Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 209/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 209/2009
Ședința publică de la 10 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Saftiuc
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare recursurile promovate de recurenții-creditori - și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, împotriva sentinței civile nr. 339 din 12 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile au loc în data de 03 martie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință ce a fost întocmită la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor de față, declarate în termen de SC SRL B și B, împotriva sentinței civile nr.339/12.IX.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr.2550/2005, reține următoarele:
Prin sentința de mai sus, judecătorul sindic a respins contestațiile la planul de distribuție, formulate de creditoarele, SC B și B, ca nefondate.
A admis totodată contestația la planul de distribuție formulată de SC SA O, prin lichidatorul judiciar B, dispunând ca lichidatorul judiciar să refacă planul de distribuție, în sensul distribuirii către contestatoarea SC SA O și a sumei de 8976,19 lei, reprezentând preț metanol, conform facturii fiscale nr.-/11.05.2006.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că B, prin contestația formulată a arătat că planul de distribuție conține erori de calcul cu privire la sumele ce urmează a fi distribuite, în raport de procentele indicate de lichidatorul judiciar, erori ce urmează a fi corectate prin refacerea planului de distribuție.
În urma analizării calculelor, judecătorul sindic a reținut că planul de distribuție nu conține erori, așa cum se susține, motiv pentru care a respins contestația.
La rândul său, creditoarea SC B, a solicitat anularea raportului asupra fondurilor și a planului de distribuție și obligarea lichidatorului judiciar la plata creanței stabilite prin tabelul definitiv, întrucât este prejudiciată.
Această creditoare a mai susținut că lichidatorul judiciar a procedat la distribuirea parțială a prețului, deoarece nu s-a încasat decât un avans din prețul stabilit la licitație și nu s-a depus actul de vânzare - cumpărare a activului.
Această distribuție provizorie a sumei de 3.270.500 lei, trebuia să aibă aprobarea Comitetului creditorilor, aprobare care nu există și reprezintă doar 5% din contravaloarea.
Judecătorul sindic a reținut însă, că motivele invocate de această creditoare nu privesc o contestație la planul de distribuție, ci o contestație la măsurile luate de lichidatorul judiciar.
În ce privește suma distribuită, aceasta reprezintă întreaga sumă obținută din vânzarea activului și nu avansul achitat de către adjudecatar.
Lichidatorul judiciar a respectat dispozițiile art.122 al.1 din Legea nr.85/2006, în sensul că a convocat Comitetul creditorilor, care a aprobat rapoartele depuse de acesta, conform proceselor - verbale ale ședințelor, depuse la dosarul cauzei.
Pentru aceste motive, ambele contestații au fost respinse, așa cum s-a arătat mai sus.
Împotriva sentinței au declarat recurs ambele creditoare.
- B, a arătat că sentința este
nelegală și netemeinică făcând aceleași susțineri ca și în fața judecătorului sindic, respectiv nerespectarea de către lichidatorul judiciar a dispozițiilor art.122 al.1 din Legea nr.85/2006.
În plus, această creditoare a arătat că deși a înaintat instanței o cerere prin care anunța că a reziliat contactul de asistență juridică cu avocații ce au reprezentat societatea, nu a mai fost citată, pentru a se prezenta în instanță și a-și susține contestația.
În raport de necitarea sa, creditoarea L B, în temeiul art.304 pct.5 din Codul d e procedură civilă, a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii primei instanțe cu trimiterea spre rejudecare.
- La rândul său, Baa rătat că hotărârea recurată nu
cuprinde motivele pe care se sprijină sau când le cuprinde, sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, invocând art.304 pct.7 din Codul d e procedură civilă.
De asemeni, a susținut că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, potrivit art.304 pct.9 din același cod.
Astfel, potrivit art.124 din Legea nr.85/2006, sumele de distribuit între creditori, în același de prioritate, vor fi acordateproporționalcu suma alocată pentru fiecare creanță.
Întrucât suma de 4.940.754,28 RON, trebuia distribuită către și către ceilalți creditori garantați, proporțional cu creanțele deținute, suma care trebuie să o primească este de 30.450,4840 RON și nu de 23.091,66 RON, cum în mod eronat a calculat lichidatorul judiciar.
Pentru aceste motive, recurenta Bas olicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea contestației formulate.
Lichidatorul judiciar al O, prin întâmpinarea formulată la recursul declarat de B (fila 54), a arătat că într-adevăr, prețul total al vânzării activului "Fabrica ", a fost de 77.894.000 lei, preț achitat în trei tranșe:
- 650.000 lei, în data de 11.01.2008, reprezentând garanția de participare la licitație;
- 2.620.500 lei, în data de 14.03.2008;
- 74.623.500 lei, în data de 31.03.2008.
În mod eronat recurenta, B, a
reținut că a fost încasat un avans de 3.270.500 lei, iar în urma acestui avans, lichidatorul a procedat conform art.122 al.1 din Legea nr.85/2006, la întocmirea Planului de distribuție și a Raportului asupra fondurilor obținute din lichidare.
Planul de distribuție între creditori și Raportul asupra fondurilor obținute din lichidare, s-au depus la grefă și au fost publicate la ușa instanței la data de 10.06.2008, iar în Buletinul Procedurilor de Insolvență la data de 18.06.2006, astfel că nu trebuia făcută o distribuție provizorie.
Potrivit art.122 al.1 din Legea nr.85/2006, a convocat Comitetul creditorilor, pentru data de 17.06.2008, pentru a li se prezenta aceste acte, dată la care nu s-a prezentat nimeni, două creditoare, și Marfă G, trimițând prin fax punctele lor de vedere.
Obligația lichidatorului judiciar de a prezenta Comitetului creditorilor un program de plăți, potrivit art.3 pct.22 din Legea nr.85/2006, există în situația existenței unui plan de reorganizare judiciară și nu în procedura de faliment, a arătat lichidatorul.
În ce privește procedura de citare a recurentei, aceasta a fost legal îndeplinită.
Chiar dacă recurenta a renunțat la serviciile avocatului și a angajat un alt apărător, nu se impunea citarea prin noul avocat delegat, partea având termen în cunoștință.
Pentru aceste motive s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate.
În ce privește recursul B, lichidatorul judiciar, prin întâmpinarea depusă (fila 56), a precizat că pentru creanțele garantate trebuia să primească - 0,-%, B - 14,-% iar &. - 0,-%.
La această categorie de creanțe, procentul de acoperire este diferit, datorită valorii diferite a sumelor obținute din valorificarea bunurilor gajate/ipotecate de fiecare creditor.
Lichidatorul judiciar a subliniat faptul că fiecare dintre cei trei creditori garantați aveau constituită ipotecă doar pe o parte din activele debitorului și nu pe întregul activ al acestuia.
Pentru creanțele înregistrate la art.123 pct.4, procentul este același pentru toți creditorii, fiind aplicat principiul egalității creditorilor din cadrul aceleași categorii de creanțe.
Pentru aceste motive, lichidatorul judiciar a arătat că Planul de distribuție nu conține erori de calcul, fiind întocmit corect, solicitând respingerea recursului tot ca nefondat.
- Curtea de apel analizând recursul declarat de B,
urmează a reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin contestația formulată (fila 160, volumul 22), această recurentă arată că din lecturarea Planului de distribuție a creanțelor, se pot constata o serie de erori de calcul, cu privire la sumele ce urmează a fi distribuite către creditori,în sensul că suma ce i-a fost distribuită este de 23.091,66 RON (0,36% față de tabel) corect fiind 23.015,70 RON.
Din compararea acestor două sume rezultă că recurentei i s-a acordat un procent mai mare astfel că, nu există nici un motiv de nemulțumire că ar suferi vreun prejudiciu.
Prin cererea de recurs însă, recurenta arată căsuma corectă ar fi 30.450,4840 RON și nu 23.091,66 RON, cum în mod eronat a calculat lichidatorul judiciar, sumă despre care nu a făcut nici o discuție prin contestația formulată.
Având în vedere că potrivit art.294 coroborat cu art.316 din Codul d e procedură civilă, în recurs nu se poate schimbacalitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, curtea de apel nu va analiza modul de calcul al creanței recurentei, așa cum solicită prin motivele de recurs.
Având în vedere că acestei recurente i-a fost distribuită de către lichidatorul judiciar o creanță mai mare, decât cea la care era îndreptățită, situație arătată de aceasta prin contestația formulată, soluția pronunțată de judecătorul sindic este legală și temeinică, motiv pentru care recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art.312 cu referire la art.304 Cod procedură civilă și art.8 din Legea nr.85/2006.
- Referitor la recursul declarat de
B, curtea de apel urmează a reține următoarele:
Într-adevăr, la data de 23.06.2008, această creditoare a formulat contestație împotriva Planului de Distribuire și împotriva Raportului asupra fondurilor obținute din lichidarea și din încasarea de creanțe (fila 157, volumul 22).
În motivarea contestației (fila 233), creditoarea solicită anularea acestora, întrucât îi prejudiciază grav drepturile.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prețul total al vânzării activului "Fabrica " este de 77.894.000 lei, sumă recunoscută și de către recurentă, prin contestația formulată (fila 234, volumul 22).
În același timp, recurenta în mod eronat a reținut că a fost încasat un avans de 3.270.500 lei, și că în urma încasării acestui avans, lichidatorul judiciar ar fi trecut, în conformitate cu art.122 al.1 din Legea nr.85/2006, la întocmirea Planului de Distribuție și a Raportului asupra fondurilor obținute.
În realitate, adjudecatarul activului a achitat prețul în trei rate, la datele de 11 ianuarie, 14 martie și 31 martie 2008, cele două acte fiind încheiate după încasarea în întregime a prețului.
Ulterior, la data de 06.06.2008, lichidatorul judiciar a depus la grefa și ușa instanței planul și raportul (fila 120) și a notificat-o pe recurentă, potrivit copiei acestui act depus la dosarul cauzei (fila 158).
Totodată, lichidatorul judiciar potrivit art.122 al.1 din Legea insolvenței, a convocat Comitetul creditorilor care a aprobat rapoartele, în prezent sumele obținute din vânzarea activelor O, fiind distribuite creditorilor înscriși la masa credală.
În ce privește nerespectarea dispozițiilor art.3 pct.22 din Legea nr.85/2006, într-adevăr aceste dispoziții se referă la prezentarea unui program de plată Comitetului creditorilor în situația existenței unui plan de reorganizare, ceea ce nu este cazul, în speța de față, societatea - debitoare fiind în procedura falimentului.
În ce privește susținerea recurentei că nu a fost legal citată în dosarul de faliment, deoarece a reziliat contractul de asistență juridică cu avocații ce au reprezentat societatea, ulterior nemaifiind citată, curtea de apel urmează a reține următoarele:
Prin contestația formulată, recurenta a criticat Planul de distribuție și Raportul asupra fondurilor obținute din lichidarea și din încasarea de creanțe, solicitând anularea acestora, întrucât o prejudiciază grav.
Judecătorul sindic a respins contestația, reținând dimpotrivă că lichidatorul judiciar a respectat dispozițiile Legii nr.85/2006 în întocmirea acestor acte și că respectiva contestatoare nu și-a dovedit prejudiciul.
Prin recursul declarat, recurenta trebuia să critice sentința numai cu privire la aceste aspecte, deoarece invocarea altor motive este contrară dispozițiilor art.294 coroborat cu art.316 din Codul d e procedură civilă.
Pentru aceste considerente, curtea de apel urmează a respinge și acest recurs, ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite dispozițiile art.312 cu referire la art.304 Cod procedură civilă și art.8 din Legea nr.85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile promovate de recurenții-creditori - și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, împotriva sentinței civile nr. 339 din 12 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu intimata - debitoare SC SA prin lichidator judiciar SC B și intimații - creditori B, MARFĂ G, SC INTERNAȚIONAL B și SC AUSTRIA -
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Red.- -
Tehnored.- - ex. 2
23 martie 2009
Președinte:Claudia PopescuJudecători:Claudia Popescu, Aurelia Saftiuc, Lăcrămioara Moglan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 37/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 170/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
