Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 1620/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1620
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Chirica
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de creditoarele Leasing SA, cu sediul în B, sector 5, - Calea 13, III, nr. 90 și - Grup SA, cu sediu procesual ales la avocat în B, sector 2,-, parter,. 1, împotriva sentinței nr. 773 din data de 1 aprilie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu - - administrator special al debitoarei - SA, cu sediul în P,-, jud. P, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator Insolvency Specialists, cu sediul în B, sector 3,-, -. 4 și creditorii Banca Comercială Română, cu sediul B, sector 3,-, BRD SA - Generale - sucursala P, cu sediul în P,-, jud. P, Consiliul Local P - Serviciul Public Finante Locale, cu sediul în P,-, jud. P, cu sediul în P,-, jud. P, C, domiciliată în P, str. -, nr. 10, jud. P, domiciliată în P,-,. 67,. 44, jud. P, P, cu sediul în P,-, jud. P, domiciliat în P,-,. 15 A,. A,. 27, jud. P, - SRL, cu sediul în P,-, jud. P, - SA, cu sediul în P,-, jud. P, - SRL, cu sediul în P,-,. 7,. A,. 6, jud. P, -, &, cu sediul în P,-, jud. P, - SRL, cu sediul în B, sector 1,-, -. 1,., - si Protectie SRL, cu sediul în B, sector 1, Intrarea, nr. 8, - SRL, cu sediul în Ramnicu V,-, jud. V, - Com SRL, cu sediul în P,-, jud. P, - P SRL, cu sediul în P,--3,. 4. jud. P, - SA, cu sediul în P, str. -. -, nr. 37-39,. 45,. F1-F2, jud. P, - Leasing, cu sediul în B, sector 1,--22,. 4, - SRL, cu sediul în P,-, jud. P, - S SRL, cu sediul în B,-,. 33,. A,. 4, jud. B și B, T, nr. 6, jud. B, - P SA, cu sediul în P,--4, jud. P, - SRL, cu sediul în P,-, jud. P, - Cons SRL, prin administrator judiciar, cu sediul în
P,-,. 37 B,. B,. 2, jud. P, - SRL, cu sediul în B,-, jud. B, - SA, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239, - SA, cu sediul în P, str. -, nr. 32, jud. P, - SRL, cu sediul în P,-, jud. P, - Oc SRL, cu sediul în B, sector 2,-, - Com SRL, cu sediul în M,-, jud. I, - SRL, cu sediul în P,--188, jud. P și P,-,. 132 B2,. 33, jud. P, toți cu domiciliu ales la cabinet avocat în P,-, jud. P și pârâții și, domiciliați în P,-,. 2.. A,. 1,. 4, jud. P, - SRL, cu sediul în B, sector 5,-, - & Immobiliare, cu sediul în P, str. -, nr. 46, jud. P, - Mp SRL, cu sediul în P, str. -, nr. 5 A1, jud. P, - Imobiliare SRL, cu sediul în B, sector 2,--186, parter, - SA S, cu sediul în S,-, jud. P, - SRL, cu sediul în com. B, sat, jud. T, - Com SRL, cu sediul în,-, jud. P, - SRL, cu sediul în,-, jud. P, - Com SRL, cu sediul în B, sector 6,--13,. 109,. C,. 6,. 121, - Com SRL, cu sediul în P,-, jud. P, - SRL, cu sediul în Slănic,-, jud. P, - SRL, cu sediul în S,-, jud. P, cu sediul în P,-, -. A,. 1,. 3, jud. P, și, domiciliați în P, str. -. -, nr. 46, jud. P, și, domiciliați în de, nr. 945,. 2,. 26, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, pentru a permite părților absente să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 17 noiembrie 2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată la data de 12.02.2009 în dosarul nr- al Tribunalului Prahova, debitoarea - SA, prin administrator special, a contestat înscrierea în tabelul de creanțe a creditoarei - Grup SA cu suma de 147.922,63 lei.
În motivarea contestației s-a arătat că nu se contestă suma de 58.464,77 lei, care reprezintă contravaloarea serviciilor prestate și neachitate, ci suma de 89.467,86 lei penalități de întârziere, stabilite în mod unilateral de creditoare, respectiv 1%/zi de întârziere pentru neachitarea facturilor la scadență. Astfel, contestatoarea a arătat că semnarea și ștampilarea facturii de către un reprezentant al
debitoarei nu poate avea valoarea unui acord de voință care să ducă la conturarea unui contract, nesemnificând decât primirea facturii, nu și acceptarea la plată. Pe de altă parte, persoana semnatară nu avea capacitatea de a angaja debitoarea, iar, chiar dacă ar fi de acord cu stabilirea unei rate a dobânzii de 1%/zi, nu există clauză care să stipuleze că penalitățile de întârziere pot depăși cuantumul creanței principale.
S-a solicitat admiterea contestației și înlăturarea sumei de 89.467,86 lei, iar în subsidiar reducerea penalităților la cuantumul creanței principale.
De asemenea, debitoarea - SA, prin administrator special, a formulat contestație la aceeași dată împotriva înscrierii în tabelul de creanță a creditoarei - Leasing cu suma de 1.934.041,08 lei.
În motivarea contestației s-a arătat că între debitoare și creditoare s-au încheiat 22 de contracte de leasing financiar prin care debitoarea beneficia de utilaje de panificație. Întrucât nu a mai putut să-și execute obligația de a plăti ratele de leasing, conform art.8.1 din contracte acestea s-au reziliat de plin drept. În aceste condiții, debitoarea era obligată să restituie utilajele, să plătească suma de bani aferentă celor două rate neachitate și în plus să plătească în întregime restul ratelor de leasing, ca și cum contractul s-ar fi derulat în continuare; debitoarea a apreciat această clauză penală drept abuzivă.
Astfel, s-a susținut că stipularea în contract a acestei clauze face excesiv de împovărătoare obligația debitoarei. Deși clauza penală este obligatorie între părți, instanța de judecată, în principiu, neputând să micșoreze cuantumul despăgubirilor cu excepția situației când s-au executat parțial obligațiile, totuși este posibilă micșorarea cuantumului clauzei penale când aceasta este abuzivă, dispozițiile art.1087 cod civil urmând a fi raportate la disp. art.5 Cod civil, în sensul că nici o prevedere contractuală nu poate deroga de la ordinea publică și bunele moravuri, iar contractul nu poate fi transformat prin clauze abuzive într-un instrument de îmbogățire fără justă cauză.
Nivelul clauzei penale trebuie să aibă o limită obișnuită și rezonabilă, în sensul determinării doar a cuantumului daunelor-interese rezultate din executarea defectuoasă sau neexecutarea obligațiilor asumate.
S-a mai arătat că prin decizia nr. XI/24.10.2005 a Secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că orice clauză penală prin care se stabilește obligația restituirii la scadență a sumei împrumutate, sub sancțiunea penalităților de întârziere pe lângă dobânda contractuală convenită sau pe lângă dobânda legală, contravine prevederilor legii.
Contestatoarea a solicitat să se observe că în cauză indemnizația de reziliere menționată la art.8 pct.2 lit.b din contractele de leasing este o clauză contractuală abuzivă, nederularea contractului de leasing fiind mai avantajoasă pentru creditoare decât executarea în continuare a contractului; s-a solicitat constatarea nulității acestei clauze și înlăturarea obligației de plată a sumelor astfel rezultate. În subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului clauzelor penale la un nivel în concordanță cu dispozițiile legale în vigoare.
Creditoarea - Leasing SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, întrucât debitoarea avea obligația de a plăti toate sumele datorate conform contractelor de leasing și dispozițiilor legale, respectiv art. 10 și 15 din OG nr. 51/1997 privind operațiunile de
leasing și societățile de leasing și art. 8.1, 8.2 din contractele de leasing financiar. Astfel, debitoarei îi reveneau obligațiile de a plăti toate ratele de leasing scadente și neachitate până la momentul rezilierii definitive a contractelor, inclusiv penalitățile aferente, conform art. 8.2 lit. b din contracte, de a plăti indemnizația de reziliere, care reprezintă valoarea în numerar a tuturor ratelor rămase de achitat până la expirarea contractelor, inclusiv valoarea reziduală, de a plăti sumele reprezentând TVA, taxe vamale, accize și orice alte costuri aferente încetării contractelor și de a restitui obiectele de leasing pe cheltuiala sa. Creditoarea a apreciat că nu sunt încălcate prevederile legale privind ordinea publică și bunele moravuri, fiind incidente disp.art.969 și 1087 Cod civil.
Prin sentința nr. 773 din data de 1 aprilie 2009 Tribunalul Prahovaa admis contestațiile formulate de debitoarea - SA, privind înscrierea în tabelul de creanțe împotriva averii debitoarei a creditoarelor - Grup SA și - Leasing SA, dispunând înscrierea creditoarei - Grup SA în tabelul creanțelor împotriva averii debitoarei numai cu suma de 58.464,77 lei contravaloare servicii prestate, înlăturând penalitățile de întârziere, precum și înscrierea creditoarei - Leasing SA în tabelul creanțelor numai cu suma de 425.728,04 lei reprezentând valoare rate restante și penalități de întârziere, înlăturând indemnizația de reziliere prev. de art.8.2 lit.b din contractele de leasing financiar - condiții generale.
Pentru a hotărî astfel, analizând prima contestație, JUDECĂTOR 2: Nițu Teodor Chirica l-sindic a reținut că administratorul judiciar al debitoarei a înscris creditoarea - Grup SA cu suma de 147.922,63 lei, constituită din suma de 58.464,77 lei, contravaloare servicii prestate și neachitate și suma de 89.467,86 lei penalități de întârziere de 1%/zi de întârziere pentru neachitarea facturilor emise de creditoare la scadență.
Din cererea de admitere a creanței la masa credală formulată de creditoare și înscrisurile anexate, s-a constatat că între părți au avut loc relații comerciale, creditoarea prestând servicii de reparații pentru care a emis facturile fiscale depuse la dosar (filele 15 - 41.II declarații de creanță), facturi ce au fost primite de debitoare, conform semnăturii de primire. În cuprinsul facturilor se menționează că documentul ține loc de contract de vânzare-cumpărare și că pentru fiecare zi de întârziere față de termenul de achitare specificat se percepe o penalizare de 1%/zi. În temeiul acestor facturi creditoarea a calculat penalități totale în cuantum de 89.467,86 lei (fila 42).
Raportat la aceste înscrisuri, judecătorul sindic a constatat că penalizările de 1% menționate au natura unei clauze penale pentru întârziere la executare. Sub acest aspect, s-a reținut că, fiind o convenție, clauza penală trebuie să îndeplinească condițiile de validitate ale oricărui contract, printre care și consimțământul părților, conform disp. art. 948 Cod civil. În acest sens, clauza penală care determină întinderea prejudiciului și cuantumul daunelor ce vor fi acoperite, înainte de producerea prejudiciului, trebuie stabilită prin acordul de voință al părților contractante. Or, în speță părțile nu au încheiat un contract prin care să stipuleze clauza penală, facturile fiscale în litigiu fiind emise în mod unilateral de creditoare cu
mențiunea penalizării; semnarea de primire pentru facturi nu poate avea semnificația acceptării acestei clauze de către debitoare, cât timp debitoarea, societate comercială,
poate să-și exercite drepturile și să-și asume obligații prin organele de conducere - reprezentanții legali, în speță nerezultând o atare împrejurare, respectiv a realizării acordului de voință pentru plata penalităților de întârziere.
Analizând cea de a doua contestație, judecătorul-sindic a reținut că - Leasing SA a fost înscrisă în tabelul creanțelor împotriva averii debitoarei cu o creanță în cuantum de 1.943.041,08 lei constând în 537.089,6922 euro în echivalent în lei la cursul BNR din data de 12.10.2007 și 150.987,61 lei facturi emise și neîncasate.
Din cererea de admitere la masa credală a acestei creditoare și din înscrisurile anexate reiese că debitoarea a încheiat cu creditoarea 22 de contracte de leasing financiar având ca obiect vehicule. Părțile au semnat contractele în cuprinsul cărora există mențiunea că debitoarea în calitate de utilizator, prin semnarea contractului, "declară că este de acord cu condițiile generale și că își asumă toate obligațiile prevăzute de acestea", condițiile generale de leasing financiar constituind o anexă a contractului.
Potrivit disp. art. 8.2 din condițiile generale, în cazul producerii vreunuia dintre cazurile de neîndeplinire a obligațiilor contractuale de la pct. 8.1, printre care și neplata unei rate de leasing timp de 2 luni consecutive de la data scadenței, finanțatorul se menționează că are dreptul să pătrundă în locul de păstrare a obiectului leasingului și să îl ridice, fără notificare prealabilă a utilizatorului și nici intervenția vreunei autorități sau instituții, precum și dreptul de a considera contractul desființat de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă. În acest caz, utilizatorul are obligația: a) de a restitui finanțatorului obiectul leasingului; b) de a plăti finanțatorului ratele de leasing scadente și neachitate până în acel moment, inclusiv penalitățile aferente și o indemnizație de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, compusă din toate celelalte rate de leasing rămase de achitat și valoarea reziduală.
Totodată, în contract s-a stipulat că utilizatorul datorează TVA, taxe vamale, accize și orice alte costuri ocazionate de încetarea contractului. La sfârșitul acestei anexe există mențiunea luării la cunoștință de către utilizator și semnătura acestuia.
Debitoarea a invocat caracterul excesiv de împovărător al indemnizației de reziliere, solicitând să se constate nulitatea acesteia și înlăturarea, pe cale de consecință, a sumelor datorate cu acest titlu din tabelul creanțelor.
Analizând această indemnizație, judecătorul-sindic a constatat că are natura unei clauze penale, fiind determinante întinderea prejudiciului și cuantumul daunelor care vor fi acoperite prin rezilierea contractului de leasing, ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare de către utilizator a obligațiilor sale, stabilire anticipată a echivalentului prejudiciului creditoarei. Potrivit disp. art. 1066 Cod civil, clauza penală fiind un contract, trebuie să îndeplinească condițiile de validitate ale oricărei convenții, în principiu instanța de judecată neputând să reducă sau să-i mărească cuantumul și având posibilitatea de a micșora proporțional cu ce s-a executat, în caz de executare parțială a obligațiilor de către debitor, conform disp.art.1070 Cod civil.
Totuși, instanța este obligată să verifice respectarea principiului reglementat de art.5 Cod civil, neputându-se deroga de la dispozițiile de ordine
publică. În speță s-a constatat că, deși a semnat contractele de leasing financiar, debitoarea a avut posibilitatea de a negocia cu finanțatorul - creditoarea - numai în privința obiectului leasingului, a duratei contractului, a plăților ce urmau a fi efectuate, iar nu și condițiile generale de leasing la care debitoarea a aderat fără a le negocia în mod direct cu creditoarea; acest aspect reiese din redactarea condițiilor generale, tipizate, care au fost numai aduse la cunoștință utilizatorului, fără a exista o posibilitate reală pentru acesta de a le negocia.
Totodată, judecătorul-sindic a reținut că potrivit dispozițiilor OG nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing - art.15 - în cazul în care utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de 2 luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate până la data restituirii în temeiul contractului. Așadar, nu există o obligație a utilizatorului decurgând din lege de a plăti pe lângă sumele mai sus precizate și toate celelalte rate de leasing rămase de achitat, precum și valoarea reziduală; plata ratelor de leasing ce ar fi datorate în continuare, după reziliere, precum și a valorii reziduale reprezintă în fapt o sarcină evident excesivă impusă utilizatorului, ajungându-se la situația în care este mai profitabil pentru utilizator să nu fie executat contractul, decât să fie executat, deoarece ar obține pe lângă bunurile contractate și plata ratelor de leasing și valoarea reziduală.
Pe de altă parte, prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării corespunzătoare a obligațiilor de către debitoare nu rămâne nereparat în cazul înlăturării indemnizației, creditorul obținând toate sumele datorate până la data restituirii bunurilor, precum și penalitățile aferente.
Date fiind aceste considerente, caracterul de adeziune al contractelor de leasing încheiate de debitoare și dezechilibrul vădit disproporționat creat în detrimentul debitoarei între drepturile și obligațiile părților în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale, comparativ cu prejudiciul produs, judecătorul-sindic a constatat întemeiată și această contestație, înlăturând indemnizația de reziliere din contractele de leasing financiar și dispunând înscrierea creditoarei-finanțator în tabelul creanțelor numai cu suma de 425.728,04 lei reprezentând valoare rate restante și penalități de întârziere.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs creditoarele-contestatoare Leasing SA și - Grup SA, ambele criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta - Grup SA a formulat recurs în termen legal, susținând că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile legale aplicabile și nu a coroborat probele existente la dosar, iar instanța a omis să pună în discuția contradictorie a părților cererea precizatoare formulată de recurentă.
Cu privire la primul motiv de recurs, se arată că tribunalul a apreciat în mod greșit faptul că, nefiind un contract încheiat între părți, nu poate încuviința înscrierea penalităților de întârziere în contextul în care facturile fiscale par a fi semnate de alte persoane decât reprezentanții legali ai societății debitoare.
Potrivit art. 46 Cod comercial factura acceptată de către debitor probează obligațiile comerciale; independent de orice semnătură, factura dovedește, față de
emitent, încheierea și condițiile de existență ale operațiunii comerciale pe care o menționează, fiind, față de emitent, asimilată, prin conținut, unei mărturisiri judiciare, iar față de destinatar, constituie mijloc de probă numai dacă este acceptată.
În acest context, se observă că toate facturile emise sunt semnate, în plus, facturile fiscale au fost emise în baza unor comenzi de reparație semnate de debitoare.
Aceeași recurentă arată că instanța de fond, în mod eronat, a reținut că o altă persoană decât reprezentantul legal al societății a semnat facturile fiscale, însă, este știut faptul că potrivit Legii nr. 31/1990 administratorii își pot delega competențele. Dacă persoana semnatară nu are competența de a angaja răspunderea societății debitoare în relațiile cu terții, aceasta reprezintă o lipsă de diligență a societății care a înțeles să introducă în contabilitate facturile respective fără să le conteste și fără să le lipsească de efectul juridic al asumării obligației de plată.
Se concluzionează că factura fiscală acceptată la plată probează obligațiile comerciale, pe aceste documente apar următoarele mențiuni: " acest document ține loc de contract de vânzare-cumpărare" și " pentru fiecare zi de întârziere față de termenul de achitare specificat se percepe o penalizare de 1% pe zi".
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs se arată că societatea a formulat contestație în care a solicitat înscrierea întregii sume de 147.922,63 lei (din care 58.454,77 lei reprezintă debit și 89.467,86 lei reprezintă penalități de întârziere), întrucât administratorul judiciar înscrisese recurenta numai cu suma de 58.454,77 lei reprezentând debit, ulterior a formulat o cerere precizatoare prin care a înțeles să restrângă pretențiile cu privire la cuantumul penalităților de la suma de 89.467,86 lei la suma de 58.454,77 lei pentru ca astfel cuantumul penalităților să nu mai depășească principalul.
Cu toate acestea, tribunalul nu a ținut seama de această cerere și nu s-a pronunțat cu privire la aceasta.
S-a solicitat admiterea recursului prin prisma considerentelor expuse anterior.
Contestatoarea Leasing SA a declarat la rândul său recurs, susținând că debitoarea avea obligația legală și contractuală de a achita toate sumele datorate conform contractelor de leasing în conformitate cu dispozițiile nr.OG 51/1997, privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, astfel cum a fost modificată. Astfel, art. 10 arată că locatarul/utilizatorul se obligă să achite toate sumele datorate conform contractului de leasing-rate de leasing, asigurări, impozite, taxe-în cuantumul și la termenele menționate în contract. În art. 15 se arată că, dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de 2 luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate până la data restituirii în temeiul contractului de leasing. Se arată în continuare că contractele de leasing stipulează, în cuprinsul art. 8.1 cazurile de neîndeplinire a obligațiilor contractuale.
În cuprinsul art. 8.2 se reglementează rezilierea contractului de leasing financiar, arătându-se că în cazul producerii vreunuia dintre cazurile de neîndeplinire a obligațiilor contractuale prevăzute la pct. 8.1, precum și în cazul în care utilizatorul
nu își îndeplinește vreuna dintre obligațiile asumate prin contractul de leasing financiar, finanțatorul are, printre altele, dreptul să execute garanțiile oferite de utilizator pentru garantarea obligațiilor sale contractuale și să pătrundă în locul de instalare/păstrare a obiectului leasingului precizat în contractul de leasing financiar sau în orice alt loc în care este amplasat obiectul leasingului și să îl ridice și să îl facă inutilizabil fără a-l ridica, fără a mai fi necesară notificarea prealabilă a utilizatorului și nici intervenția instanței judecătorești, a executorului judecătoresc sau a vreunei autorități sau instituții.
are și dreptul să considere contractul de leasing financiar desființat de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă.
De asemenea, utilizatorul are obligația să plătească finanțatorului ratele de leasing scadente și neachitate până în acel moment, inclusiv penalitățile aferente și o indemnizație de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii compusă din toate celelalte rate de leasing rămase de achitat și valoarea reziduală.
Conform prevederilor legale și contractuale menționate anterior, se apreciază că debitoarei îi reveneau următoarele obligații, respectiv: plata tuturor ratelor de leasing scadente și neachitate până la momentul rezilierii definitive, inclusiv penalitățile aferente, conform prevederilor art. 8.2 punctul b din contractele de leasing; plata sumelor reprezentând, taxe vamale, accize și orice alte costuri aferente încetării contractelor de leasing, astfel cum acestea urmau a fi stabilite de către autoritățile vamale competente, restituirea obiectelor de leasing, pe cheltuiala utilizatorului, la sediul social al finanțatorului.
Se arată, de asemenea, că sentința pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și, mai mult decât atât, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura, înțelesul acestuia. În susținerea acestei idei se menționează că debitorul/utilizatorul are obligația de a respecta contractul de leasing în condițiile în care l-a semnat, dispozițiile art. 969 Cod civil stipulând în mod expres că: "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", utilizatorul nu a închiriat bunurile, ci a apelat la o modalitate de finanțare a acestor bunuri, societatea de leasing financiar nefiind furnizor de bunuri, ci societate care vinde servicii financiare.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul menținerii recurentei în tabelul definitiv al creditorilor cu suma de 1.934.041,08 lei.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare:
În ceea ce privește recursul formulat de către - Grup SA, se reține că, criticile formulate se referă la aplicarea penalităților de întârziere în contextul în care facturile au fost acceptate, în cuprinsul acestora formulându-se mențiuni clare asupra acceptării penalităților.
Într-adevăr, facturile au fost acceptate de către debitoare, aspect, de altfel, necontestat, însă primirea unei facturi nu înlătură dreptul de aoc ontesta, de a nu fi de acord cu anumite mențiuni înscrise și neînsușite de către debitoare.
Într-adevăr reprezentantul societății își poate delega atribuții cu privire la
primirea unor documente, însă aceasta nu echivalează cu acceptarea penalităților înscrise în facturi, având posibilitatea contestării, mai cu seamă în condițiile în care nu există un contract în acest sens.
Instanța de fond nu a făcut decât să examineze contestația formulată, să stabilească caracterul penalităților și să verifice îndeplinirea condițiilor de validitate.
Recurenta din prezenta cauză nu face decât să susțină aspecte care nu au fost contestate, respectiv existența facturilor, comunicarea acestora, fără însă a prezenta argumente care să valideze clauza penală, să expliciteze îndeplinirea condițiilor de validitate.
În ceea ce privește cererea precizatoare se apreciază, din modul în care instanța și-a exprimat opinia, că aceasta a fost examinată în condițiile în care a reținut numai existența debitului, nu și a penalităților.
Recursul formulat de către Leasing SA invocă prevederile art. 304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, făcând referire la aplicabilitatea nr.OG 51/1997, privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, astfel cum a fost modificată, susținând că în cazul în speță debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, situație în care se aplică dispozițiile din contractele de leasing ce reglementează cazurile de neîndeplinire a obligațiilor contractuale.
Este de reținut, din examinarea sentinței instanței de fond, că judecătorul fondului a tratat în mod amplu aplicabilitatea acestei ordonanțe, evidențiind dispozițiile prezentate în cuprinsul motivelor de recurs de către recurentă, însă, a ținut seama și de dispozițiile art. 15 din cadrul ordonanței menționate anterior, care stipulează expres consecințele în cazul în care utilizatorul nu-și execută obligația.
În mod corect a evidențiat instanța de fond situația împovărătoare la care este expus utilizatorul din prezenta cauză, practic se ajunge la situația în care este mai profitabil să nu execuți contractul decât să îl execuți, deoarece ar obține pe lângă bunurile contractate și plata ratelor de leasing.
Judecătorul fondului a menționat că are natura unei clauze penale indemnizația de reziliere și a procedat la examinarea acesteia, însă recurenta nu face decât să invoce dispozițiile ordonanței anterior menționate, fără însă a prezenta condițiile de validitate ale acestei clauze penale, care trebuie să le îndeplinească.
Într-adevăr, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, însă, dispozițiile din convenții sunt supuse controlului judecătoresc, cum este cazul indemnizației de reziliere, care are natura unei clauze penale.
Dat fiind că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondate ambele recursuri, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarele Leasing SA, cu sediul în B, sector 5, - Calea 13, III, nr. 90 și - Grup SA, cu sediu procesual ales
la avocat în B, sector 2,-, parter,. 1, împotriva sentinței nr. 773 din data de 1 aprilie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu - - administrator special al debitoarei - SA, cu sediul în P,-, jud. P, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator Insolvency Specialists, cu sediul în B, sector 3,-, -. 4 și creditorii Banca Comercială Română, cu sediul B, sector 3,-, BRD SA - Generale - sucursala P, cu sediul în P,-, jud. P, Consiliul Local P - Serviciul Public Finante Locale, cu sediul în P,-, jud. P, cu sediul în P,-, jud. P, C, domiciliată în P, str. -, nr. 10, jud. P, domiciliată în P,-,. 67,. 44, jud. P, P, cu sediul în P,-, jud. P, domiciliat în P,-,. 15 A,. A,. 27, jud. P, - SRL, cu sediul în P,-, jud. P, - SA, cu sediul în P,-, jud. P, - SRL, cu sediul în P,-,. 7,. A,. 6, jud. P, -, &, cu sediul în P,-, jud. P, - SRL, cu sediul în B, sector 1,-, -. 1,., - si Protectie SRL, cu sediul în B, sector 1, Intrarea, nr. 8, - SRL, cu sediul în Ramnicu V,-, jud. V, - Com SRL, cu sediul în P,-, jud. P, - P SRL, cu sediul în P,--3,. 4. jud. P, - SA, cu sediul în P, str. -. -, nr. 37-39,. 45,. F1-F2, jud. P, - Leasing, cu sediul în B, sector 1,--22,. 4, - SRL, cu sediul în P,-, jud. P, - S SRL, cu sediul în B,-,. 33,. A,. 4, jud. B și B, T, nr. 6, jud. B, - P SA, cu sediul în P,--4, jud. P, - SRL, cu sediul în P,-, jud. P, - Cons SRL, prin administrator judiciar, cu sediul în P,-,. 37 B,. B,. 2, jud. P, - SRL, cu sediul în B,-, jud. B, - SA, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239, - SA, cu sediul în P, str. -, nr. 32, jud. P, - SRL, cu sediul în P,-, jud. P, - Oc SRL, cu sediul în B, sector 2,-, - Com SRL, cu sediul în M,-, jud. I, - SRL, cu sediul în P,--188, jud. P și P,-,. 132 B2,. 33, jud. P, toți cu domiciliu ales la cabinet avocat în P,-, jud. P și pârâții și, domiciliați în P,-,. 2.. A,. 1,. 4, jud. P, - SRL, cu sediul în B, sector 5,-, - &
Immobiliare, cu sediul în P, str. -, nr. 46, jud. P, - Mp SRL, cu sediul în P, str. -, nr. 5 A1, jud. P, - Imobiliare SRL, cu sediul în B, sector 2,--186, parter, - SA S, cu sediul în S,-, jud. P, - SRL, cu sediul în com. B, sat, jud. T, - Com SRL, cu sediul în,-, jud. P, - SRL, cu sediul în,-, jud. P, - Com SRL, cu sediul în B, sector 6,--13,. 109,. C,. 6,. 121, - Com SRL, cu sediul în P,-, jud. P, - SRL, cu sediul în Slănic,-, jud. P, - SRL, cu sediul în S,-, jud. P, cu sediul în P,-, -. A,. 1,. 3, jud. P, și, domiciliați în P, str. -. -, nr. 46, jud. P, și, domiciliați în de, nr. 945,. 2,. 26, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 62ex/16.12.2009
Dosar fond - - Tribunalul Prahova
Jud. fond -
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Chirica
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
