Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 265/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 265
Ședința publică de la 01 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Saftiuc
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Violeta Chiriac
Grefier - -
La ordine a venit în pronunțare recursurile promovate de recurenta-contestatoare SC" LEASING"SA și de recurenta-debitoare SC"-"SRL -B, prin lichidator judiciar, împotriva sentinței civile nr. 474 din 05 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (nr. în format vechi 2674/2006).
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 martie 2008.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursurilor de față constată următoarele:
În cadrul dosarului de faliment înregistrat sub nr- la Tribunalul Bacău creditoarea N LEASING a formulat contestație la tabelul preliminar al creditorilor debitoarei -
În motivarea contestației arată că administratorul judiciar nu a înscris creanța sa în tabel, motivând că a fost depășit termenul pentru înregistrarea creanței. Susține că a fost notificată la data de 19 februarie 2007, că cererea de înscriere a creanței în tabelul preliminar a fost respinsă ca tardiv formulată și că la 19 ianuarie 2007 a trimis cererea de înscriere a creanței și documentele justificative, dovedind acest lucru cu confirmarea de primire.
Solicită înscrierea în tabelul preliminar cu o creanță în valoare de 4.057.982 lei, 40.285 euro și 54.880 dolari.
Lichidatorul judiciar a formulat întâmpinare prin care arată că în urma verificărilor efectuate în temeiul art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 a stabilit că creanța este în sumă de 568.945,73 lei, reprezentând debit rezultat din neachitarea unor facturi emise în anul 2005. Restul sumelor pretinse, reprezentând debit principal, penalități și daune interese, nu pot fi înscrise pentru că în evidența contabilă a debitoarei sunt înregistrate facturi emise până la 31 decembrie 2005, iar creditoarea nu a făcut dovada comunicării facturilor emise după această perioadă.
Au fost depuse înscrisuri și s- întocmit un raport de expertiză contabilă.
Prin sentința civilă nr. 474/05 noiembrie 2007 Tribunalul Bacăua admis în parte contestația și a dispus înscrierea creditoarei în tabelul creditorilor cu suma de 3.223.769 lei.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.308/5.10.2006, termenul limită pentru depunerea cererilor de înscriere a creanței, data de 21.12.2006, iar prin Încheierea din 14.12.2006 (fila 68), la cererea lichidatorului, termenul a fost prelungit cu încă 30 de zile, ceea ce înseamnă că noul termen a fost prelungit până la data de 20.01.2007 inclusiv.
Din probatoriul administrat, rezultă că cererea de înscriere de creanțe a fost predată la poștă pentru expediere pe data de 19.01.20076, existând dovada poștei în acest sens, situație față de care cererea a fost depusă în termen legal, susținerea lichidatorului fiind astfel nefondată.
Analizând pe fond cererea de înscriere în tabelul de creanțe față de probatoriul administrat, instanța reține că este fondată.
În principal a invocat lichidatorul, că, din suma totală precizată de contestatoare, se justifică din evidența contabilă a debitoarei falite C " " L ca fiind datorat numai suma de 568.945,73 lei debit principal, neachitat, aferent anului 2005.
Pentru diferența solicitată de creditoare, contestatoarei, lichidatorul susține că nu o datorează, întrucât facturile în care sunt cuprinse această sumă nu sunt înregistrate în contabilitatea debitoarei.
Aceasta susținere nu este fondată, din raportul de expertiză, completat cu un supliment (la solicitarea lichidatorului) (fila 46), care au fost întocmite pe baza documentelor contabile din evidența contestatoarei, din arhiva Judecătoriei Bacău și cele puse la dispoziție de lichidator, în urma verificării acestor documente, a rezultat, conform raportului de expertiză, că, creanța contestatoarei însumează 4.336.818 RON compusă din: 1.925.733 RON - reprezentând valoare restantă aferentă celor 12 contracte (anexa 1 la raportul de expertiză), 1.639.039 RON penalități și 772.045 RON daune (calcul Anexa 2 la raportul de expertiză).
Din înscrisurile existente la dosar, rezultă că, contestatoarea și-a îndeplinit obligația asumată prin cele 12 contracte, cu ocazia inventarierii-din declarația dată de administratorul statutar (fila 166), rezultând că utilajele primite de la contestatoare se regăsesc în patrimoniul falitei, dar că faptic nu sunt făcute mențiuni la poziția nr. crt. 2-3,513 deoarece lichidatorul deși recunoaște că există, însă nu pot fi identificate pentru lipsă plăcuțe, întrucât sunt dezasamblate și descompletate.
Față de această situație, respectiv a îndeplinirii obligațiilor contractuale de către contestatoare, respectiv de a livra utilajele contractate în sistem leasing, debitoarea falită avea obligația de a plăti aceste utilaje, respectiv achitarea la termenele stabilite prin contractele de leasing, neplata acestora sau plata cu întârziere generând daune interese potrivit dispozițiilor art.21 din contract.
Faptul că parte din facturile emise de către contestatoare ca și locatar, nu sunt înregistrate în evidența contabilă a debitoarei, nu constituie motiv pentru neplata obligațiilor asumate prin contractele de leasing, cu atât mai mult cu cât părțile au stipulat în contracte la art.26 alin.2, că în caz de litigiu, registrele și documentele contabile ale locatorului, în cauză contestatoarea, constituie probe în dovedirea oricăror acte juridice în vederea soluționării litigiului.
Mai mult, chiar reprezentantul debitoarei, administratorul statutar a confirmat faptul că nu a mai făcut înregistrări în contabilitate începând cu 01.01.2006 din lipsă de salariați.
Față de aceste considerente, judecătorul sindic a reținut că cererea de înscriere la masa credală este fondată, din verificările făcute de expertul contabil, concluzionate în raportul de expertiză completat cu un supliment, coroborate cu înscrisurile depuse de părți la dosar, rezultă că debitoarea datorează creditoarei, având în vedere obligațiile cei revin din calitatea de utilizator în condițiile de leasing existente între cele două părți, suma de 3.223.769 lei, reprezentând sumă cu care urmează a fi înscrisă în tabelul creditorilor, diferența de până la 4.334.818 lei reprezentând contravaloare facturi emise după deschiderea procedurii potrivit dispozițiile art. din Legea 85/2006, după deschiderea procedurii nu mai pot fi calculate penalități, dobânzi, etc. decât în cazul creanțelor garantate, nefiind cazul în speță.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditoarea N LEASING și lichidatorul judiciar .
Recurenta - creditoare în motivarea recursului susține că în mod eronat judecătorul sindic a făcut aplicarea art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 în ceea ce privește daunele interese și a înlăturat suma de 770.045 Ron. Daunele interes reprezintă obligații principale asumate de debitoare prin semnarea contractelor de leasing. Mai susține că deschiderea procedurii a avut loc la data de 05 octombrie 2006, însă creditoarea a fost notificată despre acest fapt la data de 22 decembrie 2006, astfel că în această perioadă a emis facturi cu respectarea obligațiilor contractuale. Sumele facturate reprezintă creanțe născute anterior deschiderii procedurii, punct de vedere exprimat și de către expertul contabil.
Solicită admiterea recursului, modificarea parțială a sentinței recurate și înscrierea sa în tabelul creditorilor cu suma de 4.334.818 lei.
Recurentul - lichidator judiciar susține, în motivarea recursului, că sumele stabilite în sentință nu au corespondent în expertiză, iar instanța de fond nu precizează modul de calcul.
Mai susține că instanța a invocat art. 26 din contract în sensul că în caz de litigiu registrele și documentele contabile ale locatorului, constituie probe, însă s-a pus la dispoziția expertului doar niște facturi, care doar ele însele nu pot constitui acte suficiente pentru stabilirea creanței; contestatoarea trebuia să prezinte expertului și instanței și alte acte pe baza cărora se putea stabili valoarea certă a creanței: jurnal de vânzări, decont de, fișă de cont analitică pentru clientul L, fișă de cont 411, balanță de verificare, bilanț contabil.
Recurentul mai susține că în mod greșit instanța de fond a avut în vedere facturile, în lipsa dovezilor de comunicare către debitoare. Nu are relevanță faptul că debitoarea nu a efectuat înregistrări în contabilitate, atât timp cât contestatoarea nu a făcut dovada comunicării facturilor.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar, sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate, reține următoarele:
Recurenta - creditoare și debitoarea au încheiat 12 contracte de leasing în baza cărora, debitoarea achiziționat 12 utilaje. Primul contract a fost încheiat la data de 14 decembrie 2004, iar ultimul la data de 16 martie 2006. Bunurile au fost predate debitoarei și în prezent se află depozitate într-o hală, fiind într-o stare avansată de uzură și degradare.
Instanța de fond a reținut în mod corect că recurenta - creditoare și-a îndeplinit obligația de predare a bunurilor și că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de a plăti redevențele la termenele stabilite în contractele de leasing.
Expertul desemnat să întocmească raportul de expertiză contabilă a stabilit în urma analizării actelor contabile puse la dispoziția sa de contestatoare și de lichidatorul judiciar, că valoarea contractelor este de 3.193.192 lei și că din această sumă totală debitoarea a achitat 1.267.459 lei, rămânând de plată suma de 1.925.733 lei. A mai stabilit în baza contractelor și scadențarelor că valoarea penalităților este de 1.639.039 lei, la care se adaugă suma de 772.045 lei, reprezentând daune interese.
În suplimentul la raportul de expertiză, expertul concluzionează că înainte de deschiderea procedurii de insolvență creanța era de 4.334.818 lei, compusă din suma de 1.925.633 lei, reprezentând facturi neachitate până la expirarea contractului, suma de 1.639.040 lei, reprezentând penalități pentru neachitarea în termen a facturilor și suma de 770.045 lei, reprezentând daune interese. În continuare expertul reține că după deschiderea procedurii de insolvență creanța se diminuează cu suma de 308.036 lei, reprezentând facturi emise după deschiderea procedurii de insolvență, cu suma de 32.965 lei, penalități aferente facturilor emise după deschiderea procedurii în perioada 05.10.2006 - 31.12.2006 și cu suma de 770.045 lei, daune interese conform facturii nr. -/22 decembrie 2006, rămânând o creanță de 3.223.769 lei.
Judecătorul sindic își însușește aceste concluzii și dispune înscrierea recurentei - creditoare în tabelul creditorilor cu suma de 3.223.769 lei, motivând înlăturarea diferenței de sumă până la 4.334.818 lei pe dispozițiile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, reținând că sumele sunt înscrise în facturi emise după deschiderea procedurii insolvenței.
Soluția de admitere parțială creanței este greșită. Judecătorul sindic a reținut concluziile expertului din suplimentul la raportul de expertiză tehnică, însă trecând peste contradicția în termeni, expertul reținând în prisma parte a concluziilor că înainte de deschiderea procedurii creanța de 4.334.818 lei și în a doua parte că după deschiderea procedurii creanța se diminuează la 3.823.769 lei, fără a invoca o plată sau o altă modalitate de stingere a obligației de plată, concluziile din suplimentul de expertiză nu sunt temeinic motivate.
Expertul a înlăturat facturile emise după deschiderea procedurii, însă relevantă nu era data la care s-au emis facturile, ci data la care s-a născut dreptul de creanță și perioada pentru care s-au calculat penalitățile și sub acest aspect nu s-au făcut susțineri și apărări, că dreptul de creanță s-a născut după data deschiderii procedurii, iar expertul atât în raportul de expertiză, cât și în supliment a stabilit că înainte de deschiderea procedurii creanța era de 4.334.818 lei.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate de lichidator, curtea constată că sunt nefondate. Expertul menționează în raportul de expertiză actele avute în vedere la efectuarea expertizei și enumeră, deconturi de, jurnal de vânzări/cumpărări, fișe analitice pe clienți, facturi, etc.
Referitor la facturi se reține că acestea au fost comunicate, însă debitoarea, fie le-a primit și nu le-a înregistrat în contabilitate, fie a refuzat să le primească sau le-a primit și le- returnat, fără a motiva în vreun fel refuzul de a le primi.
Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul declarat de recurenta - contestatoare și va dispune modificarea parțială a sentinței în sensul înscrierii creditoarei N NEASING în tabelul creditorilor cu suma de 4.334.818 lei în loc de 3.223.769 lei, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate, va respinge recursul declarat de recurentul - lichidator judiciar.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de recurenta - contestatoare"N LEASING"SA, împotriva sentinței civile nr. 474 din 05 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (nr. în format vechi 2674/2006) în contradictoriu cu intimata - creditoareBANKcu sediul în B,-, -A, Sectorul 3.
Modifică în parte sentința, în sensul că dispune înscrierea în tabelul creditorilor a recurentei-contestatoare cu suma de 4.334.818 lei, în loc de 3.223.769 lei.
Respinge recursul declarat de " " L - B, prin lichidatorul judiciar, ca nefondat, împotriva aceleiași sentințe în contradictoriu cu intimata - creditoare BANK cu sediul în B,-, -A, Sectorul 3.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Pronunțată în ședința publică de la01 aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Red.
Tehnored. 3 ex. 10/11 aprilie 2008
Președinte:Aurelia SaftiucJudecători:Aurelia Saftiuc, Lăcrămioara Moglan, Violeta Chiriac
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Alte cereri. Decizia 34/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
