanțe), nu ridică probleme de natură a face incidente în cauză dispozițiile art. 133 Cod procedură civilă.
Mai mult, atât timp cât lipsurile invocate de debitor nu au constituit pentru acesta un impediment pentru încheierea contractului de împrumut înregistrat sub nr. 438/22.07.2002 și a actelor adiționale subsecvente acestuia, în cauza dedusă judecății nu-i pot profita acestuia și ca atare, nu vor fi reținute de instanță.
Pentru considerentele expuse cu privire la cele invocate de debitor în susținerea excepției prescripției dreptului creditorului la acțiune, pentru perioada decembrie 2002 - aprilie 2004, constată că debitorul nu mai era ținut de obligația asumată prin art. 3.3 din actul adițional din 5.11.2002 (fila 19, vol. creanțe), ci este ținut de obligația asumată prin actul adițional încheiat la data de 10.12.2003 cu dată certă nr. 170/11.12.2003 (fila 20 - 24).
Având în vedere că acesta nu și-a îndeplinit obligația de a transmite creditorului cele 869.324 acțiuni M SA deținute de fidejusorii și, reține că debitorul datorează creditorului suma de 1.250.000 USD, reprezentând împrumut nerestituit.
În raport de actele opuse de creditor debitorului, Tribunalul apreciază că creanța în discuție este certă, lichidă și exigibilă pentru cele ce urmează:
a) actele opuse de creditor debitorului au răsturnat orice îndoială cu privire la existența creanței, indusă de contestația promovată de debitor;
b) câtimea ei rezidă din contractul de împrumut nr. 438 din
22.07.2002 și actele adiționale subsecvente acestuia (filele 16 - 24, vol.
creanțe);
c) termenul cerut de îndeplinirea formalităților legate de transferul și înregistrarea celor 869.324 acțiuni M SA pe numele creditorului este fără putință de tăgadă împlinit.
Față de cele sus expuse a fost respinsă ca fiind neîntemeiată contestația în discuție.
VI. Referitor la cererea de deschidere procedurii insolvenței formulată de creditorul (fila 63, vol. creanțe, 239 -241, vol. 1), având în vedere că împotriva acesteia debitorul nu a formulat contestație, apreciază că creanța creditorului reprezentând drepturi salariale în sumă de 8.008 Ron este certă, lichidă și exigibilă și ca atare, fost admisă.
Cererea formulată de creditorul CAH. prin lichidator
judiciar Fiscal Expert Business L, fiind o declarație de creanță (filele 1-7,
vol. creanțe), a fost supusă procedurii prevăzută de art. 66 și urm. din Legea nr.
85/2006.
Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Neamț, a promovat recurs, societatea comercială debitoare - M, considerând-o nelegală pentru următoarele motive:
- contractul de împrumut nr. 472/23 decembrie 2005 cu, a fost încheiat, din partea recurentei cu persoane ce nu aveau calitatea sau mandat din partea societății; același creditor, a solicitat și drepturi salariale pentru care s-a adresat executorului judecătoresc, din care o parte din sumă s- executat.
Concluzia este aceea că nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă.
- se impunea suspendarea cauzei, cerere pe care o formulează și în prezentul recurs, în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă,motivat de faptul că din adresa nr- din 29 mai 2007 Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, dispus începerea urmăririi penale față de pentru infracțiunile prevăzute de art. 272 alin. 1 pct. 2 și art. 275 alin. l pct. 2 din Legea 31/1990 și art. 246 Cod procedură civilă;
- în ceea ce privește pe creditorul Internațional, nu s-a făcut dovada unei creanțe certe și nici a faptului că ar exista ca persoană juridică; instanța nu s-a pronunțat asupra prescripției ratelor scadente pentru perioada decembrie 2002 - aprilie 2004 și nici a cererii pe care a formulat-o, ca acest creditor să depună cauțiune de 10 % din creanța solicitată;
-creanța creditorului este sub limita legală prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea 85/2006.
Prin decizia civilă nr. 200/07 martie 2008 Curtea de APEL BACĂUa respins ca nefondat recursul, reținând în motivare următoarele:
În ceea ce privește creanța creditorului, aceasta este certă, lichidă și exigibilă, intimatul - creditor precizând prin cererea de deschidere a procedurii Legii 85/2006, că solicită suma ce a făcut obiectul contractului de împrumut, din motivele de recurs, rezultă că singura apărare a recurentei privind contractul de împrumut, nu a fost precum că banii nu au intrat în patrimoniul societății sau că actul juridic ar reprezenta un fals, ci doar că nu fost semnat de persoane ce aveau calitatea în acest sens.
Această apărare nu are relevanță asupra creanței, consiliul de administrație având calea acțiunii în regres împotriva propriilor salariați, care și-au depășit atribuțiile.
Mai mult, faptul că ulterior a formulat acțiune în justiție pentru anularea contractului de împrumut, de asemenea, nu schimbă situația creanței certe a creditorului, atâta timp cât nu există hotărâre irevocabilă a instanței.
Referitor la creanța creditorului - Internațional, din actele dosarului rezultă că aceasta este certă, lichidă și exigibilă; de asemenea, societatea comercială - debitoare nu a contestat primirea sumei doar a susținut că prin garanțiile create, debitul a fost achitat.
Susținerile recurentei sunt nefondate.
La instanța de fond, recurenta - debitoare, nu a invocat faptul că Internațional nu ar exista ca persoană juridică; de altfel dacă ar fi considerat așa, nu ar fi încheiat acte și raporturi juridice cu aceasta, respectiv contractul de împrumut, convenția de cesiune, de gaj, acte adiționale și implicit de recunoaștere a datoriei.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că suma datorată creditoarei nu a fost plătită; astfel, recurenta împrumută de la intimată, în anul 2002 prin contractul nr. 448 din 22 iulie 2002, suma de 1.250.000 pentru 4 ani iar prin actul adițional la contract se confirma primirea banilor, prin documentele de transfer bancar.
La 10 decembrie 2003, se încheie un nou act adițional între părți, consemnându-se că recurenta, până la acea dată nu a dat nicio sumă de bani, situație în care acționarii și transferă 869.324 acțiuni către Registrul Comerțului Român al Acționarilor, drept garanții.
La acea dată, cei doi acționari prin - declarație pe proprie răspundere - precizează că împrumutul acordat se va stinge prin transferul efectiv al celor 869.324 de acțiuni, către creditoare.
În februarie 2004, creditoarea solicită transferul acțiunilor, însă acționarii prin declarație autentică - recunosc această datorie - arată că nu au plătit suma de bani, se obligă să o achite integral, această declarație constituind titlu executoriu.
Față de acest act juridic, rezultă și faptul că invocarea prescripției pentru anii 2002 - 2004, este nefondată.
Referitor la cauțiunea ce ar fi trebuit să o depună creditorii, în mod greșit instanța a recurs cererea,motivat de faptul că aceasta, conform art. 33 din legea 85/2006 se depune în 10 zile de la primirea cererii introductive, societatea comercială depășind acest termen legal.
În ceea ce privește creanța intimatului la data formulării cererii, aceasta îndeplinea cerințele Legii 64/1995 privind cuantumul, debitul fost recunoscut de recurentă, achitat, situație în care creditorul declară că nu mai are nici-o pretenție pecuniară față de societatea comercială debitoare.
Referitor la cererea de suspendare a executării sentința recurată pe care a formulat-o la instanța de recurs, societatea comercială a precizat că renunță; în ceea ce privește motivul de recurs, precum că instanța de fond trebuia să suspende cauza, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă pentru creditorul, în mod corect a respins-o instanța de fond, nefiind o hotărâre irevocabilă, iar plângerea penalănu se referă la contractul de împrumut.
Împotriva deciziei instanței de recurs a formulat contestație în anulare contestatoarea MRs olicitând anularea deciziei de rejudecarea recursului pentru cele ce urmează:
1. Instanța a soluționat cauza cu nerespectarea prevederilor art. 3041Cod procedură civilă în raport de dispozițiile căruia nu trebuia să se limiteze la analizarea hotărârii recurate doar din prisma motivelor invocate de parte ci trebuia să examineze cauza sub toate aspectele. Prin urmare, susține contestatoarea, instanța, era datoare să analizeze și motivele invocate prin concluziile scrise dar și pe cele arătate prin chiar contestațiile formulate în primă instanță.
2. În soluționarea motivului de recurs privind pe INTERNAȚIONAL instanța a comis o eroare materială gravă deoarece atât din punct de vedere al indicării societății respective cât și al apărărilor formulate pe acest motiv de recurs a făcut trimitere la o altă societate comercială, respectiv INTERNAȚIONAL, societate față de care prin sentința civilă nr. 1244/2007 a Tribunalului Neamța fost admisă contestația.
3. În ceea ce privește cererea intimatului instanța a omis să se pronunțe asupra declarației autentice materiale prin care acesta solicitat să se ia act de renunțare la chiar dreptul pretins, încălcând astfel prevederile art. 247 pct. 5 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând contestația în anulare, constată că nu este întemeiată pentru cele ce vor fi arătate în continuare:
1. Interpretarea dată de contestatoare dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă exced rațiunii instituirii acestei prevederi de către legiuitor.
Obligația instanței de a cerceta cauzele care nu pot fi atacate cu apel sub toate aspectele nu presupune, așa cum crede contestatoarea, o scutire a părții de a indica prin cererea de recurs motivele pentru care critică hotărârea ci doar posibilitatea de indica drept motiv de nelegalitate sau netemeinicie și altele decât pe cele limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Că este așa rezultă și din aceea că nu s-a prevăzut o derogare de la dispozițiile art. 303 Cod procedură civilă privind obligația de a motiva recursul și sancțiunea acestei motivări. Dacă s-ar primi susținerea contestatoarei s-ar ajunge la situația absurdă a anulării unei cereri de recurs deși instanța der ecurs nu ar fi fost oricum ținută de eventualele motive invocate de parte.
Prin urmare, teza care se deduce din primul motiv al contestației în anulare și anume că instanța ar fi omis să se pronunțe asupra unor motive de recurs, cum poate fi acceptată, hotărârea fiind analizată din perspectiva motivelor de recurs formulate de parte.
2. Deși la prima vedere susținerile contestatoare referitoare la eroarea materială săvârșită de instanța de recurs, prin referirea la o altă societate atunci când analizează motivul de recurs privind pe INTERNAȚIONAL par a fi întemeiate o analiză aprofundată a hotărârii, relevă netemeinicia lor.
Astfel, este adevărat că atunci când își prezintă propriile considerente care au stat la baza pronunțării hotărârii contestate instanța de recurs face trimitere la INTERNAȚIONAL, societate față de care contestația fusese admisă de instanța de fond. Atunci când înfățișează însă considerentele avute în vedere de prima instanță pentru a pronunța hotărârea recurată precum și motivele de recurs, instanța de control face trimitere la INTERNAȚIONAL ceea ce denotă că a avut reprezentarea corectă chestiunii litigioase deduse judecății.
Mai mult, deși atunci când își prezintă propriile considerente, instanța de control face în permanență referire la INTERNAȚIONAL, problemele de drept analizate sunt în fapt cele ce o privesc pe INTERNAȚIONAL.
Astfel sunt analizate tocmai contractele care au stat la baza declarației de creanță formulate de INTERNAȚIONAL, fiind prezentată și succesiunea lor în timp, acte care nu o privesc pe INTERNAȚIONAL.
Pe cale de consecință nu se poate susține că instanța de recurs a săvârșit greșeală materială, soluționând recursul, ceea ce ar fi presupus analizarea creanței pretinse de INTERNAȚIONAL, ci doar că ne aflăm în prezența unei erori cu privire la numele părții, eroare care poate corectată pe calea prevăzută de art. 281 Cod procedură civilă.
3. În ceea ce privește omisiunea instanței de recurs de a cerceta declarația autentică a creditorului, Curtea constată că nu se încadrează în prevederile art. 317 și 318 Cod procedură civilă, astfel că nu va fi analizată.
În consecință, față de cele arătate mai sus, curtea urmează să respingă contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare promovată de contestatoareaM R,împotriva deciziei civile nr. 200 din 07 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - lichidator MANAGER CONT L R și intimații - creditori, - prin lichidator judiciar fiscal EXPERT LPN, INTERNAȚIONAL B, INTERNAȚIONAL șiTÂRGU, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,17 octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban | JUDECĂTOR 2: Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan |
Pt. Grefier, - GREFIER SECȚIE |
Red. Tehnored. 2 ex. 17/17 nov. 2008
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 523/2009.... → |
|---|
