Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 217/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr-DECIZIE Nr. 217/2008
Ședința publică de la data de 13 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Ciopraga Gabriela judecător
- - - - judecător
- - - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului promovat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice N, împotriva sentinței civile nr.78/CF din 03 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic cu delegație de reprezentare din partea recurentei, lipsă fiind intimata- reclamantă "" R și intimații- lichidatori: "" și "CONT "
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Reprezentanta recurentei depune la dosar adresa nr.-/19.02.2008 a F și fișa dosarului nr- a ICCJ, ambele în xerocopie, înscrisuri pe care înțelege să le folosească în susținerea motivului de recurs privind excepția tardivității contestației. Arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat în cauză sau alte chestiuni prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta recurentei având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat și casarea sentinței recurate întrucât greșit instanța de fond a respins excepția tardivității contestației. Pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
-deliberând-
Asupra recursului contencios administrativ-fiscal de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 78/CF/3.10.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă excepția tardivității invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice N, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta R prin administratorii judiciari s R și Cont P N, a fost anulată decizia nr. 540/10.10.2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice N, a fost admisă contestația înregistrată sub nr. 9452/23.08.2006, dispunându-se anularea deciziei nr. 378-15/27.07.2006 referitoare la obligații de plată accesorii, prin care s-au stabilit dobânzi în sumă de 19.883 lei și în care s-au înscris debite nedatorate reprezentând contribuții pentru pensie suplimentară în sumă de 109.850 lei. Totodată s-a dispus asupra cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 197/F/7.09.1997 pronunțată în dosar nr. 429/F/1996 de Tribunalul Neamț - Secția Comercială și de Contencios Administrativ s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului prevăzută de Legea nr. 64/1995 în forma nemodificată împotriva C SA
Prin Decizia nr. 378-15 din 27.07.2007 referitoare la obligații de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale accesorii (dobânzi), în sumă de 19.883 lei calculate pentru perioada 1.01.2006 -30.06.2006. Contestația formulată de reclamantă împotriva acestui act fiscal a fost respinsă de pârâtă prin decizia nr. 540/10.10.2006.
Potrivit dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 64/1995 - articol introdus prin Legea nr.99/1999 - nici o dobândă ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor garantate de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanțelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă e la prevederile de mai sus.
C A nu a prevăzut în planul de reorganizare derogări de aceste prevederi legale. Fiind dispoziții imperative, acestea sunt aplicabile tuturor participanților la procedura reglementată de Legea nr. 64/1995 indiferent de calitatea lor, legiuitorul nefăcând distincție asupra naturii juridice a accesoriilor, toate încadrându-se în mențiunea " nici o dobândă sau cheltuială". Această susținere este confirmată și de art. 41(4) din Legea nr. 85/2006, care stabilește că" nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute ulterior datei deschiderii atât a procedurii simplificate, cât și a celei generale, în cazul în care nici un plan de reorganizare nu este confirmat".
Nefiind garantată cu garanții reale, creanța PNr eprezintă o creanță chirografară bugetară, iar privilegiul statului nu-i permite pârâtei să adauge la creanța sa dobânzi sau alte cheltuieli.
Prin art. IV din G nr.38/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 64/1995 s-a stabilit că procedurile deschise până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, vor continua să fie administrate și lichidate conform prevederilor legale în vigoare anterior modificărilor aduse Legii nr. 64/1995, consacrându-se principiul neretroactivității.
Expertiza contabilă efectuată în cauză a confirmat faptul că debitul de 109.850 lei înscris de P N, provine din conversia sumei de 1.098.502.061 lei ce a făcut obiectul contestației soluționate în dosar nr. 429/F/1996 prin sentința civilă nr. 2898/28.11.2003 a Tribunalului Neamț - Secția Comercială și de Contencios Administrativ. Prin sentința sus - menționată din suma contestată și pentru care s-a admis contestația, face parte și suma de 1.098.502.061 lei ROL (109.850 lei RON), înscrisă nelegal în Decizia nr. 378 -15 din 27.07.2006 a
Întrucât prin sentința civilă susmenționată, confirmată în recurs, s- stabilit că aceste debite nu sunt datorate, în mod greșit N insistă în a include ca obligație de plată aceste sume.
Instanța a reținut că scopul emiterii G nr. 871/2000 a fost de stingere a datoriilor bugetare, creditorii asumându-și riscul ca în cazul vânzării de acțiuni prin licitație publică, să se obțină un preț mai mic decât cel estimat astfel că susținerile pârâtei vor fi înlăturate.
Pentru considerentele arătate, instanța respingând excepția tardivității invocată cu privire la suma de 109.850 lei înscrisă cu titlu de contribuție pentru pensia suplimentară, admis acțiunea reclamantei și a anulat decizia nr. 540/10.10.2006 a N, admițând contestația nr. 9452/23.08.2006 și dispune anularea Deciziei nr. 378-15/27. 07.2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice N, scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
În motivarea recursului s-a susținut netemeinicia și nelegalitatea sentinței recurate, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității cu privire la contestarea debitului în sumă de 109.850 lei, reprezentând contribuția pentru pensia suplimentară reținută de la persoanele cuprinse în sistemul de asigurări sociale. Astfel, în cuprinsul tuturor normelor legale speciale care s-au succedat în timp (Legea nr. 105/1997, OUG13/2001, OG92/2003, Legea 29/1990) au fost și sunt prevăzute termene pentru atacarea actelor fiscale prin care s-au stabilit obligații bugetare în sarcina contribuabililor sau prin care aceștia se consideră lezați, sub sancțiunea decăderii. Debitul în sumă de 109.850 lei este datorat din perioada anterioară datei de 31.12.2003, calculându-se accesorii fiscale în baza procesului verbal nr. 3213/7.11.2002, contestat de R doar cu privire la accesorii. litigiul fiind finalizat prin menținerea legalității acestui act de control.
Pe de altă parte, s-a susținut și faptul că în mod greșit s-a stabilit că prevederile art. 37 din Legea nr. 64/1995 se referă și la majorările de întârziere dobânzi/penalități de întârziere datorate în baza legilor speciale pentru neplata la termen a creanțelor bugetare. S-a susținut că dispozițiile art. 37 din Legea nr. 64/1995 nu se referă și la accesoriile calculate pentru neplata la termen a creanțelor bugetare, ținând seama și de Ordinul 1365/2004 pentru aprobarea deciziei nr. 5/22.07.2004 a Comisiei fiscale centrale privind aprobarea soluțiilor pentru aplicarea unitară a unor prevederi referitoare la taxa pe valoarea adăugată și de procedură fiscală. În condițiile în care nr.OG 38/2002 de modificare și completare a Legii nr. 64/1995 a completat și modificat ar. 60 alin. 7 din Legea nr. 64/1995 prevăzând majorările și penalitățile de întârziere potrivit legii speciale în materie, datorate de debitor pentru neachitarea obligațiilor bugetare datorate atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare, până la data achitării sau până la data intrării în faliment, recurenta a susținut că dispozițiile art. 60 alin. 7 modificat reprezintă derogare de la regula generală consacrată de art. 37 din Legea nr. 64/1995.
Sa arătat că la data calculării accesoriilor contestate în cauză erau în vigoare prevederile Codului d e procedură fiscală. Pronunțarea sentinței civile nr. 2898/F/26.11.2003 de către judecătorul sindic în dosarul nr. 429/F/1996 nu produce efectul autorității de lucru judecat, în cauză fiind vorba de creanțe bugetare care, potrivit art. 80 din Legea nr. 64/1995 republicată nu sunt supuse verificării de către judecătorul sindic, ele putând fi contestate doar după procedura prevăzută de legea specială.
În consecință s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii reclamantei.
Legal citată, intimata-reclamantă R nu a fost reprezentată în fața instanței, prin întâmpinarea formulată solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
S-a susținut că instanța de fond a făcut o justă aplicare a prevederilor legale, recursul fiind nefondat, ținând seama de data deschiderii procedurii în cazul -anul 1996 și dispozițiile aplicabile în cauză.
Cu privire la excepția tardivității s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 176 alin.2 Cod procedură fiscală obiectul contestației îl constituie sumele stabilite și înscrise în titlul de creanță, adică a celor evidențiate în actul fiscal fără să impună restricții în raport de momentul constituirii obligației respective.
Referitor la accesoriile calculate s-a susținut că intimateireclamante îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 64/1995 în forma avută anterior modificării prin nr.OG 38/2002, ținând seama de dispozițiile art. IV alin. 1 din nr.OG 38/2002. Privitor la prevalența Codului d e procedură fiscală în raport cu Legea nr. 64/1995 s-a susținut că actele normative de procedură fiscală reprezintă dreptul comun în materie fiscală, dar A este supusă Legii nr. 64/1995 ce reprezintă dispoziții speciale în materie de reorganizare judiciară și faliment și, în consecință, tuturor participanților la această procedură le sunt aplicabile dispozițiile legii speciale ce reglementează regulile procedurii concursuale.
Dispozițiile art. 60 alin. 7 din legea specială nr. 64/1995 modificată prin nr.OG 38/2002 reprezintă o excepție de la regula prevăzută de Art. 37 din Legea nr. 64/1995 în forma modificată prin nr.OG 38/2002, cu atât mai mult cu cât potrivit dispozițiilor art. IV din nr.OG 38/2002, prevederile nr.OG 38/2002 se aplică numai în cazul procedurilor deschise după intrarea în vigoare actului normativ modificat.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 304 Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul deciziei de impunere nr. 378-15/27.07.2006 și al deciziei nr.540/10.10.2006, ambele emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului N, rezultă că au fost stabilite accesoriile pentru perioada 01.01.2006-30.06.2006 aferente contribuției pentru pensia suplimentară reținută de la persoanele cuprinse in sistemul de asigurări sociale și neachitată în termenul legal, în sumă totală de 19.883 lei, reprezentând debite care nu au fost stinse prin aplicarea HG871/2000 cuvenite Direcției Generale a Finanțelor Publice N, suma debit fiind în cuantum de 109.850 lei.
Referitor la excepția tardivității curtea apreciază că este întemeiată după cum urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 176 alin. 2 și art. 175 alin.3 Cod procedură fiscală (în forma în vigoare la data emiterii dispoziției) obiectul contestației îl reprezintă sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță, baza de impunere și contribuția stabilite prin decizie de impunere putându-se contesta numai împreună. Pe de altă parte, potrivit art. 175 alin.6 Cod procedură fiscală bazele de impunere constatate separat într-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii. În prezenta cauză baza de impunere a fost stabilită prin procesul verbal nr. 3213/7.11.2002 în care s-a constatat că intimata - reclamantă are, printre alte debite, și contribuția de pensie suplimentară în cuantum de 1 098 502 061 lei Rol (109 850 lei Ron), restantă la data de 31.12.2001, contestate anterior în dosarul de faliment nr. 429/F/1996. În aceste condiții acțiunea formulată la data de 15 martie 2007 cu privire la baza de impunere nu respectă termenul prevăzut de dispozițiile art. 177 alin.1 Cod procedură fiscală (în forma în vigoare la data formulării acțiunii) cu consecința respingerii, ca tardive, a acțiunii în ceea ce privește contribuțiile pentru pensia suplimentară în sumă de 109 850 lei.
Cu privire la suma de 19 883 lei, reprezentând accesorii pentru debite născute anterior, cu titlu de datorii bugetare supuse reglementării HG871/2000, instanța de recurs apreciază că dispozițiile legale aplicabile în cauză sunt cele ale Legii 64/1995, legea specială în materia reorganizării judiciare și a falimentului, cu modificările ulterioare, după cum urmează:
La data deschiderii procedurii reorganizării judiciare a intimatei - reclamante "" SA R, prin sentința civilă 197/F/07.04.1997 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul 429/F/1996, nu există o reglementare referitoare la adăugarea accesoriilor creanțelor negarantate, de la data deschiderii procedurii. Prin Legea 99/1999, intrată în vigoare la 27 iunie 1999 s-a introdus art. 321- devenit după republicarea Legii 64/1995 în Monitorul Oficial 608/13.12.1999 - art. 37, potrivit căruia nici o dobândă sau cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor negarantate sau părților negarantate din creanțele garantate de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin programul de plată al creanțelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă de la aceste prevederi. Efectul acestor dispoziții constă în aceea că, dacă până la data intrării în vigoare a Legii 99/1999 intimata - reclamantă datora accesoriile reglementate prin dispozițiile cuprinse în legi speciale în materie fiscală, după intrarea în vigoare a Legii 99/1999 reclamanta nu mai datorează dobânzi ori alte cheltuieli conform art. 321.
În condițiile în care accesoriile au fost stabilite prin deciziile contestate pentru perioada 01.01.2006-30.06.2006, trebuie analizate dispozițiile aplicabile pentru acest interval. De aceea, instanța constată că modificările ulterioare ale Legii 64/1995 aduse prin OG 38/2002 nu sunt aplicabile litigiului, potrivit dispozițiilor art. IV al OG38/2002 care prevăd, în consacrarea principiului neretroactivității, că procedurile deschise până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe - 02.08.2002 - vor continua să fie administrate și lichidate conform prevederilor legale în vigoare anterioare modificărilor și completărilor aduse Legii 64/1995 prin această ordonanță. În consecință, nici dispozițiile art. 60 al. 7 din Legea 64/1995 astfel cum a fost modificat prin OG38/2002 nu sunt aplicabile, reprezentând dispoziții de drept material supuse regimului juridic indicat prin art. IV menționat anterior.
Ținând seama de caracterul special al reglementării în materia reorganizării judiciare și falimentului conținute de Legea 64/1995 cu modificările și completările ulterioare, instanța apreciază că în cazul procedurii executării colective ce face obiectul Legii 64/1995 sunt aplicabile dispozițiile în materie fiscală doar în măsura în care completează reglementarea Legii 64/1995, nu și în situația când există deja dispoziții legale.
Concluzia se desprinde inclusiv din tehnica legislativă relevată de modificările ulterioare, când OG38/2002 a modificat Legea 64/1995 cu privire la art. 60 al. 7, raportat la accesoriile obligațiilor bugetare neachitate de debitori aflați în procedura Legii 64/1995. Aplicarea Ordinului 1365/2004 pentru aprobarea deciziei nr. 5/22 iulie 2004 Comisiei fiscale centrale privind modul de aplicare a dispozițiilor art. 117 al. 4 din OG92/2003 art. 15 al. 2 din OG 61/2002, art. 13, 131din OG 11/1996, coroborate cu art. 37, 60 al. 7 din Legea 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările ulterioare se realizează, cu respectarea dispozițiilor art. IV din OG38/2000 și a principiului constituțional al neretroactivității legii civile, în limitele stabilite cu caracter obligatoriu de dispozițiile Legii 64/1995 aplicabile obligațiilor debitorilor aflați în procedura prevăzută de Legea 64/1995.
Față de aceste considerente, constatând că instanța de fond a stabilit eronat situația de fapt în scopul soluționării excepției tardivității, aplicând eronat dispozițiile incidente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1, 3 coroborat cu dispozițiile art. 304 pct.9, art. 304 Cod procedură civilă va fi admis recursul, va fi modificată în parte sentința recurată, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 27.11.2007, în sensul admiterii în parte a acțiunii, anulării în parte a deciziei nr. 378-15/27.07.2006 numai în ceea ce privește obligațiile de plată accesorii în sumă de 19 883 lei. Va fi respinsă acțiunea în ceea ce privește contribuțiile pentru pensia suplimentară în sumă de 109 850 lei ca tardivă și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de recurenta - pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEcu sediul în P N,- bis, județul N, împotriva sentinței civile nr. 78/CF din 03 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă cu sediul în-, județul N și intimatele - lichidatoriLcu sediul în R, str. -. 10,. A,. 3,. 10, județul șiCONT LPNcu sediul în P N, str. - -. 7, județul
Modifică în parte sentința civilă nr.78/CF/03.10.2007 a Tribunalului Neamț, astfel cum a fost modificată prin încheierea din 27.11.2007.
Admite în parte acțiunea în sensul că anulează în parte decizia nr.378-15/27.07.2006 numai în ceea ce privește obligațiile de plată accesorii în sumă de 19.883 lei.
Respinge acțiunea în ceea ce privește contribuțiile pentru pensia suplimentară în sumă de 109.850 lei, ca tardivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Mona Ciopraga Gabriela, Morina Napa, Vera
GREFIER,
Red. /
Red.
3 ex. 28 martie 2008
Președinte:Mona Ciopraga GabrielaJudecători:Mona Ciopraga Gabriela, Morina Napa, Vera
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 1335/2009.... → |
|---|
