Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 1501/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator - 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1501
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul G împotriva sentinței civile nr. 179 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată DE VEST T, reprezentată prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență și creditorii intimați Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T și.
La apelul nominal se prezintă avocat pentru pârâtul recurent și creditorul intimat personal asistat de avocat, lipsind debitoarea intimată și creditoarea intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentanta creditorului intimat, avocat depune la dosar extras din Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 1667/7.04.2009 privind comunicarea sentinței civile nr. 179/29.01.2009 cât și chitanța din 21.09.2009 reprezentând onorariul avocațial.
Se comunică exemplarul al înscrisului reprezentantului pârâtului recurent, avocat care depune la rândul său un set de înscrisuri privind excepția tardivității recursului invocată prin întâmpinare de către creditorul intimat.
Instanța acordă cuvântul părților asupra excepției tardivității recursului și apoi pe fond.
Reprezentanta creditorului intimat, avocat arată că își susține excepția invocată prin întâmpinarea depusă la dosar, iar pe fondul cauzei respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului recurent, avocat solicită respingerea excepției conform înscrisurilor depuse la dosar, iar pe fondul cauzei admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 179 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a admis cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale pârâtului G, cu domiciliul procedural ales în T,-,. 11, jud.
S-a dispus obligarea pârâtului G la plata în favoarea creditorilor cuprinși în tabelul de creanțe a sumei de56.493,88 lei, reprezentând pasivul stabilit în cauză, urmărindu-se la executare dispozițiile art. 142 din Legea nr. 85/2006.
S-a închis procedura insolvenței fata de debitoarea SC de Vest - OT.V SRL, cu sediul social în T,-,. 2, jud.
S-a dispus radierea debitoarei din evidentele
S-a dispus notificarea sentinței debitoarei, pârâtului, creditorului, cu domiciliul procedural ales în T, Zona de la brad,-, -. B, ap7, jud. T, precum și Direcției Generale a Finanțelor Publice T, cu sediul în T,-, jud. T și Oficiului Registrului Comerțului T pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de Insolvență.
S-a constatat că lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, cu sediul în T, Cl., nr. 81,. 7,. A,. 29 jud. T este descărcat de îndatoriri sau responsabilități, potrivit art. 136 din Lg.85/2006.
Analizând cererea întemeiată pe disp. art. 138 din Legea insolvenței prin prisma susținerilor părților și a probatoriului administrat, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Pârâtul chemat în judecată - G avut calitatea de asociat al debitoarei și de administrator de fapt, efectiv al acesteia.
Astfel, din toate probele a rezultat fără îndoială că doar acesta a fost cel care a reprezentat societatea în diversele relații comerciale avute, a luat deciziile manageriale de la angajarea personalului până la contractarea de lucrări, achiziționarea de materiale și vânzarea produsului finit. Martorii audiați în dosarul de cercetare penală al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara - 5612/P/2004 - au arătat fără excepție că au discutat, contractat, negociat doar cu pârâtul G, că au avut toți reprezentarea faptului că acesta este cel care conduce societatea și o angajează în contracte, că acesta era cel care dădea dispozițiile necesare, împărțea sarcinile, lua toate deciziile. De asemenea, toate actele de la dosar, emanând de la debitoare poartă semnătura și numele pârâtului ca reprezentant al debitoarei: contracte având diverse obiecte - de antrepriză pentru cumpărarea de materiale și materii prime, angajări de persoane fizice sau societăți comerciale pentru efectuarea unor lucrări și prestarea unor servicii, instrumente de plată și pentru retragerea de numerar din bănci.
De altfel, pârâtul a efectuat inițial toate aceste acte de administrare a societății în temeiul unui mandat pe care i l-a dat asociatul său - administratorul formal înscris în evidențele Registrului Comerțului, iar ulterior, după revocarea acestui mandat, din inerție și profitând de imaginea de conducător al firmei.
Așadar nu s-a putut reține apărarea pârâtului potrivit căreia nu avea putere de decizie în cadrul debitoarei ci acționa doar în limitele mandatului primit de la administratorul de drept al acesteia și astfel nu poate răspunde pentru nici un fel de activitate avută în societate.
S-a reținut că și hotărârea penală invocată în apărare de pârât stabilește că el a efectuat acte de administrare efectivă a societății, însă nu-i poate fi atrasă răspunderea penală întrucât aceasta presupunea o calitate specială a subiectului activ calificat al infracțiunii cercetate, pe care pârâtul nu o deținea decât faptic.
În acest sens, în ceea ce-l privește pe pârât, s-a apreciat că sunt aplicabile disp. art. 138 care stabilesc că este posibil ca o parte a pasivului debitoarei aflate în insolvență să fie suportată de orice persoană care a cauzat societății această stare, printr-una din faptele enumerate de textul de lege.
Astfel, art. 138 din Legea nr. 85/2006 reglementează o răspundere civilă delictuală, specială ce presupune întrunirea cumulativă a mai multor condiții, existente în cauză, iar nereținerea răspunderii penale nu înlătură atragerea răspunderii civile, întrucât cele două au naturi juridice diferite și sancțiuni diferite, deși tind ambele la repararea prejudiciului cauzat prin faptele săvârșite de persoana găsită vinovată.
Analizând, sub incidența art. 138 din Legea nr. 85/2006, conduita, în cadrul debitoarei, a pârâtului, judecătorul sindic a constatat că în sarcina acestuia se poate reține fapta prev. de lit. a) a textului de lege, adică folosirea creditelor persoanei juridice în folosul propriu. În speță este vorba de creditele acordate societății de asociatul acesteia, - creditori în dosar, pe care le-a administrat și utilizat pârâtul, ce a retras acești bani din conturile debitoarei, însă nu a reușit să justifice utilizarea acestora pentru activitatea, aducătoare de profit, a societății comerciale.
S-a reținut că pârâtul nu a depus în apărare nici un fel de probe din care să rezulte modul de utilizare a fondurilor pe care le-a retras din conturile societății.
Ori, pârâtul trebuia să depună la dosar în apărare, documente justificative și acte contabile din care să rezulte modul și scopul în care au fost folosiți banii retrași din bancă. Facturile fiscale nu fac dovada plății bunurilor pentru care s-au emis, ele nu sunt însoțite și de documente privind achitarea lor - chitanțe, ordine de plată, dovezi ale plății prin virament bancar,
S-a menționat că aceste acte justificative nu au fost găsite nici de către lichidatorul judiciar desemnat în cauză, care astfel a propus aplicarea față de pârât a disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei hotărârii a formulat recurs pârâtul G solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii primei instanțe și exonerarea sa de răspundere. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului pârâtul recurent Gas usținut că în mod eronat prima instanță a apreciat că se impune ca el să achite pretențiile reclamantului.
S-a arătat că instanța în mod corect a apreciat prin sentința civilă nr. 374 din 28.06.2007, a aceluiași Complet de judecată, că "analizând această contestație, judecătorul constată că ea nu este cea prevăzută de art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, nefiind formulată de debitoare ci de un fost asociat al acesteia, fără calitate de administrator."
Instanța în mod corect, în dispozitivul aceleiași sentințe, în alineatul următor, reține " Ori, în speță, persoana care face contestația nu are calitate procesuală pasivă, nefiind chemată în judecată, și face apărări de natură personală."
Pârâtul recurent Gam enționat că instanța a reținut pe de-o parte că nu a avut calitate procesuală pasivă și că nu a avut calitate de administrator, dar a instituit mai întâi sechestru asigurător în același dosar sindic asupra sa.
S-a arătat că s-a instituit sechestru asupra bunurilor sale fără să fi avut vreo calitate de reprezentant legal al debitoarei, soluție infirmată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în recurs prin care s-a anulat măsura sechestrului pentru că nu a avut calitatea de administrator.
S-a arătat de către pârâtul recurent că instanța în dosarul penal nr. 13802/P/2005 al Judecătoriei Timișoaraa respins plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a numitului G și prin sentința penală nr. 143/17.01.2006, decizie penală nr. 460/R/12.06.2006 a Tribunalului Timiș din dosar 2164/P/2006 s-a respins de asemenea recursul.
Pârâtul recurent a arătat că atât prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara cât și prin sentința și decizia penală s-a reținut că numitul G în limitele mandatului a ridicat din cont diferite sume de bani pe care ulterior le-a folosit pentru efectuarea plăților curente ale societății.
Concluzia cercetării penale până la data rămânerii definitive a hotărârii a fost următoarea:
Din probele administrate nu a rezultat că plățile efectuate ar fi fost făcute în interese contrare celor ale societății.
Pârâtul recurent a susținut că instanța trebuia să rețină următoarele aspecte:
G are numai calitatea de asociat deținând 10 părți sociale.
, are calitatea de asociat, dar si de administrator numit conform actului constitutiv al DE VEST -.
Recurentul a menționat că se impune concluzia că G nu a fost reprezentantul legal al societății, nu a fost administratorul acesteia, a fost un mandatar cu un mandat strict limitat, mandat pe care și l-a dus la îndeplinire fără a aduce prejudicii societății și fără a încălca vreo prevedere legală .
Cercetarea și judecata efectuată în dosarul penal constituie autoritate de lucru judecat și izvor de drept pentru orice acțiune civilă care are ca obiect vreun prejudiciu care i-ar putea fi imputat lui
G, nefăcându-se vinovat de nici un fel de faptă penală sau prejudiciabilă pentru societate, nu poate fi tras la răspundere atâta timp cât de administrarea, gestionarea precum și toate raporturile patrimoniale ale societății, s-a ocupat direct și răspunzător administatorul.
S-a menționat că instanța în mod eronat a apreciat că se impune închiderea procedurii de insolvență deoarece nu s-a stabilit cine poartă răspunderea pentru aceasta, iar dacă această închidere operează singura persoană responsabilă este chiar.
S-a arătat că instanța în mod eronat a apreciat că se impune radierea din ORC
Tas ocietății fără a se stabili cine este răspunzător pentru eventualele prejudicii.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul creditor a solicitat respingerea recursului ca fiind în principal tardiv, iar în subsidiar ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
Luând în discuție în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă excepția tardivității recursului invocată de creditorul intimat se reține că aceasta este neîntemeiată urmând să fie respinsă.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 " Citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul Procedurilor de Insolvență", iar conform art. 3 indice 1 " Prin excepție de la prevederile alin. (1) prima comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune, în temeiul dispozițiilor prezentei legi, ulterior deschiderii procedurii insolvenței se va realiza conform Codului d e procedură civilă.
Din dovada privind îndeplinirea procedurii de publicare de la fila 132 dosar, rezultă că sentința civilă nr. 179/29.01.2009 a fost publicată doar în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 1667/17.04.2009 fără a se respecta însă și dispozițiile art. 3 indice 1 din Legea nr. 85/2006, comunicarea hotărârii recurate nefiind efectuată și potrivit dispozițiilor Codului d e procedură civilă.
Pentru aceste motive, Curtea apreciază că pârâtul Gad eclarat recurs în termenul legal, respingând ca neîntemeiată excepția tardivității recursului invocată de creditorul intimat.
Examinând recursul declarat de pârâtul G prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 304 indice 1 Cod procedură civilă cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul pârâtului este neîntemeiat urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță - judecător sindic a admis cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a pârâtului G dispunând obligarea acestuia la plată în favoarea creditorilor cuprinși în tabelul de creanțe a sumei de 56.493,88 lei reprezentând pasivul stabilit în cauză, urmărindu-se la executarea dispozițiilor art. 142 din Legea nr. 85/2006 reținând că pârâtul a utilizat în interes personal creditele persoanei juridice pe care a administrat-o, fiind incidente dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Așa cum a reținut și prima instanță, pârâtul G nu a depus la dosar nici un fel de probe din care să rezulte modul de utilizare a fondurilor pe care le-a retras din conturile societății ( care proveneau din creditarea persoanei juridice de către celălalt asociat al său).
Prin Raportul final privind pe debitoarea de Vest, lichidatorul judiciar a solicitat antrenarea răspunderii asociatului G în temeiul art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 cu motivarea că profitând de procura încredințată de către, pârâtul s-a comportat ca un veritabil administrator al societății.
Lichidatorul judiciar a menționat că din dovezile emise de BRD - Sucursala T și existente la dosarul cauzei, în special extrase de cont, rezultă că pârâtul Gar idicat fondurile bănești ale societății, folosindu-le în interesul propriu.
Prin recursul formulat, în mod nejustificat, pârâtul recurent Gas usținut că a fost un mandatar cu un mandat strict limitat, mandat pe care și l-a dus la îndeplinire fără a produce prejudicii societății și fără a încălca vre o prevedere legală.
Din materialul probator în cauză a reieșit că pârâtul Gaa vut calitatea de asociat al debitoarei și de administrator de fapt al acesteia, fiind cel care a reprezentat societatea în diversele relații comerciale avute și a luat decizii manageriale.
Inițial pârâtul Gae fectuat toate actele de administrare a societății în temeiul unui mandat pe care i l-a dat asociatul său, iar ulterior după revocarea acestuia, pârâtul Gae xercitat în fapt calitatea de administrator.
În ceea ce privește hotărârea penală invocată de către pârâtul recurent G, se reține că prin sentința penală nr. 143/ 17 ianuarie 2006 s-a stabilit că pârâtul în calitate de mandatar al administratorului a ridicat din contul societății anumite sume de bani și că a efectuat acte de administrare efectivă a societății.
Instanța a respins plângerea petentului reținând că intimatului G i-a lipsit calitatea specială expres prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 pentru a-i fi atrasă răspunderea penală.
Pentru aceste motive, hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, iar recursul pârâtului este neîntemeiat.
În baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de pârâtul G împotriva sentinței civile nr. 179 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă va obliga pârâtul recurent să-i plătească intimatului creditor suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității recursului declarat de pârâtul G împotriva sentinței civile nr. 179 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Respinge recursul declarat de pârâtul G împotriva sentinței civile nr. 179 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă pârâtul recurent să-i plătească intimatului creditor suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - 29.12.2009
Tehnored. - 4.01.2010/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:.
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba Bela Nasz
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 463/2008.... → |
|---|
