Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 155/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 155
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 2: Valentin Niță
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea recursului declarat de creditoareaSOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE TRANSILVANIA SA, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 791 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu debitoareaSC SA Rm S, Rm. S, Km. 3, județul prin lichidator judiciar, intimatele creditoareADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE RM-,-, județul B,-, sector 1, și intimatOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău, B-dul -,. 10,
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 22 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 29 ianuarie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA
Prin cererea înregistrata pe rolul instanței in data de 13.12.2007, Transilvania SA a formulat contestație împotriva modului de soluționare a declarației de creanța a acesteia de către lichidatorul judiciar al debitoarei SC Rîmnicu S SA, respectiv SC SPPI prin, solicitând admiterea contestației si pe cale de consecință înscrierea societății in tabelul creditorilor cu suma de -,72 lei, urmând ca achitarea creanței declarate sa se facă potrivit prevederilor art.123, pct. 8 din Legea 85/2006.
În motivarea contestației, creditoarea acționara Transilvania a arătat că lichidatorul judiciar susține că cererea sa de creanță nu întrunește condițiile de admisibilitate cerute de art.3 pct. 6 și 7 și de art. 133 lit. b din Legea 85/2006, iar pe de altă parte, în raport de dispozițiile art. 256 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, este prematur formulată.
În opinia lichidatorului, suma indicată de acționara creditoare ca fiind drept de creanță reprezintă expresia capitalului social subscris la debitoare care însă nu se confundă cu patrimoniul societății, care este proprietatea acesteia.
S-a arătat că în opinia lichidatorului din conținutul art. 123 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței nu rezultă că Transilvania s-ar afla printre persoanele îndreptățite la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunurilor debitoarei.
Totodată acționara creditoare a arătat că acționarii au calitatea de creditori, creanța acestora reprezentând ponderea pe care o dețin din capitalul social, element pasiv al patrimoniului debitorului, aceștia beneficiind de sumele reziduale rămase după distribuțiile făcute celorlalți creditori, cu acoperirea integrală a creanțelor acestora,similar creanțelor subordonate.
Prin sentința nr. 25 din 21 ianuarie 2008 Tribunalul Buzăua respins contestația formulată de Societatea de Investiții Financiare Transilvanie SA în cauza privind pe debitoarea SC SA Rîmnicu S.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Transilvania, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 312 alin. 5, art. 304 pct.7 și 9 și 3041 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurentă,având în vedere și dispozițiile legale în materie,a constatat că recursul este fondat, astfel că l-a admis prin decizia nr. 550/17.04.2008,a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare,aceleiași instanțe unde a fost înregistrată sub nr-.
Prin Concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, la termenul de judecată din 16.10.2008, Transilvania Bas olicitat admiterea contestației, înscrierea sa în tabelul creditorilor cu suma de 221.399,72 lei, urmând ca achitarea creanței să se facă potrivit prevederilor art. 123 pct. 8 din Legea 85/2006.
Tribunalul Buzău prin sentința 721/23.10.2008, a admis în parte contestația, a dispus înscrierea creditoarei Transilvania B în tabelul definitiv al creanțelor cu suma de 13095,72 lei, datorată în baza sentinței 799/04.08.1998, ca și creanță chirografară.
A fost respins capătul de cerere privind înscrierea în tabelul definitiv al creanțelor cu suma de 207.865 lei reprezentând c/val pachetului de 83.146 acțiuni.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că este întemeiată cererea de înscriere în tabelul definitiv al creanțelor, ca și creanță chirografară, o sumă de 13095,72 lei datorată de debitoare în baza sentinței 799/04.08.1998, care reprezintă titlu executoriu.
În ce privește suma de 207.865 lei reprezentând contravaloarea pachetului de 83.146 acțiuni instanța de fond a reținut că Transilvania deține la societatea debitoare acțiuni nominative și nu acțiuni la purtător, dispozițiile legii de insolvenții făcând referire în mod expres numai la titularii acestor acțiuni în sensul că pot formula astfel de cereri, în caz contrar rămânând necunoscuți.
Precizările făcute de Transilvania în sensul că acționarii debitorului iau parte la distribuirea sumelor, având în vedere și dispozițiile art. 95 alin. 7 lit. b din Legea 85/2006 sunt neîntemeiate, având în vedere că aceste dispoziții prevăd că planul de reorganizare propus de creditori poate prevedea modificarea, fără acordul statutar al membrilor sau asociaților/acționarilor debitorului, a actului constitutiv, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:a) planul propus de debitor oferă o recuperare mai redusă a creanțelor debitorului; b)în caz de faliment, membrilor sau asociaților/acționarilor debitorului nu li s-ar cuveni nimic din distribuire;c) membrii sau asociații/acționarii debitorului refuză să participe la planul propus de creditori. În mod eronat se concluzionează că, dacă una din cele trei condiții cumulative cerute, este aceea că "în caz de faliment, membrilor sau asociaților/acționarilor debitorilor nu li s-ar cuveni nimic din distribuire" per a contrario, rezultă că acționarii iau parte la distribuirea sumelor rezultate prin valorificarea bunurilor societății falite.
Art. 123 din Legea 85/2006 reglementează ordinea în care vor fi distribuite sumele de bani realizate în urma lichidării prin valorificarea bunurilor din averea debitorului în vederea acoperirii creanțelor și că la punctul 9 lit.a al acestui articol este prevăzută categoria creanțelor reprezentând creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un acționar deținând cel puțin 10 % din capitalul social, fiind lesne de înțeles, că achitarea creanței datorate de Transilvania nu se poate face potrivit art. 123 pct. 8 din Legea 85/2006.
Potrivit dispozițiilor art. 133 lit. b din Legea 85/2006 numai după lichidarea integrală a bunurilor din averea debitorului și urmare a distribuirii finale prin care s-au acoperit integral creanțele creditorilor, Transilvania în calitate de acționar, participă la distribuirea sumelor de bani disponibile, denumite de legiuitor sume reziduale, sume care vor fi depuse de către lichidatorul judiciar, într-un cont, la dispoziția acestuia.
Împotriva sentinței a declarat recurs Transilvania solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și pe cale de consecință înscrierea societății în tabelul creditorilor cu suma totală de 221.399,72 lei, urmând ca achitarea să se facă, potrivit prevederilor art. 123 pct.8 din Legea 85/2006.
Primul motiv de recurs vizează motivarea, respectiv faptul că în mod greșit s-a reținut că în calitate de acționar nu poate formula o astfel de cerere, susținerea instanței fiind contrazisă de disp. art. 64 din Legea 85/2006 și 92 din Legea 31/1990.
Al doilea motiv de recurs critică sentința întrucât indicarea art. 68 din Legea 85/2006 s-a făcut de către recurenta- creditoare numai pentru a arăta că nu este necesar, pentru creditorii care depun declarații de creanță spre deosebire de cei care solicită deschiderea procedurii, ca această creanță să fie certă, lichidă și exigibilă.
Un alt motiv de recurs critică sentința pentru modul de interpretare a disp. art. 95 alin. 7 lit.b din Legea 85/200, considerând că, dacă una dintre cele trei condiții cumulative cerute în acest caz este aceea că " în caz de faliment, membrilor sau asociaților/acționarilor debitorului nu li s-ar cuveni nimic din distribuire, rezultă per a contrario, că în celelalte cazuri acționarii debitorului iau parte la distribuirea sumelor".
În continuare se arată că interpretarea dată de instanță art. 123 din Legea 85/2006 și art. 133 lit.b, din aceeași lege este defectuoasă.
Astfel, se arată că instanța de fond recunoaște implicit că recurenta deține o creanță, dar consideră că aceasta nu poate fi plătită în temeiul pt.8, ci al pt.9 al art. 123 din Legea 85/2006, precum și faptul că prevederile art. 123 se aplică numai în cazul în care mai rămân active după plata tuturor creanțelor, însă acest text nu își găsește aplicabilitatea în speța noastră, care are ca obiect o cerere de creanță, prevederile art. 133 aplicându-se în finalul procedurii insolvenței și nu la începutul acestuia.
Recurenta a precizat, în finalul recursului său, că cererea este întemeiată și pentru faptul că acest capitol este evidențiat în pasivul bilanțier al societății debitoare.
Intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Rm. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Dat fiind ca recurenta invocă doar critici de interpretare a legii, Curtea va analiza motivele de recurs cumulativ.
Astfel, susținerea recurentei privind aplicarea în cauză a disp. art. 64 și art. 95 din Legea 85/2006 este nefondată, întrucât nu suntem în ipoteza aplicării acestor dispoziții.
Astfel, prevederile al. 2 ale art. 64 trebuie coroborate cu prevederile al. 1 ale aceluiași articol care se referă la creanțele pe care titularii de acțiuni la purtător ar putea să le aibă asupra averii debitoarei și care pot să provină din creditări ale societății sau din dividende nedistribuite și nu din drepturile societare rezultând din calitatea de acționar.
Pentru a se elimina eventualele interpretări eronate ale acestui text ( art.64 al. 2) prin OUG 173/2008 a fost abrogat în mod expres.
Ca atare, interpretarea dată de instanța de fond a fost temeinică și legală.
Nici interpretarea dată de recurentă disp. art. 133 din Legea 85/2006 nu este în spiritul legii.
Legea 85/2006 face distincție între creditori și acționari, permițând acționarilor să intervină în cadrul procedurii numai prin intermediul unui singur reprezentant și anume administratorul special, ale cărui atribuții sunt în mod expres și limitativ prevăzute de lege.
Așa cum a reținut și instanța de fond acționarii sunt titularii drepturilor reziduale derivând din cota de participare la capitalul social al societății.
În această calitate ei nu pot pretinde să fie considerați creditori, cu drepturile cuvenite acestora.
Daca s-ar fi dorit acest lucru legiuitorul nu ar mai fi introdus un organ reprezentativ acționarilor.
Mai mult decât atât creanța solicitată de recurentă nu reprezintă o creanță în sine împotriva debitoarei, în sensul art. 3 al. 1 pct. 7 din legea 85/2006.
Drepturile reziduale iau naștere doar în măsura în care din lichidarea averii debitoarei s-ar obține suficiente lichidități pentru a acoperi întreaga masă pasivă, iar eventualele sume reziduale urmează a fi puse la dispoziția asociaților potrivit art. 133 al. 2 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, cu mențiunea că drepturile acționarilor de a primi contravaloarea drepturilor reziduale își produce efectele fără a fi necesară înscrierea în tabelul creditorilor.
Se va respinge susținerea recurentei referitoare la faptul că are o creanță chirografară împotriva debitoarei și că trebuie înscrisă în tabelul creditorilor, având în vedere că art. 133 din Legea 85/2006 prevede în mod expres că distribuirile către asociați se vor efectua dacă creanțele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute, deci și " celelalte creanțe chirografare" prev. de pct. 8 al art. 123, invocat de recurentă.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 312 Cod proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul, nefiind afectată legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoareaSOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE TRANSILVANIA SA, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 791 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu debitoareaSC SA Rm S, Rm. S, Km. 3, județul prin lichidator judiciar, intimatele creditoareADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE RM-,-, județul B,-, sector 1, și intimatOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău, B-dul -,. 10,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. I/ 2 e 10.02.2009
Dosar fond - al Tribunalului Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
