Alte cereri. Decizia 82/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 82/
Ședința publică din 22.01.2009
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Marian
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea Administrația Finanțelor Publice L împotriva deciziei civile nr. 663/18.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC E SRL prin lichidator judiciar RR Realizare Active și SC SRL
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea contestatoarei și av. pentru intimata SC SRL, lipsă fiind debitoarea prin lichidator.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că intimata SC SRL a depus prin registratura instanței întâmpinare, din care 1 ex. se comunică reprezentantului contestatoarei.
Avocat susține excepția tardivității introducerii contestației invocată prin întâmpinare și solicită admiterea acesteia, având în vedere faptul că a fost depusă la data de 11.11.2008, iar decizia atacată a fost pronunțată la data de 18.09.2008.
consilier juridic solicită respingerea excepției, precizând că textul de lege prevede că termenul începe să curgă de la data comunicării hotărârii și nu de la data pronunțării acesteia.
Curtea respinge excepția tardivității invocată prin întâmpinare, văzând că decizia atacată a fost redactată la data de 20.10.2008 iar reprezentantul intimatei SC SRL depune cererea prin care a solicitat a i se comunica decizia, care are înscrisă data de 27.10.2008.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate iar pe fondul cauzei admiterea cererii de refacere a tabelului de creanțe prin prisma celor arătate și de anulare a hotărârii adunării creditorilor.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată conform chitanței anexată la dosar.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 663/R/Com/18.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 3861/30//Com/2006, s-a respins recursul declarat de contestatoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului L împotriva Încheieri civile nr. 145/23.01.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Timiș nr-.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a constatat că prin Încheierea civilă nr.145/23.01.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Timiș nr- s-au respins contestațiile formulate de către creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și SC SA A împotriva tabelului preliminar de creanțe întocmit de lichidatorul Cabinet Individual de Insolvență, în dosarul având ca obiect administrarea procedurii insolvenței față de debitoarea SC E SRL; s-a respins cererea DGFP de anulare a hotărârii Adunării Generale a Creditorilor din 12.09.2007.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 18.10.2007, DGFP T, în numele Laf ormulat contestație împotriva tabelului preliminar de creanțe întocmit de lichidatorul Cabinet Individual de Insolvență, în dosarul având ca obiect administrarea procedurii insolvenței față de debitoarea SC E SRL, solicitând înscrierea sa în calitate de creditor garantat și a creditoarei SC SRL ca și creditor chirografar, arătând că, așa cum rezultă din foaia de sarcina a imobilului evidențiat în CF 1374, L are înscris un sechestru asupra acestuia.
Contestatoarea invocă dispozițiile art. 154 alin. 6 din Codul d procedură fiscală și arată că deși în raportul de activitate depus la termenul din 11.101.2007 se arată că imobilul este grevat de sechestru asigurător în favoarea L, lichidatorul nu a trecut această instituție ca și creditoare garantată, ci a menționat în această categorie pe SC SRL. Față de dispozițiile Sentințe civile nr. 1291/2006 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul 1037/2006, lichidatorul se află în eroare, fiind necesară refacerea tabelului preliminar, iar la categoria creditorilor garantați să fie trecută L și SC SA A, aceștia fiind evidențiați în foaia de sarcini a imobilului înscris în CF 1374.
Și creditoarea SC SA depus la dosar contestație la tabelul de creanțe, invocând în principiu motivele arătate de către DGFP Contestatoarea SC SA arată că în favoarea sa a fost înființat sechestru în urma somației emisă în dosarul execuțional 319/2005 al executor Judecătoresc.
De asemenea, DGFP Tad epus la dosar acțiune în anularea Hotărârii Adunării Creditorilor din 12.09.2007 prin care s-a hotărât vânzarea imobilului din către creditoarea SC SRL. Se arată în acțiunea în anulare că adunarea creditorilor nu a fost convocată conform dispozițiilor legale. Astfel, convocarea a fost publicată cu mai puțin de 5 zile înaintea datei pentru care a fost convocată ședința, iar o altă notificare legată de vânzarea acestui imobil nu a mai fost efectuată. În temeiul art. 118 alin. 3 din legea insolvenței, lichidatorul trebuia să notifice despre vânzarea imobilului și L, care avea înscrisă o garanție reală asupra imobilului a cărui vânzare era pusă în discuție. În plus, consideră contestatoarea, SC SRL a votat propria sa propunere, aflându-se în conflict de interese.
Răspunzând contestațiilor formulat față de tabelul preliminar de creanțe, lichidatorul a arătat, în ceea ce privește creanța DGFP T, că potrivit extrasului de carte funciară 1374, L are înscris un sechestru asigurător, care nu are valoare de ipotecă legală, fiind în fapt echivalentul interdicției de înstrăinare și nicidecum un privilegiu în sensul legii, iar creanța nu poate fi considerată garantată ci doar bugetară.
În ceea ce privește solicitarea SC SA de modificare a rangului de preferință, lichidatorul arată că în favoarea acestei creditoare există o somație de executare silită comunicată biroului de carte funciară, care de asemenea este echivalentul interdicției de înstrăinare și nu constituie ipotecă.
Față de acțiunea în anularea Hotărârii Adunării Creditorilor din 12.09.2007 lichidatorul a depus la dosar întâmpinare în care a arătat că adunarea creditorilor a fost convocată prin notificare publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență, însă nu a notificat creditoarei bugetare propunerea de vânzare deoarece acesta nu face parte din categoriile de creditori prevăzute de art. 118 alin. 3 din legea 85/2006. Astfel procedurile de notificare a propunerii de vânzare și cea de convocare a Adunării Generale a Creditorilor au fost îndeplinite cu respectarea dispozițiilor prevăzute de legea insolvenței.
Analizând contestația creditoarei DGFP T, judecătorul sindic constatat că în speță nu există un proces-verbal de sechestru, înregistrat conform alin. 8 al art. 154.pr. fiscală, asupra imobilelor din averea debitoarei pentru a putea astfel fi aplicabilă dispoziția art. 154 alin. 6.pr. fiscală, invocată de creditoare, potrivit căreia "sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile constituie ipotecă legală."
Așa fiind, nu se poate considera ca fiind garantată creanța acestei creditoare, care are înscris asupra imobilului aparținând debitoarei doar un sechestru asigurator, ceea ce reprezintă doar o măsură asiguratorie și nu o ipotecă legală, înscrisă conform alin. 8 al art. 154, care prevede inscripția ipotecară pe care o invocă creditoarea, și care să constituie o garanție înscrisă în favoarea sa și astfel să-i confere dreptul pretins.
În consecință a fost respinsă contestația creditorului bugetar.
Contestația creditoarei SC SA este, de asemenea, neîntemeiată întrucât și sechestru aplicat în favoarea sa reprezintă doar o măsură asiguratorie și nu o ipotecă, adică o garanție reală, ce să confere astfel creditoarei dreptul de preferință pretins.
Faptul că acest sechestru a fost aplicat în cadrul unei executări silite pornite înaintea deschiderii procedurii împotriva debitoarei a condus la soluția lichidatorului, care în mod corect a trecut creanța acestei creditoare ca negarantată.
În legătură cu măsura propusă de lichidatorul judiciar a imobilului din litigiu unuia dintre creditori, judecătorul sindic a apreciat că aceasta a fost luată în urma hotărârii Adunării Creditorilor din 12.09.2007, neatacată, astfel că nu poate fi înlăturată pe această cale, având în vedere și limitele atribuțiilor judecătorului sindic prevăzute de art. 11, care vizează doar controlul judecătoresc al activității lichidatorului sub aspectul legalității măsurilor luate și nu al oportunității lor.
2 al art. 11 din legea insolvenței subliniază că deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori prin organele acestora, ori, măsura luată este contestată tocmai sub aspectul oportunității sale, asupra căreia au decis deja creditorii, în adunarea lor.
Creditoarea nu a atacat, în termenul prevăzut de lege hotărârea adunării creditorilor, pentru a putea invoca un motiv de nelegalitate al acesteia.
În legătură cu cererea creditoarei de efectuare a unei expertize contabile, judecătorul sindic a constatat că aspectele invocate vizează o serie de acte și raporturi comerciale față de care petenta este un terț, ce nu are posibilitatea juridică de a le contesta și verifica. În plus, creditoarea nu își justifică interesul juridic, neprecizând în ce mod au fost prejudiciați creditorii societății prin aceste acte și fapte încheiate de debitoare.
Analizând acțiunea în anularea hotărârii adunării creditorilor formulată de creditoarea DGFP T, sub aspectul motivelor invocate, judecătorul sindic constată că această creditoare nu se află între cei prevăzuți de alin. 3 al art. 118 din legea insolvenței, deci nu se impunea notificarea sa potrivit acestui text de lege.
Lichidatorul a convocat în mod corect adunarea creditorilor, cu respectarea dispozițiilor art. t alin. 1 și a art. 118 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, deci nu se poate reține acest motiv de anulare a hotărârii atacate.
În plus, hotărârea a fost luată de creditorii prezenți și cu majoritatea prevăzută de lege, în condițiile în care propunere s-a aprobat cu votul a peste 50% din creanțe, iar această modalitate de vânzare a venit după mai multe încercări de valorificare a imobilului către terți cumpărători, la licitație publică, nefinalizată cu succes.
Totodată este de remarcat faptul că, potrivit metodei de vânzare aprobate, se impune publicarea unui anunț pentru supra-ofertare înainte de finalizarea tranzacției, ocazie cu care există posibilitatea ca, dacă sunt cumpărători interesați, aceștia să-și anunțe intențiile, cu consecința obținerii unui preț mai mare pentru bunul imobil din litigiu.
Apreciind, față de cele de mai sus, că nu există motive de nelegalitate care să conducă la desființarea hotărârii adunării creditorilor din 12.09.2007, judecătorul sindic a respins cererea.
Împotriva Încheieri civile nr.145/23.01.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Timiș nr- a formulat recurs contestatoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului L solicitând admiterea recursului, modificarea Încheierii în sensul admiterii solicitării sale, refacerea tabelului de creanțe cu înscrierea creditoarei cu o creanță garantată și anularea hotărârii adunării creditorilor.
În motivare se arată că lichidatorul avea obligația în temeiul art. 72 alin.4 din Legea nr. 85/2006 de a trimite notificări creditorilor ale căror creanțe sau drepturile de preferință au fost trecute parțial pe tabelul de creanțe sau înlăturate, având obligația de a preciza motivele luării măsurii.
În fapt, instituția a înscris o creanță garantată. Recurenta mai arată că în cauză este incident art. 75 din Legea nr. 85/2006 și lichidatorul nu a făcut aplicarea corespunzătoare a prevederilor art.129 alin3 și art.154 alin.6 din proc. fiscală.
Astfel, asupra bunului imobil al debitoarei evidențiat in CF 1374 instituția recurentă a luat măsura sechestrării acestuia prin întocmirea procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr.79055/18.11.2005, semnat de administratorul debitoarei fără obiecțiuni. Măsura a fost luată ca urmare a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr.6948/17.11.2005 a DGFP T, fiind înscrisa in foaia de sarcini a cărții funciare. Prin expirarea termenului de plata a obligațiilor stabilite in sarcina societății debitoare, obligații înscrise la masa credală, sechestrul asigurător a devenit executoriu fără alte formalități, conform prevederilor art.129 alin.3 Cod procedura fiscala.
În conformitate cu prevederile art.154 alin.6 Cod procedura fiscala sechestrul aplicat de organele fiscale asupra bunurilor imobile constituie ipoteca legala si produce toate efectele juridice ale ipotecii. Raportându-se la prevederile art.3 din legea insolvenței si la însăși noțiunea de creanță garantata este neîndoielnic ca instituția sa și-a asigurat creanța printr-o garanție si se impune trecerea ca atare pe tabelul de creanțe al debitoarei.
Arată că între instituția sa, societatea debitoare si unul dintre creditorii acesteia, respectiv SC SRL a existat o judecata in Dosarul nr. 1037/2006 al Judecătoriei Lugoj.
Prin hotărârea judecătoreasca amintită s-a dispus radierea ipotecii instituite de SC SRL asupra bunului imobil proprietatea societății debitoare în insolvență. Această înscriere s-a produs anterior declanșării procedurii insolvenței față de societatea debitoare, astfel încât la data deschiderii procedurii instituția recurentă si nu SRL este înscrisa în foaia de sarcini a societății debitoare cu o garanție. Cu toate acestea, in mod inexplicabil lichidatorul procedează la trecerea SC SRL ca si creditor garantat, creditoare care nu are înscrisă în foaia de sarcini nici o garanție și omite a trece instituția recurentă cu creanța garantată.
Cu privire la solicitarea sa de anulare a hotărârii adunării creditorilor din data de 12.09.2007, arată ca lichidatorul a convocat adunarea creditorilor cu încălcarea prevederilor legii insolvenței. Astfel convocarea s-a făcut în buletinul insolvenței nr.2132 din data de 07.09.2007 fără respectarea termenului de 5 zile prevăzut art. 14 din legea insolvenței pentru votul prin corespondență. Mai mult decât atât conform art.118 din legea insolvenței, instituția sa fiind înscrisă în cartea funciara a imobilului a cărui vânzare s-a pus în discuție, lichidatorul judiciar avea obligația de a notifica instituția recurentă asupra acestei vânzări. Deși lichidatorul cunoștea aceste aspecte nu a notificat instituția recurentă.
În cadrul adunării creditorilor pe care o atacă creditorul SC SRL s-a aflat in conflict de interese in condițiile in care si-a votat practic propria propunere de cumpărare a imobilului proprietatea societății debitoare, fiind si singurul creditor care a votat in acest sens.
Intimata SC SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului. În motivare a arătat că recurenta nu-și mai susține cererea de constatare, de către instanță, că nu are calitatea de creditor garantat. Având în vedere că instanța de recurs nu mai poate face controlul de legalitate asupra rangului creanței, deoarece recursul nu poate fi analizat decât prin prisma celor cerute de recurent, consideră că nu mai este necesar să aducă argumente privind rangul creanței deținute de
În ceea ce privește cererea făcută de L în cadrul contestației împotriva tabelului preliminar de creanțe, de a se constata că L deține o creanță garantată și nu una bugetară împotriva debitoarei, cerere reiterată în motivele de recurs, solicită să fie respinsă ca nefondată cu motivarea că contestația a fost formulată împotriva tabelului preliminar de creanțe, la data de 18 octombrie 2007, la 3 luni după întocmirea tabelului definitiv al creanțelor, tabel definitiv care nici nu a fost contestat de
nu a înțeles să solicite și modificarea tabelului definitiv de creanțe, ci doar a tabelului preliminar de creanțe, astfel că nu poate justifica un interes în susținerea acestei cereri, câtă vreme tabelul definitiv s-a consolidat prin neatacare.
Legea stabilește în mod clar și neechivoc termenul de depunere al contestației, care este legat de data stabilită pentru definitivarea tabelului de creanțe, prin hotărârea de deschidere a procedurii (art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006).
Potrivit art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, formularea unei astfel de contestații poate fi Introdusă (în mod excepțional) chiar până la închiderea procedurii, însă în condițiile strict prevăzute de textul de lege (contestația să fie formulată de orice parte interesată, împotriva trecerii unei creanțe sau drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, dar numai în situația descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute;
În cauză, în raport de situația de fapt, pe lângă faptul că tabelul definitiv nu a fost contestat, dar nu a fost respectat nici termenul de 10 zile prevăzut de legiuitor pentru formularea contestației, iar cu referire la art. 75, că nu sunt îndeplinite condițiile reglementate expres pentru aof ormula.
Nici condițiile prevăzute de art. 75 alin. 1 nu sunt întrunite, în cauză, creditorul recurent neinvocând descoperirea unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
În ceea ce privește solicitarea creditorului recurent de anulare a hotărârii generale a creditorilor din data de 12.09.2007, arată că doar debitorul și creditorii deținând garanții reale asupra bunului imobil supus vânzării au prerogativa formulării de contestații motivate față de propunerile de vânzare înaintate de lichidator judecătorului sindic. Pe cale de consecință, L nu are calitatea procesuală de a formula o astfel de contestație.
Intimata SC SA a formulat concluzii scrise solicitând admiterea recursului declarat de creditoarea
Examinând Încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoare, dar și din oficiu în limitele conferite de art. 306 alin.2 proc.civ. instanța de recurs a constatat că recursul declarat nu este fondat, astfel că a fost respins.
Critica recurentei se referă exclusiv la modul de înscriere al creanței și la acțiunea în anularea hotărârii adunării creditorilor din 12.09.2007 fără a mai solicita un control de legalitate asupra rangului creanței, recursul fiind analizat prin prisma motivelor invocate de creditoare.
În debutul recursului său, creditoarea a înțeles să invoce incidența art. 72 alin.4 și art.75 din Legea nr. 85/2006, texte care trimit la termenul de depunere al contestației, deși prin Încheierea atacată judecătorul sindic a analizat fondul contestațiilor.
Pornind de la textele de lege invocate, chiar dacă creditoarea nu a fost notificată în condițiile art.72 alin.4 din legea insolvenței, Curtea a apreciat că recurenta a luat cunoștință de tabelul preliminar în urma afișării acestuia la ușa instanței. Nu este incident în speță, nici art. 75 din lege, creditoarea nefăcând dovada motivului consacrat de lege pentru cauză de eroare esențială.
Relativ la critica vizând modul de înscriere al creanței, Curtea de Apel a găsit-o neîntemeiată, judecătorul fondului stabilind în mod corect starea de fapt și aplicând tot astfel dispozițiile legii.
Creanța a fost corect calificată drept creanță bugetară, întrucât creditoarea are înscris în cartea funciară a imobilului aparținând debitoarei doar un sechestru asigurător ce reprezintă o măsură asiguratorie care nu are valoare de ipotecă legală.
de creanță garantată este definit în art.3 pct.9 din lege, ca fiind creanța persoanei care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, ori sechestrul asigurător nu se încadrează în această categorie. Prin urmare, pretenția creditoarei de a fi înscrisă creanța sa în tabelul preliminar ca fiind o creanță integral garantată, nu a putut fi acceptată.
De asemenea, nu a putut fi primită nici susținerea recurentei conform căreia hotărârea adunării creditorilor din 12.09.2007 este nelegală.
În temeiul art. 118 alin.3 din legea insolvenței, vânzarea directă trebuie aprobată de adunarea generală a creditorilor sens în care lichidatorul va convoca adunarea generală, în termen de maxim 20 de zile de la data propunerii, notificând propunerea administratorului special, creditorilor cu garanții reale asupra bunului, titularilor unor drepturi de retenție de orice fel și comitetul creditorilor.
Pornind de la conținutul acestei norme, Curtea de apel a constatat că dispoziția citată a fost respectată atât sub aspectul convocării, cât și al notificării propunerii de vânzare. Judecătorul sindic a reținut în mod corect faptul că recurenta nu se află între cei prevăzuți de alin.3 al art. 118 din Legea nr. 85/2006, deci nu se impune notificarea sa potrivit acestui text de lege.
Împotriva acestei decizii civile, la formulat contestație în anulare creditoarea contestatoare L, solicitând desființarea deciziei atacate iar pe fondul cauzei să se admită solicitarea de refacere a tabelului de creanțe,
În motivare a arătat că în cadrul procedurii a contestat tabelul de creanțe al debitoarei SC E SRL, solicitând refacerea acesteia și de asemenea, a contestat hotărârea adunării creditorilor din 12.09.2007, pe temeiul că creditoarea contestatoare deține o creanță garantată, conform dispozițiilor art. 129 alin.3 și 154 din Codul d e procedură fiscală care statuează că sechestrul aplicat de organele fiscale constituie ipotecă legală fără a se face deosebire după cum sechestrul este asiguratoriu sau execuțional, deoarece odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății măsurile asiguratorii se transformă în măsuri executorii.
Instanța de judecată în mod greșit s-a raportat la sechestrul instituit ca fiind unul asigurător din moment ce în condițiile legale expuse sechestrul instituit de către creditoarea contestatoare s-a transformat în sechestru asigurător. Astfel că în cauză există eroarea materială prevăzută de art. 118.proc.civ. având caracter esențial și de natură a determina soluția instanței.
Aceeași contestatoarea mai arată că prin decizia a cărei anulare se cere, nu s-a rezolvat întru totul problematica dedusă judecății câtă vreme contestatoarea a solicitat să se constate că unul dintre creditori, și anume SC SRL nu are calitatea de creditor garantat și se impune refacerea tabelului de creanțe, iar instanța nu s-a pronunțat asupra acestui aspect, existând așadar un minus petit.
În cauză a formulat întâmpinare creditoarea SC SRL solicitând respingerea contestației în anulare, arătând că această contestație este tardivă fiind depusă la 11.11.2008 deși, decizia contestată a fost pronunțată la 18.09.2008 iar termenul pentru contestație în anulare este de 15 zile potrivit art. 319 alin.2 teza a II-a proc.civ. De asemenea, contestația este inadmisibilă deoarece motivele sale nu se referă la o greșeală materială ci la o susceptibilă greșeală de fond, de judecată, însă care nu poate fi remediată pe calea contestației în anulare. De asemenea, critica vizând pronunțarea instanței de recurs prin omiterea unui petit nu poate fi primită câtă vreme în recurs contestatoarea nu a criticat hotărârea judecătorului sindic și sub aspectul caracterului negarantat al creanței creditorului SC SRL. În final, creditoarea intimată a solicitat obligarea contestatoarei la cheltuieli de judecată.
Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, respectiv a dispozițiilor art. 318.proc.civ. Curtea de Apel constată că aceasta este nefondată, pentru motivele ce succed.
Potrivit art. 318 alin.1, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Contestatoarea și-a întemeiat contestația în anulare exclusiv pe articolul 318.proc.civ. iar în concret, pe greșeala materială săvârșită de către instanța de recurs când a făcut aprecieri juridice asupra calificării garanției deținută de către creditoarea contestatoare - sechestru asigurător sau sechestrul execuțional, respectiv când din greșeală materială a omis să cerceteze critica referitoare la calitatea de creditor garantat al SC SRL.
În ceea ce privește primul aspect, Curtea analizând cererea de recurs a creditoarei contestatoare, constată că într-adevăr această creditoare a învederat instanței de recurs că deține o creanță garantată prin sechestru execuțional invocând temeiurile de drept conținute de articolele 129 alin.3 și 154 din Codul d e procedură fiscală.
În motivarea deciziei instanței de recurs nu s-a săvârșit o greșeală materială sub acest aspect, ci dimpotrivă, instanța de recurs examinând susținerile creditoarei arată expresis verbis că în aprecierea sa această creditoare deține asupra imobilului în litigiu doar un sechestru asigurător ce reprezintă o măsură asiguratorie care nu are valoare de ipotecă legală. Prin urmare, instanța de recurs a făcut o apreciere asupra calificării juridice a sechestrului deținut de către creditoare, ceea ce reprezintă o componentă a judecății, iar nu o greșeală materială. Pe calea oferită de articolul 318.proc.civ. legiuitorul nu a intenționat să remedieze aprecieri și calificări date în procesul de judecată a motivelor de recurs, ci în mod strict doar eventualele greșeli materiale ce s-ar săvârși cu prilejul soluționării recursului.
Referitor la cel de-al doilea aspect, prin același procedeu al comparării motivelor de recurs și al problematicii supuse considerentelor și dispozitivului deciziei atacate cu contestație, Curtea constată că, creditoarea nu a solicitat în mod direct ca un petit de sine stătător să se constate că, creditoarea SC SRL nu are calitatea de creditor garantat, asupra căreia instanța de recurs să pronunțe un deznodământ judiciar. Dimpotrivă, aspectul enunțat face parte din conținutul declarației de recurs pentru a sprijini petitul privind refacerea tabelului creanțelor de către lichidatorul judiciar, or, asupra acestui aspect instanța de recurs s-a pronunțat considerând că lichidatorul judiciar a întocmit corect tabelul preliminar iar judecătorul sindic a dat eficiență dispozițiilor art. 3 pct.9 din Legea insolvenței. Prin urmare, nu se poate constata că instanța de recurs a săvârșit un minus petit omițând din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Văzând și prevederile art. 274.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea creditoare Administrația Finanțelor Publice L împotriva deciziei civile nr. 663/R/Com/18.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 1.000 lei către intimata SC SRL L cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.01.2009.
PREȘEDINTE Pt. JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Aflată în concediu medical
PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER
RED.//13.02.2009
TEHNORED. /13.02.2009
INSTANȚA DE RECURS: CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
PREȘEDINTE:
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Magdalena Mălescu, Marian
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
