Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 285/2010. Curtea de Apel Ploiesti

RO MÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA nr. 285

Ședința publică din data de 18 februarie 2010

PREȘEDINTE: Valentin Niță

JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim

JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu

Grefier - - -

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de creditoarea SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE TRANSILVANIA SA, cu sediul în B, str. -, nr. 2, județul B, împotriva sentinței nr.835 din data de 7 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu debitoarea SC SA, cu sediul în B,-, județul B și creditoriiAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sectorul 1șiADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, cu sediul în B,-, județul

Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 de lei, potrivit chitanțelor nr.- din 4.11.2009 și nr.- din 4.11.2009, precum și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-creditoare Societatea de Investiții Financiare Transilvania SA, reprezentată de consilier juridic, potrivit delegației depusă la dosar, lipsind intimata-debitoare SC SA și intimații-creditori AVAS și

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se stadiul pricinii și modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că recurenta-pârâtă a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, concluzii scrise, după care,

Reprezentantul recurentei-creditoare, având cuvântul, menționează că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.

Curtea, luând act că recurenta-creditoare nu are cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenta-creditoare, critică sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc. civ. solicitând și aplicarea disp.art. 304 indice 1 Cod proc. civ.

Astfel, în esență, reprezentantul recurentei susține că trimiterile făcute de instanța de fond la dispozițiile art.3 pct. 6 din Legea insolvenței, sunt străine de natura pricinii, deoarece creditoarea a formulat cerere pentru înscrierea în tabelul creditorilor și nu o cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței.

Dispozițiile art. 133 lit. b din Legea 85/2006, reținute de instanța de fond, nu își găsesc aplicabilitatea, deoarece această cauză are ca obiect admiterea creanței, cu consecința înscrierii în tabelul creditorilor; instanța trebuia să verifice dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 3 pct. 7 din Legea nr. 856/2006.

Se mai arată că recurenta a făcut dovada calității de acționar, care, coroborată cu faptul că aportul la capitalul social este evidențiat, în mod distinct, ca element pasiv, duce la concluzia că acționarul are calitatea de creditor, în înțelesul disp.art. 3 pct. 7 din Legea nr. 85/2006.

Instanța nu a făcut aplicarea disp. art. 64 alin. 3 și 4 și art. 68 din Legea 85/2006 și nici nu a motivat de ce nu a reținut dispozițiile legale pe care creditoarea și-a întemeiat cererea.

Pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs, solicită admiterea redusului, modificarea sentinței,în sensul admiterii cererii creditoarei.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată, inițial, la Tribunalul Buzău, în cadrul dosarului nr. 5230/2007, având ca obiect procedura insolvenței împotriva debitoarei SC SA - Societatea de Investiții Transilvania a formulat contestație la tabelul creditorilor, solicitând înscrierea creanței sale, în sumă de 701.615,50 lei, reprezentând valoarea pachetului de 280.631 acțiuni, cu valoare nominală de 2,5 lei fiecare, ceea ce reprezintă 37,30% din capitalul social a societății debitoare.

Contestatoarea a apreciat că susținerea lichidatorului, potrivit căreia contravaloarea acțiunilor deținute în capitalul social al debitoarei nu reprezintă o creanță în accepțiunea Legii nr.85/2006, este nefondată, deoarece acționarul are calitate de creditor, iar dispozițiile art.64 alin.3 din Legea nr.85/2006 prevăd că "cererea de admitere a creanțelor trebuie făcută chiar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un titlu", iar același articol, alin.4, enunță următoarele "creanțele nescadente, sau sub condiție la data deschiderii procedurii, vor fi admise provizoriu la masa credală și vor fi îndreptățite să participe la distribuiri.

Prin sentința comercială nr.26/21.01.2008, pronunțată în dosarul nr.5230/2007, judecătorul sindic a respins, ca neîntemeiată, contestația, reținându-se că cererea de admitere a creanței formulată de către contestatoare nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art.3 pct.6 și 7 din Legea nr.85/2006, sentință care a fost casată de instanța de control, ca urmare a admiterii recursului declarat de contestatoare.

În reluarea ciclului procesual, pornind și de la îndrumările instanței de control, judecătorul sindic, prin sentința nr.935/19.11.2008, a respins contestația, reținând că creanța solicitată de contestatoare, în calitate de acționar, nu reprezintă, în sine, o creanță, astfel cum prevăd dispozițiile art.3 alin.1 pct.7 din Legea nr.85/2006, Legea nr. 85/2006 făcând o diferențiere clară între drepturile reziduale ale asociaților acționarilor, care sunt drepturi societare și drepturile de creanță ale creditorilor.

Dreptul acționarilor, de a primi contravaloarea drepturilor reziduale, își produce efecte ex lege, fără a fi necesară înscrierea în tabelul creditorilor, astfel că înscrierea lor în tabelul creditorilor nu îi conduce la vătămarea drepturilor ce decurg din această calitate.

Și această sentință a fost atacată cu recurs, admis prin decizia nr. 142/29.01.2009 de către Curtea de APEL PLOIEȘTI, dispunându-se casarea sentinței și trimiterea, spre rejudecare, aceleeași instanțe.

Pornindu-se de la îndrumările instanței de control, obligatorii pentru instanța de fond, s-a dispus citarea contestatoarei, potrivit dispozițiilor art.7 din Legea nr.85/2006.

Prin sentința nr. 835/07.10.2009, Tribunalul Buzăua respins contestația

creditoarei, reținând că Transilvania SA este acționar al debitoarei SC SA, deținând 37,30% din capitalul social al acesteia și, la data de 17.10.2007, a înaintat declarația sa de creanță, solicitând înscrierea în tabelul creditorilor debitoarei, cu suma totală de 701.616,50 lei, reprezentând valoarea pachetului de 280.631 acțiuni.

Lichidatorul judiciar a refuzat înscrierea sa în tabelul preliminar, susținând că această cerere nu întrunește condițiile de admisibilitate cerute de art.3 pct.6 și 7 și de art.133 lit "b" din Legea nr.85/2006, iar neînscrierea la masa credală a contestatoarei este pe deplin justificată, întrucât aceasta nu are calitate de creditor, ci de acționar, iar drepturile reziduale ale asociaților sunt drepturi societare și Legea nr.85/2006 face o diferențiere între drepturile de creanță ale creditorilor.

În această calitate de acționar, mai reține instanța de fond, potrivit art.133 lit.b din Legea nr.85/2006, contestatoarea participă la distribuirea unei eventuale sume reziduale, numai după lichidarea completă activului, proporțional cu procentul din capitalul social; legea insolvenței, procedând la distincția dintre acționari și creditori, nu admite posibilitatea intervenției acționarilor în cadrul procedurii insolvenței prin asimilarea acestora creditorilor societății, ci, ea permite acționarilor de a interveni în cadrul procedurii numai prin intermediul unui singur reprezentant și anume administratorul special, ale cărui atribuții sunt expres și limitativ prevăzute de lege.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Societatea de Investiții Financiare Transilvania SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:

În opinia recurentei, trimiterile făcute de instanța de fond la dispozițiile art. 3 pct. 6 din Legea insolvenței, sunt străine de natura pricinii, deoarece creditoarea a formulat cerere pentru înscrierea în tabelul creditorilor și nu o cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței, cum greșit reținut aceasta.

Dispozițiile art. 133 lit. b din Legea 85/2006, reținute de instanța de fond, sunt și ele străine de natura pricinii, deoarece acest text de lege reglementează modurile de închidere a procedurii falimentului în două situații deosebite, înainte ca bunurile debitorului să fie lichidate în întregime și respectiv după lichidarea completă a activului, însă, în speța de față, care are ca obiect o cerere de creanță, acest text de lege nu este aplicabil.

Recurenta apreciază că, pentru soluționarea cererii, instanța trebuia să verifice dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 3 pct. 7 din Legea nr. 856/2006.

Recurenta mai susține că instanța de fond a însușit punctul de vedere al lichidatorului judiciar, în sensul că cererea de admitere creanței nu întrunește condițiile de admisibilitate cerute de art. 3 pct. 6 și 7 și art. 133 lit. b din Legea nr. 85/2006, însă această poziție a instanței de fond este bazată pe o greșită aplicare a legii, deoarece, în prezenta cauză nu a formulat cerere de deschidere a procedurii, în calitate de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii, ci a formulat cerere pentru înscrierea în tabelul creditorilor.

De asemenea, recurenta arată că a făcut dovada calității de acționar, care, coroborată cu faptul că aportul la capitalul social este evidențiat, în mod distinct, ca element pasiv, duce la concluzia că acționarul are calitatea de creditor, în înțelesul dispozițiilor art. 3 pct. 7 din Legea nr. 85/2006.

Instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor. art. 64 alin. 3 și 4 și art. 68 din Legea 85/2006 și nici nu a motivat de ce nu a reținut dispozițiile legale pe care creditoarea și-a întemeiat cererea.

Curtea, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art. 304 raportat la art. 312 alin. 1 Cod proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele motive:

Prezenta cauză se află în al doilea ciclu procesual, iar în reluarea acestuia, pornind de la îndrumările primite de la instanța de control judiciar, instanța de fond a reținut corect diferențierea clară pe care o face Legea 85/2006 între drepturile reziduale ale asociaților/acționarilor, care sunt drepturi societare, și drepturile de creanță ale creditorilor.

Recurenta-creditoare nu a fost înscrisă în tabelul preliminar de către lichidatorul judiciar, întrucât nu sunt îndeplinite prevederile art. 3 pct. 6 și 7 și art. 133 lit. b din Legea 85/2006, lucru total justificat câtă vreme recurenta este acționar și nu creditor. Diferențierea este clară și explicit dată de Legea 85/2006 cu privire la drepturile reziduale ale asociaților, care sunt drepturi societare, și nu drepturi de creanță, care, evident, sunt ale creditorilor.

Este unanim cunoscut, de practica judiciară în materie, că legea insolvenței făcând distincție între acționari și creditori, nu admite posibilitatea intervenției acționarilor în derularea procedurii insolvenței, ci o poate face numai prin intermediul unui singur reprezentant, acela fiind administratorul special, pentru care legea prevede atribuții exprese în acest sens.

Se impune precizarea că motivarea prezentei decizii s-a făcut avându-se în vedere toate criticile aduse sentinței atacate, întrucât, în cele nouă pagini pe care sunt dezvoltate motivele de recurs, se critică același lucru,esența nemulțumirii contestatoarei recurente fiind aceea că nu a fost inclusă, în cadrul procedurii insolvenței, în tabelul creditorilor, pentru a participa și supraveghea această procedură, în opinia sa fiind mai puțin important dacă la ordinea de prioritate a fost înscrisă conform art. 123 pct. 8 sau art. 133.

Toate criticile, așa cum s-a arătat în precedent, sunt neîntemeiate, instanța de fond, judecând cauza, după rejudecare, a pronunțat o sentință legală și temeinică, astfel încât curtea,concluzionând, în conchiderea celor ce preced, urmează să respingă recursul, ca nefondat, făcând aplicarea prevederilor art. 304 raportat la art. 312 alin. 1 Cod proc. civ. menținând, ca legală și temeinică, sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de creditoareaSOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE TRANSILVANIA SA, cu sediul în B, str. -, nr. 2, județul B, împotriva sentinței nr.835 din data de 7 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu debitoareaSC SA, cu sediul în B,-, județul B și creditoriiAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sectorul 1șiADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, cu sediul în B,-, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18 februarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

red EG

tehnored MC

6 ex/09.03.2010

f- Trib.

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

CĂTRE,

TRIBUNALUL BUZĂU

- Secția comercială și de contencios administrativ -

Vă înaintăm alăturat dosarul de falimentnr- privind pe debitoarea SC SA, ce conține 33 file, însoțit de copia deciziei nr. 285/18.02.2010 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul sus-menționat, având ca obiect recursul declarat de creditoarea Transilvania, împotriva sentinței nr.835 din data de 17.10.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, solicitându-vă atașarea acestei decizii la dosarul de fond.

Dosarul de fond are următoarele dosare componente: dosarul nr- Tribunalul Buzău -20 file

Președinte,

- -

Grefier,

- -

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Președinte:Valentin Niță
Judecători:Valentin Niță, Elisabeta Gherasim, Alexandrina Urlețeanu

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 285/2010. Curtea de Apel Ploiesti