Practica judiciara insolventa. Decizia 37/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 37/
Ședința publică din 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de creditorii, cu sediul în Târgu M,--3, jud. M și AVAS, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 1424/03 iunie 2009, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursurile sunt declarate și motivate în termenele legale, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru, în baza disp. art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1424 din 3 iunie 2009, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-, s-a admis propunerea înaintată de lichidatorul judiciar Târgu-M și în temeiul prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 republicată a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei Mixt SRL Târgu-M și radierea firmei din Registrul comerțului.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că debitoarea nu mai are bunuri în patrimoniu iar creditorii au refuzat să înainteze sumele necesare continuării procedurii și că, nu este vorba despre o omisiune a lichidatorului judiciar de a depune raportul privind cauzele insolvenței și o cerere de angajare a răspunderii, așa cum greșit susține creditoarea AVAS, deoarece din actele dosarului rezultă că toate demersurile au fost îndeplinite. S-a mai avut în vedere faptul că prin sentința nr. 1006 din 19 septembrie 2008 au fost respinse toate obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS împotriva raportului privind cauzele și împrejurările apariției stării de insolvență, iar prin sentința nr. 557 din 25 februarie 2009 fost admisă cererea de angajare formulată de lichidator judiciar.
Creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Maf ormulat recurs împotriva hotărârii de închidere a procedurii față de debitoare, solicitând modificarea în sensul de a se dispune continuarea procedurii, motivând că, această instituție nu s-a opus avansării de fonduri pentru continuarea procedurii, ci doar a menționat că fiind o instituție bugetară, nu are sume alocate în acest sens și a propus utilizarea fondurilor de lichidare prevăzute de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 republicată.
Recurenta a mai precizat că din valoarea creanței sale de 99.780 lei nu a recuperat nimic prin distribuire și că sentința nr. 557/2009 este susceptibilă de executare, iar în condițiile dezinvestirii judecătorului sindic, după închiderea procedurii, hotărârea nu mai poate fi pusă în executare, implicarea executorului judecătoresc, după închiderea procedurii, în afara oricărui control al judecătorului sindic, nemaiputând garanta distribuirea acestor sume.
S-a mai învederat că abandonarea procedurii fără efectuarea tuturor demersurilor legale nu servește intereselor creditorilor și nu îndeplinește scopul legii.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs și de către creditoarea AVAS B, care a solicitat respingerea cererii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii falimentului debitoarei, iar închiderea să se facă după executarea silită de către lichidatorul judiciar a averii fostului administrator statutar.
Recurenta AVAS a invocat în motivare existența sentinței nr. 557/2009 și redând textele art. 2, art. 5, alin. 1; art.138 alin. 1; art. 140; art. 136 și 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 republicată, a concluzionat că procedura de angajare a răspunderii patrimoniale este parte componentă a procedurii insolvenței, că sentința de angajare a răspunderii se pronunță în raport cu debitorul și nu dă naștere unui drept de creanță al creditorului față de membrii organelor de conducere ale falitei, că sumele rezultate în urma punerii în executare a hotărârii sunt destinate în caz de faliment pentru acoperirea pasivului, fiind distribuite de lichidatorul judiciar conform art. 121 din Legea nr. 85/2006 și că întreaga procedură de valorificare a bunurilor debitorului, de recuperare a creanțelor falitei și de distribuire a sumelor obținute în cadrul acestei lichidări, este în sarcina lichidatorului judiciar.
Recurenta a subliniat că din economia textului art. 142 din Legea nr. 85/2006 republicată nu rezultă că judecătorul sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului judiciar să execute titlurile de creanță și nu înseamnă că lichidatorul judiciar nu are obligația și dreptul procesual să pună în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de debitoare. Interpretarea corectă a textului legal, în accepțiunea recurentei, este în sensul că executarea silită trebuie începută de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii și că ar putea fi continuată după închiderea procedurii de faliment, de creditori în cadrul procedurii de executare silită instrumentată de executorul judecătoresc. Astfel, s-a criticat faptul că lichidatorul judiciar nu a încercat să pună în executare prin intermediul executorului judecătoresc sentința de angajare a răspunderii patrimoniale și nu a uzat de toate formele executării silite urmată de un certificat de insolvabilitate eliberat de executor.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Atât creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cât și AVAS B contestă practic modul în care s-a aplicat textul art. 131 din Legea nr. 85/2006 republicată, în condițiile în care nu s-a pus în executare sentința nr. 557/2009 prin care s-a angajat răspunderea personală patrimonială a fostului administrator statutar al debitoarei falite. Prin urmare, nu se contestă faptul că în averea debitoarei nu mai sunt bunuri care să poată fi supuse procedurii de lichidare, dar că, trebuia să se recurgă la fondul de lichidare, potrivit art. 4 din lege pentru a continua demersul de punere în executare a respectivei sentințe.
Potrivit adresei nr. 12918 din 16 aprilie 2008 aflată la fila 658 dosar fond, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, referitor la avansarea sumelor necesare acoperirii cheltuielilor administrative, răspunde că i se aplică prevederile art. 229 din OG nr. 92/2003 și că fiind o instituție bugetară nu are a aprobate fonduri în vederea avansării de sume cu destinație indicată de lichidatorul judiciar, motiv pentru care propune ca sumele respective să fie achitate din fondul constituit potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 85/2006.
La fel și creditoarea AVAS, prin adresa nr. 11633 din 16 aprilie 2009 (fila 659 dosar fond) răspunde că nu este justificată avansarea unor sume de bani de către creditori, atâta timp cât legiuitorul a stabilit în mod expres prin dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 republicată că toate cheltuielile aferente procedurii vor fi suportate din averea debitorului, iar în situația lipsei disponibilităților, se va utiliza fondul de lichidare.
Din conținutul celor două adrese rezultă clar că, cele două creditoare, invocând faptul că sunt instituții bugetare și făcând trimitere la art. 4 din lege, refuză practic avansarea vreunor sume de bani pentru suportarea cheltuielilor administrative ale procedurii.
Închiderea procedurii s-a dispus în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 republicată potrivit căruia, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitoarei ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va da o sentință de închidere a procedurii prin care se dispune și radierea debitoarei din registrul în care este înmatriculat. La alineatul al doilea al articolului menționat se precizează că, nu sunt aplicabile prevederile art. 129.
Acest articol nu se regăsește printre cele citate de recurenta AVAS, dar este tocmai articolul incident în cauză, deoarece ambele condiții pentru închiderea procedurii sunt îndeplinite, lipsa bunurilor în averea debitoarei și refuzul creditorilor de a avansa sume necesare acoperirii cheltuielilor administrative.
În ceea ce privește punerea în executare a hotărârii de angajare a răspunderii personale a fostului administrator statutar al firmei debitoare, în lipsa fondurilor bănești disponibile în averea debitoarei și refuzul de avansare a sumelor necesare cheltuielilor de administrare inclusiv a cheltuielilor de executare, nu se poate vorbi despre un refuz de punere în executare din partea lichidatorului judiciar. acestor sume din fondul de lichidare se face în condițiile prevăzute de art. 4 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 republicată, or, în cazul dedus judecății, nici nu se prefigurează existența unui disponibil în contul debitoarei câtă vreme nu există nici un bun în patrimoniul acesteia.
Faptul că legiuitorul a avut în vedere și asemenea situații, este dovedit de textul art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată, care dă posibilitatea continuării procedurii de executare silită și după închiderea procedurii falimentului. lichidatorului judiciar de obligațiile impuse de procedură nu este condiționată de angajarea în prealabil a unui executor judecătoresc în vederea punerii în executare a sentinței de angajare a răspunderii personale, obligația prevăzută de lege în sarcina lichidatorului judiciar fiind aceea de a pune la dispoziția executorului judecătoresc, în urma unei cereri de executare silită depusă de creditor, în condițiile Codului d e procedură civilă, a tabelului definitiv consolidat de creanțe.
În contextul celor arătate, susținerile recurentei AVAS privind obligația de executare silită în cadrul procedurii, nu sunt întemeiate, mai ales în condițiile incidenței prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Față de cele ce preced, ambele recursul vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -. -, nr. 1-3, județul M și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 1424 din 3 iunie 2009, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/5ex
jud.fond:
-10.02.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1012/2009. Curtea de... | Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 209/2009.... → |
|---|
