Practica judiciara insolventa. Decizia 170/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 170
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Claudia Popescu
JUDECĂTOR 2: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 3: Cătălin Șerban
GREFIER - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul C - fost administrator al C, împotriva sentinței civile nr. 721/F/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 09.02.2010 și au fost consemnate în încheierea pronunțată la acea dată.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului declarat de recurentul C, împotriva sentinței civile nr. 821/2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, se rețin următoarele:
Prin sentința civilă nr. 821/22.10.2008, Tribunalul Neamța admis cererea de atragere a răspunderii personale formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S-a dispus ca pasivul societății debitoare C să fi suportat de fostul administrator al acesteia.
A fost obligat fostul administrator C să plătească creditoarei N suma de 84.539 lei, reprezentând creanță neacoperită.
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei CPN. S-a dispus radierea debitoarei din Registrul Comerțului În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, a descărcat pe lichidator de orice îndatoriri și responsabilități. În temeiul art. 135 din legea privind procedura insolvenței s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitoarei, creditoarei, fostului administrator, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a reținut de instanța de fond că prin sentința civilă nr. 1113/F/08.07.2004 și încheierea de ședință din data de 11.04.2005 s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitoarei
Creditoarea a municipiului PN( în prezent N) a formulat cerere de atragere a răspunderii personale a fostului administrator C arătând în motivare următoarele: fostul administrator a folosit în interes personal bunurile societății, în condițiile în care în ultimul bilanț contabil (aferent anului 2000) depus la organul fiscal, debitoarea figura cu echipamente tehnologice, mijloace de transport, materii prime, stocuri de mărfuri, produse finite, iar după deschiderea procedurii, acestea nu au fost găsite; nu a prezentat lichidatorului judiciar actele contabile, nu a depus la organul fiscal bilanțul contabil în perioada 2001-2004, neținând evidența contabilă conform legii; a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la insolvență; prin faptele menționate, săvârșite cu vinovăție, contribuit la ajungerea societății în insolvență.
Fostul administrator a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de atragere a răspunderii și a arătat că echipamentele tehnologice erau într-un grad mare de uzură, iar o parte din ele au rămas la domiciliul fostei soții; că autoturismul a fost predat la Remat; produsele finite și stocurile de mărfuri, fiind perisabile și neputând fi valorificate în termenul de garanție au fost distruse sau confiscate de Oficiul de Protecție a Consumatorului A mai precizat care au fost cauzele care au condus la insolvență, respectiv: furturile comise de personalul societății și de terți când acesta nu se afla la punctul de lucru V, punct de lucru a delegat atribuțiile unui director tehnic; a intrat în conflict cu producătorii de carne din V (concurența) și, pentru punerea în imposibilitate de a-și desfășura activitatea, au fost trimise la acest punct de lucru numeroase organe de control; dobânzile foarte mari la creditele contractate (160%); închiderea activității de producție în luna mai 1998, rămânând doar un punct de desfacere care a funcționat până în februarie 1999 de când nu a mai desfășurat nici un fel de activitate; ca urmare a imposibilității de a majora capitalul social, societatea a fost dizolvată prin efectul legii, nemaiavând nici un drept de administrare și dispoziție, astfel că nu a mai întocmit și transmis acte financiar contabile organelor financiare.
Lichidatorul judiciar întocmit Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au condus la încetarea de plăți, raport în care arată care au fost aceste cauze: neîncasarea sau încasarea cu întârziere a creanțelor societății; gradul ridicat de perisabilitate a materiilor prime și a produselor din stocurile societății, corelat cu prelucrarea /vânzarea cu întârziere a acestora; acumularea de datorii bugetare care au dus la acumularea de accesorii semnificative; neperceperea de către societate a dobânzilor de debitorii proprii, în cazul întârzierii plății; ținerea defectuoasă a evidenței contabile, neexistând nici un fel de evidență analitică pentru creanțe, precum și întocmirea defectuoasă a documentelor justificative.
Din raportul de expertiză contabilă și raportul lichidatorului judiciar întocmit în temeiul art. 59 rezultă că fostul administrator, C, este vinovat de ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Faptele săvârșite de aceasta sunt prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a și d din nr. 85/2006 și constau în aceea că a folosit bunurile societății (inclusiv banii) în interes personal sau interesul altor societăți și nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Deși în evidențele contabile societatea figura cu mijloace fixe și obiecte de inventar (conform raportului de expertiză contabilă - Obiectivul nr. 2, pct. a și d), nu toate din acestea au fost găsite în fapt de lichidator pentru a fi valorificate. Numai o parte au fost identificate de lichidator, într-o stare avansată de uzură (conform raportului de evaluare și fotografiilor efectuate de expertul tehnic). Acestea nu au putut fi valorificate în cadrul procedurii, cheltuielile pentru valorificarea lor fiind mai mari decât valoarea bunurilor (1.397,59 lei). Nu au fost luate în considerare materiile prime și produsele finite care, fiind bunuri perisabile, fostul administrator a fost nevoit fie să le valorifice, fie să le distrugă, cu toate că nu a dovedit acest fapt. Expertul contabil a identificat și avansuri de trezorerie, în sumă de 10.892,48 lei, nejustificate de fostul administrator.
Faptul că nu a făcut nici un demers pentru recuperarea creanțelor de la proprii debitori și nu a perceput dobânzi și penalități de întârziere pentru plata cu întârziere a acestor datorii conduce la concluzia că a folosit bunurile debitoarei în folosul altor societăți.
Debitoarea nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, răspunderea pentru acesta revenindu-i fostului administrator conform legii contabilității. Din raportul de expertiză contabilă rezultă că nu există în contabilitatea debitoarei nici un fel de evidență analitică pentru creanțe, că documentele justificative au fost întocmite defectuos, fiind incomplete (în care nu se precizează felul și scopul operațiunii).
Fostul administrator avea posibilitatea să ia măsurile care se impuneau, în situația în care a constatat nereguli în legătură cu derularea contractului de asociere în participațiune, conform art. 7, Capitolul II, din acest act. Potrivit acestui articol, denunțarea contractului nu exclude răspunderea materială, disciplinară sau penală a persoanei vinovate, dacă se impune. Ori fostul administrator, deși prin întâmpinarea depusă la dosar, dar și prin concluziile scrise arată că alte persoane angajate ale debitoarei au scos bani din casierie, nu au ținut o evidență contabilă corespunzătoare și au produs prejudicii societății, nu a dovedit susținerile sale și nici demersurile pentru recuperarea acestora înainte de înregistrarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Între prejudiciul creat și faptele menționate mai sus există un evident raport de cauzalitate.
În motivarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Neamța promovat recurs fostul administrator statutar al societății comerciale debitoare C, respectiv C, considerând-o nelegală pentru următoarele motive:
Instanța nu a ținut cont de gradul ridicat de perisabilitate a materiilor prime și a produselor finite; nu se face vinovat de degradarea mijloacelor fixe; nu a folosit societatea comercială în scopul său personal sau al altor persoane. Nu s-a motivat de instanța de fond cum s-a ajuns la suma de 84.539 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, instanța - Curtea de Apel Bacău - reține următoarele:
Instanța de fond nu a stabilit o situație de fapt completă și corectă a societății comerciale a bunurilor acestora, consecința fiind aceea că nu a motivat în mod concret cum s-a ajuns la pasivul ce trebuie să-l suporte recurentul, de 84.539 lei.
Nu s-a reținut care este culpa acestuia în degradarea unor mijloace fixe sau produse finite și nici nu s-au avut în vedere cele două rapoarte de expertiză cu privire la mijloacele fixe.
Astfel, în raportul de expertiză întocmit de expert, se menționează că a prezentat lista acestora conform inventarului, urmând ca printr-o altă verificare să se stabilească existența sau nu faptică a acestora. Instanța a dispus efectuarea unei noi expertize pentru evaluarea acestor mijloace fixe prin expertiza de evaluare (filele 260-268 ds. fond sunt identificate și evaluate mijloacele fixe găsite la societatea comercială.
Cele aflate pe inventar și care nu au fost găsite și în legătură cu care recurentul nu a putut da explicații sunt în valoare de 3.752,10 lei și nu 6.246.000 (filele 196-197 ds. fond).
Faptul că a reieșit că există "clienți neîncasați" și "debitori diverși" din actele contabile, sumele în discuție fiind de 4.551,21 lei și respectiv 9.605,96 lei, nu rezultă din actele dosarului că lichidatorul i-a identificat și nici nu a rezultat din rapoartele întocmite că s-a plătit către vreun lichidator o datorie.
În ceea ce privește avansurile din trezorerie de 10.892,48 lei, acestea trebuie suportate de recurent, neprecizând în ce mod a fost folosit pentru societatea comercială.
Pe cale de consecință, față de cele mai sus menționate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că recurentul va suporta din pasivul societății comerciale debitoare, suma de 13525,25 lei, în loc de 84.539 lei. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul C - fost administrator al C cu domiciliul în loc., jud. V și mun. N, str. -. 6,. 35, jud. N, împotriva sentinței civile nr. 721/F/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N cu sediul în mun. N,- bis, jud. N, intimata-debitoare C cu sediul în mun. N, nr. 21, jud. N și intimat-lichidator cu sediul în mun. N, - nr. 92, -. E,.82, jud.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă recurentul să suporte din pasivul societății comerciale debitoare, suma de 13.525,25 lei în loc de 84.539 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.02.2010.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.
Red.Cl./15.03.2010
Tehnored.
Ex.9
Președinte:Claudia PopescuJudecători:Claudia Popescu, Vasilică Pintea, Cătălin Șerban
| ← Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 209/2009.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 415/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
