Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 339/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 339/2008
Ședința publică de la 18 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de creditoarele - CFR MARFĂ C și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și de pârâții, și G împotriva Sentinței nr. 2683/C din 21 decembrie 2007 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în Dosar nr- (nr. în format vechi 444/R/2006).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat G pentru recurenții pârâți Lucu, și G și avocat pentru intimatul pârât, lipsind restul părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Se constată depusă la dosar din partea intimatei pârâte notă scrisă la acțiunea introdusă de Lucu
Părțile prezente declară că nu au alte cereri de formulat, împrejurare față de care Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G pentru recurenții pârâți Lucu, și G solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele de recurs pe care le susține pe larg și oral în fața instanței. Susține că instanța de recurs are posibilitatea fie de a casa sentința atacată cu trimitere spre rejudecare, ceea ce ar însemna un al treilea ciclu procesual și o încălcare a nomelor CEDO, fie reține cauza și o rejudecă iar în temeiul art. 1169 cod civil să se constate că -. Mad at dovadă de lipsă de interes în judecarea acestei cauze. Solicită respingerea recursului formulat de AVAS
Avocat pentru intimatul pârât solicită respingerea recursului și obligarea recurentei creditoare la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar chitanța nr. 132/03.06.2008 în sumă de 1500 lei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față reține:
Prin sentința civilă nr. 2683/21.12.2007 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibius -au respins excepțiile invocate de - - C și s-au respins acțiunile formulate de reclamanții - - -. M, Societatea Națională a Cărbunelui - P, - CFR Marfă --Sucursala C, AVAS B și - - Oltenia față de pârâții: - - C, G, Hanus, -, G, și
S-au admis în parte acțiunile reclamanților - - -. M, Societatea Națională a Cărbunelui - P, - - Z, - Oltenia --Sucursala A, - Marfă - C și AVAS B în contradictoriu cu pârâții:, Lucu, G și.
Au fost obligați pârâții să suporte parte din pasivul neacoperit al debitoarei - - Z în sumă de 403.966 RON.
Au fost obligați reclamanții la plata cheltuielilor de judecată către pârâții - 24.200 lei și - - C - 13.600 lei.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că prin Sentința civilă nr. 19/16.01.1999 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosar - s-a aprobat raportul final al lichidatorului - Consult C și s-a dispus închiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitoarei - -
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea AVAS B, înregistrându-se sub nr- pe rolul Curții de Apel București Secția IV-a Comercială, care a admis recursul și a casat cu rejudecare.
Cauza s-a înregistrat sub nr- la Tribunalul Teleorman.
Prin Sentința civilă nr. 180/28 mai 2007 s-a aprobat raportul final al lichidatorului judiciar - Consult C și în temeiul art. 131 din legea enței s-a dispus închiderea procedurii debitoarei - -
Recursul declarat de AVAS Baf ost respins de Curtea de Apel București dosar - (1922/2007) prin decizia pronunțată în 31.10.2007.
Fiind închisă procedura reorganizării judiciare și a falimentului debitoarei Tribunalul poate judeca pe baza datelor dosarului în cauză, atragerea răspunderii pârâților pentru faptele omisive sau comisive așa cum a dispus instanța de control judiciar prin decizia de casare.
Astfel, prejudiciul care a rămas neacoperit după lichidare este cel reținut de lichidatorul judiciar C în tabelul definitiv al debitoarei.
Din raportul final al lichidatorului - C, care a analizat situația debitoarei de la data deschiderii procedurii enței s-au reținut următoarele:
Potrivit analizei financiar contabile realizate de lichidatorul judiciar desemnat inițial, pârâta - - C (dosar 2232//1999 al Tribunalului Teleorman la 18.04.2000) în ultimii trei ani deschiderii procedurii reorganizării judiciare și a falimentului societatea a închis fiecare exercițiu financiar cu pierderi care au culminat cu pierderea de 67,7 miliarde lei în 1999, acesta fiind și ultimul an în care a înregistrat în contabilitate înstrăinările de patrimoniu urmare a executîrilor silite.
Tot din analiza financiar-contabilă a primului lichidator pârâta, în anul 1995 neavând finanțare proprie pentru reluarea campaniei agricole și a procesului de producție a încheiat trei contracte de finanțare cu - - B și ulterior un contract de participațiune cu aceeași societate.
Debitoarea falită a participat și la înființarea în 1995 - - Z cu o cotă de 27 % reprezentând aport în natură (clădiri, construcții, utilaje și instalații). În anul 1998 acțiunile deținute de debitoare prin aport în natură la - - au fost executate silit de executorul judecătoresc.
În anul 1998 ca urmare a unor sentințe civile ale Tribunalului Teleorman rămase definitive și executorii întreg patrimoniu al - - Zaf ost sechestrat și vândut la licitație (sentințele civile nr. 71/20.01.1999, nr. 189/24.02.1999, nr. 64/21.04.1999 și nr. 741/24.09.1999).
Din executarea silită a întregului patrimoniu al debitoarei s-a obținut suma de 7.627.017.968 lei.
În 31.08.1999 s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitoarei (dosar nr. 2232//99), iar prin încheierea din 18.04.2000 s-a numit lichidator - -
În dosarul cu nr. de mai sus, - - -. M, în numele comitetului creditorilor, a solicitat judecătorului sindic anularea actelor încheiate de debitoare cu trei ani anterior deschiderii procedurii în dauna creditorilor. Prin sentința civilă nr. 904/12.09.2000 s-a respins acțiunea.
Prin încheierea din 25.02.2003 pronunțată în dosarul nr. 64/S/1999 al Tribunalului Teleormans -a numit lichidator judiciar Consult - C, care a stabilit creanțele debitoarei la suma de 54.215.558.476 lei.
În cursul procedurii lichidatorul a recuperat suma de 100.000.000 lei vechi.
La ședința adunării generale a creditorilor din 2.02.2004 având ca obiect informare asupra stadiului dosarului de antrenare a răspunderii și posibilitatea promovării unei noi acțiuni în anulare transferuri de bunuri, lichidatorul judiciar a apreciat că nu este oportună și eficientă întrucât "toate bunurile au fost înstrăinate înainte de anul 2000" înstrăinările (transferurile patrimoniale) au fost făcute în baza unor sentințe judecătorești, beneficiarii sumelor fiind creditori bugetari.
La raportul prezentat în adunarea creditorilor a făcut opoziție Societatea Națională a Cărbunelui -, respinsă prin sentința comercială nr. 583/15.06.2004 al Tribunalului Teleorman.
În data de 17.11.2004 creditorul - - -.M-în calitate de membru în comitetul creditorilor, a formulat acțiune în anularea transferurilor frauduloase, cerere respinsă prin sentința comercială nr. 65/2005. Recursul formulat de creditoare a fost respins la Curtea de Apel București (dosar nr. 3302/2005).
În dosarul din speță s-a efectuat un raport de expertiză contabilă de experți desemnați de Tribunalul Sibiu - dosar 8269/2002. Având ca obiectiv stabilirea în ce măsură membrii organelor de conducere, administratori, directori, cenzori au contribuit la ajungerea societății în încetare de plăți s-au concluzionat următoarele:
Prin contractul de asociere în participațiune încheiat cu -, debitoarea nu a decontat amortizarea mijloacelor fixe creându-se un prejudiciu de 286.790 mii lei.
Cu toate că, contractul a fost încheiat în scopul obținerii de rezultate financiare, după 17 luni de colaborare s-au înregistrat pierderi majora care au dus la scoaterea la licitație publică a bunurilor.
În 1998 au fost adjudecate bunuri de 2.240.750.000 lei, iar în 1999 - 4.572.067.968 lei. Reținând că la nivelul societății nu s-au găsit balanțe analitice ale mijloacelor fixe, registre de inventar, fișe individuale de mijloace fixe și, pornind de la datele sintetice din bilanțul contabil al anului 1998, expertiza a concluzionat că în cei doi ani, încasările însumează 6.812.817.968 lei față de valoarea de 105.748.773 mii lei existentă în bilanțul din 1.01.1998 la valoarea rămasă. s-au făcut în baza unor sentințe civile definitive și irevocabile.
Din valorile adjudecate nu au fost încasate suma de 112.704.301 lei și 84.200 mii lei care reprezintă pierdere efectivă.
În legătură cu contractele de finanțare încheiate cu - - prin contractele nr. 803/1996, nr. 864/1996 și nr. 961/9.09.2006 pentru suma totală de 710.000.000 lei, experții au considerat că nu a fost finanțare întrucât în contracte s-a stabilit rambursarea în cantități precise de zahăr și pe termene precise, ceea ce îi dă finanțării caracterul unui avans acordat de client furnizorului reținând că operațiunile pot fi considerate acte de comerț în folosul altei societăți atâta timp cât nu aveam dovada că prestația a fost achitată de beneficiar.
În contul acestor operațiuni, debitoarea a livrat cantitatea de 446.333 kg de zahăr în valoare de 629.000 mii lei aproximativ suma virată ca avans dar, datorită faptului că evidențele contabile nu au fost ținute conform Legii 82/1991 în sensul că nu s-a ținut o evidență separată a veniturilor și cheltuielilor din asociere, expertiza a reținut că soldul debitor la 31.12.1996 era de 5.646.607.551 lei, evidențiind datoria pe care - Boa vea către - -.
Din fișa contului întocmită de - - a rezultat că soldul la aceeași dată era de 3.655.967.495 lei.
Expertiza a concluzionat că, așa zisa finanțare nu a suportat cota de cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe, acestea fiind suportate în totalitate de debitoare creându-se un prejudiciu de 3.623.000.000 lei de care se fac răspunzătoare persoanele care au condus și administrat societatea în 1996-1998 precum și cenzorii societății care nu a verificat modul cum s-a ținut evidența contabilă.
În concluzie, expertiza a reținut că, conducerea societății a săvârșit următoarele fapte care se încadrează în dispozițiile art. 124 din Legea 64/1995:
a) faptele prevăzute de lit. a prin aceea că au folosit bunurile societății - - în interesul - -, ca urmare a faptului că nu a înregistrat valoarea totală a amortizării mijloacelor fixe exploatate în cadrul asocierii.
b)prin fapte prev. de lit. b-au făcut acte de comerț în interesul - - B fără a se preocupa de încasarea prestației.
c)prin fapte prev. la lit. c-a continuat activitatea de producție în anul 1996 și 1997 prin asociere, activitate care s-a soldat cu pierderi.
d)prin fapte prev. la lit.d-nu a păstrat arhiva societății, au făcut să dispară unele documente contabile, au făcut înregistrări fictive în contabilitate, fără documente justificative.
e)prin fapte prev. la lit. e-au ascuns situația patrimonială a imobilizărilor.
f)prin faptele prev. la lit. f-prin aceea că au încheiat contractele de finanțare în urma cărora s-au vândut bunurile societății, înregistrându-se o pagubă de 98,351 miliarde lei față de valoarea de înregistrare.
Pentru aceste fapte, expertiza a reținut că o parte din pasivul societății poate fi suportat de membrii conducerii care au contribuit direct sau indirect la sporirea gradului de îndatorare a societății prin:
- solicitarea, obținerea și folosirea de finanțări nerentabile,
- management defectuos, ce a determinat vânzarea la licitație a întregului patrimoniu,
- neconducerea unei contabilități corespunzătoare și ca atare necunoașterea situației economico-financiare de către cenzorii societății, pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 124 lit. d și e și de către - - C, care în calitate de lichidator a preluat și exercitat atribuțiile administratorilor societății și în această calitate a contribuit la menținerea lor în această procedură.
Din expertiză a rezultat că administratorii societății au fost din august 1996:
- manager general ing.
- manager adjunct Lucu
- manager tehnic
- director economic
din 15.02.1998 - Lucu, manager general în locul lui,
din 24.03.1998 -, manager general.
Conform art. 124 (137) din Legea 64/1995 judecătorul sindic (tribunalul) poate dispune ca o parte din pasivul debitorului ajuns în stare de ență să fie suportat de către membrii organelor de conducere - administratori, cenzori și de orice altă persoană care a contribuit la ajungerea debitorului în această situație prin faptele prevăzute la lit. a-
Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză și a suplimentului de expertiză, tribunalul a reținut următoarele:
În urma valorificării bunurilor debitoarei prin sentințele emise de Tribunalul Teleorman în 1998-1999, pe lângă diferența între valoarea stabilită de experți și valoarea încasată din vânzarea la licitație, nu s-a urmărit încasarea sumei de 112.704.301 lei ca diferență între valoarea licitată și suma efectiv încasată precum și suma de 84.200 mii lei de la
De asemenea, în urma contractului de asociere în participațiune debitoarea nu a decontat cota parte din cheltuielile privind amortizarea mijloacelor fixe creându-se un prejudiciu de 286.790 mii lei.
În derularea contractelor de finanțare pe care experții le consideră "acte de comerț în folosul altei societăți", expertiza reține că "sumele importante rezultate din activitatea de asociere, ca urmare a regularizărilor efectuate" a făcut ca - - să devină debitoare către - - cu suma de 3.623.000.000 lei cu toate că suma cu care a fost creditată 700.000.000. lei a fost rambursată prin livrarea cantității de 446.333 kg zahăr în valoare de 629.000 mii lei.
Pentru prejudiciul de mai sus în valoare totală de 4.039.661.796 lei, s-a reținut răspunderea membrilor organelor de conducere pentru faptele prevăzute de art. 124 (137) din Legea 64/1995 lit. a, c și d astfel:
- manager general, Lucu -manager adjunct, G-manager tehnic și -director economic.
Pârâtul, a fost numit director general în data de 24.03.1998 și a fost singurul "care a demonstrat cu documente că a cerut clarificări a situației economico-financiare a societății și apoi a demisionat datorită neluării măsurilor de clarificare pe care le-a semnalat".
Din raportul expertului consultant a rezultat că la numirea în funcția de manager a pârâtului, ca urmare a solicitării sale și ca urmare a aprobării acestui demers de AGA, s-a procedat la efectuarea unui punctaj cu - - B, punctaj ce nu s-a finalizat și, pe cale de consecință, s-au înregistrat pierderi de 3.655.962.495 lei.
Din întâmpinările formulate de pârât a rezultat că, după ce a numit în funcție, 25.03.1998, în ședința AGA din 2.04.1998 a solicitat și s-a aprobat ca fosta conducere să predea gestiunea motivând cererea că în 1997 nu s-a ținut în mod legal evidența contabilă.
Pentru nerealizarea măsurilor, la data de 30.10.1998 a demisionat.
Pentru aceste considerente, acțiunea față de pârâtul a fost respinsă.
În ceea ce privește răspunderea cenzorilor, expertiza le-a reținut răspunderea pentru faptele prevăzute de art. 124 (137) lit. a și d din Legea 64/1995.
Cenzorii, conform art. 158 alin. 1 din Legea 31/1990 sunt obligați să "supravegheze gestiunea societății, să verifice dacă situațiile financiare sunt legal întocmite și în concordanță cu registrele, dacă acestea sunt legal ținute și dacă evaluarea elementelor patrimoniale s-a făcut conform regulilor stabilite pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare."
Numai în cazul nerealizării sarcinilor obligatorii, aceștia sunt răspunzători pentru faptele prevăzute de art. 124 (137) lit. d și e din Legea 64/1995.
Din probatoriul efectuat a rezultat că, în raportul nr. 2366/1996 cenzorii sesizează că "nu se țin registrele contabile care sunt documente obligatorii în care se înregistrează operațiunile economico-financiare conform art. 20 alin. 1 din Legea 82/1991, nu se urmăresc soldurile privind recuperare avansuri materiale (cont 411)".
Același aspect a fost sesizat în raport 2843/1998; 538/1996 raport din 10.06.1998 (sub aspectul decontărilor ct.458-decontări în participațiune sesizând pierderile reținute de expertiză).
Analizând realizarea sarcinilor legale Tribunalul a reținut că cenzorii societății și-au realizat obligațiile de supraveghere și verificare și nu li se poate stabili răspunderea pentru parte din pasivul neacoperit.
Astfel, s-a respins acțiunea față de pârâții:, și.
În ce privește răspunderea pârâtului - -, raportul de expertiză a reținut că în calitate de lichidator a "preluat atribuțiile administratorului și în această calitate a contribuit la menținerea societății în procedura falimentului", iar în supliment precizează că "atragerea răspunderii conform art. 124 lit. d se datorează faptului că nu au întocmit raportul prevăzut de art. 23 alin. a din Legea 64/1995 privind cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă".
Din raportul preliminat întocmit de pârâtă a rezultat următoarele:
Pârâta a fost numită lichidator la data de 18.04.2000, iar în raportul preliminar din 22.06.2000 a prezentat situația de fapt a debitoarei prin analizarea situației economico-financiară în ultimii trei ani; prezentarea cauzelor și împrejurărilor care au determinat situația financiară a debitoarei, atitudinea administratorilor raportat la contractele de finanțare încheiate cu - - și contractele de asociere în participațiune, despre participarea - - la înființarea - - Z, prezentând și persoanele care au administrat societatea din 1996, concluzionând că debitoarea "era de ani buni în încetare de plăți, vina aparținând conducerii societății".
La data numirii pârâtei - - ca lichidator, societatea nu mai deținea nici un bun.
Raportul a reținut că exista posibilitatea recuperării din creanțele societății a sumei de 6-7 miliarde lei și în raportul de expertiză s-a reținut "în aprilie 1999 care este considerată ca fiind luna premergătoare celei de încetare de plăți, societatea nu a efectuat plăți semnificative, singurul cont în care apar efectuate plăți este contul 401 - creditori diverși cu un total de 42.501 mii lei" ceea ce este potrivit expertizei nesemnificativ.
Tribunalul a constatat că raportul preliminar a fost întocmit conform art. 23 din Legea 64/1995, iar faptele reținute în sarcina pârâtului - - C, nu se încadrează în dispozițiile art. 124 (137) lit. d din Legea 64/1995.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs creditoarele -CFR Marfă - Sucursala C și AVAS B și pârâții, Lucu, G și.
În motivarea recursului creditoarea -CFR Marfă - Sucursala Caa rătat că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină întrucât nu se motivează soluția față de mai mulți pârâți:, Hanus, -, G, G și AVAS.
Acestei creditoare nu i-a fost comunicată încheierea de ședință din 10.12.2007.
Creditoarea AVAS a arătat că se impune admiterea în tot a cererii sale întrucât AVAS a fost prejudiciat. Starea de ență a debitoarei a fost cauzată de membrii organelor de conducere ai acesteia. S-a mai criticat sentința și sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligată creditoarea.
Pârâții, G, și Lucu au solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Sibiu.
În motivarea recursurilor pârâții au arătat că sentința atacată a fost pronunțată fără a se ține cont de îndrumările date prin decizia nr. 2213/2005 a Curții de APEL ALBA IULIA. Nu s-au administrat probe noi. Judecătorul sindic și-a întemeiat soluția pe vechea expertiză întocmită în dosar 8269/2002 al Tribunalului Sibiu. Sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9.pr.civ.
Recursurile au fost legal timbrate cu câte 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Recursul AVAS este scutit de taxe.
Verificând recursurile creditoarelor -CFR Marfă - Sucursala C și AVAS B și a pârâților, Lucu, G și, Curtea de Apel constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:
În primul rând se constată că soluționarea cererilor de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâților s-a făcut cu încălcarea normelor ce reglementează citarea părților.
Procedura de citare cu pârâta Lucu a fost viciată pentru termenul de judecată din 10.12.2007 când s-a discutat fondul cauzei. Pe citație s-a menționat că această pârâtă nu domiciliază la adresa indicată. Procedura de citare a fost viciată și față de pârâții și, adresele indicate fiind inexistente.
Judecătorul sindic nu a avut rol activ în a verifica dacă cererile de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 112.pr.civ. În speță nu s-au indicat domiciliile pârâților (761 pozițiile 22-30). Judecătorul sindic trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 114.pr.civ. și art. 1551.pr.civ. Citarea prin afișare la ușa instanței a acestor pârâți încalcă dispozițiile art. 92.pr.civ. Judecătorul sindic avea posibilitatea de a dispune în conformitate cu prevederile art. 95.pr.civ. citarea prin publicitate după ce creditorii făceau dovada că în urma demersurilor, nu au putut afla domiciliile pârâților. În speță nu s-a făcut această dovadă și citația nu a fost publicată conform art. 95 alin. 2 teza a II-a pr.civ.
Judecarea cererilor la 10.12.2007 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 85, 89 al. 1, 90 alin. 1 și 95 alin. 1-3.pr.civ.
În al doilea rând Curtea de Apel constată că într-adevăr sentința atacată este motivată doar în ce-i privește pe pârâții, Lucu, G, G și - - În considerentele sentinței atacate nu se face nici o mențiune cu privire la soluția pronunțată față de ceilalți pârâți. Nu se indică nici dacă aceștia aveau calitate de membrii ai organelor de conducere și implicit calitate procesuală pasivă sau dacă nu se fac răspunzători de ajungerea debitoarei în ență.
Curtea de Apel se află în imposibilitate de a exercita un control judiciar asupra soluției pronunțate față de acești pârâți.
În speță sentința atacată este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 7.pr.civ.
Văzând și dispozițiile art. 312.pr.civ. Curtea de Apel urmează să admită recursurile declarate de creditoarele -CFR Marfă - Sucursala C și AVAS B și de pârâții, Lucu, G și, să caseze sentința atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării se va urmări îndeplinirea obligațiilor ce revin creditoarelor pentru ca cererile să corespundă prevederilor art. 112.pr.civ. Se va da eficiență îndrumărilor făcute prin decizia nr. 2213/2005 a Curții de APEL ALBA IULIA.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de creditoarea -CFR MARFĂ - Sucursala C și AVAS B și de pârâții, Lucu, G și împotriva sentinței nr. 2683/C/21.12.2007 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosarul nr-.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.06.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - --CO
Semnează Vicepreședinte
al Curții de APEL ALBA IULIA
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
Ex.2/14.07.2008
Jud fond -
Președinte:Doina HârceagăJudecători:Doina Hârceagă, Nicolae Durbacă, Mircea Noșlăcan
| ← Alte cereri. Decizia 82/2009. Curtea de Apel Timisoara | Acțiune în anulare. Decizia 316/2009. Curtea de Apel Brasov → |
|---|
