Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 429/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 429/
Ședința publică din 05 Mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de, domiciliată în S,-, jud.M, J/-, împotriva Sentinței nr. 629 din o5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. 637/-.
La apelul nominal răspunde pârâta-intimată, care se prezintă și pentru debitoarea SC " "SRL și lichidatorul judiciar GENERAL CONSULT.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 4,oo lei prin chitanța aflată la fila 7 din dosar și 34,00 lei prin chitanța de la fila 19 din dosar.
Instanța, constată depuse la dosar precizările formulate de pârâta prin care arată că stă în fața instanței și în nume propriu (10).
La data de 4 mai 2009 s-au înregistrat la dosar și motivele de recurs - trimise prin fax - de pârâta (11-18).
În raport cu depunerea motivelor de recurs la data de o4 mai 2009, recursul înregistrat la data de 13 martie 2009 și hotărârea atacată comunicată la 12 martie 2009, instanța pune în discuția părților excepția nedepunerii în termenul legal a motivelor de recurs în raport cu data comunicării hotărârii atacate.
Pârâta - recurentă solicită respingerea excepției ca nefondată, precizând că luat cunoștință de motivele hotărârii atacate doar la data de 27 aprilie 2009, neavând cunoștință de nici un act de procedură fiindu-i comunicate la o altă adresă decât cea reală.
Lichidatorul judiciar solicită admiterea excepției nedepunerii în termen a motivelor de recurs nefiind concludentă susținerea pârâtei-recurente.
Instanța, având în vedere conținutul motivelor de recurs și susținerile părților asupra excepției, o unește cu fondul cauzei și acordă cuvântul asupra căii de atac exercitată.
Pârâta - recurentă solicită admiterea recursului, suspendarea executării hotărârii atacate, modificarea sau casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele expuse în scris. și în instanță motivele cererii de recurs, arătând că, potrivit Încheierii nr.11625/07 aprilie 2005 judecătorului delegat de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Mureș societatea debitoare avea sediul social declarat la domiciliul administratorilor și asociaților (soț, soție cu părți egale). Odată cu schimbarea domiciliului toate înscrisurile către societatea debitoare nu au ajuns să fie luate la cunoștință deoarece acestea erau destinate sediului declarat la.
Lichidatorul judiciar GENERAL CONSULT solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
Prin sentința nr.629 din 05 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Comercial Mureș a admis cererea formulată de lichidatorul GENRAL CONSULT și în consecință, în baza art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, a obligat administratorul statutar să plătească în contul de faliment al debitoarei SC" "SRL, suma de 490,01 lei, plus cheltuielile de lichidare.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că temeiul legal invocat în cererea creditoarei este art.137 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006. În ce privește fapta de la lit.d judecătorul sindic a reținut că au existat nereguli în conducerea contabilități societății care au determinat ajungerea acesteia în stare de insolvență.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs " "SRL prin administrator și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei primei instanțe în vederea rejudecării cu procedura legal îndeplinită.
Prin recurs s-a solicitat și suspendarea executării hotărârii atacate.
La data de o4 mai 2009 a depus precizări la recurs, indicând că acesta a fost formulat în numele administratorului societății debitoare și nu în numele societății.
În motivele de recurs s-a arătat că societatea a funcționat până în ianuarie 2001 când a făcut ultimele plăți la bugetul de stat și la furnizori, acoperind toate datoriile.
Recurenta a menționat că societatea a depus toate situațiile financiare până în anul 2004, când a fost dizolvată de drept.
Recurenta a arătat și faptul că la 10 ianuarie 2002 și-a schimbat domiciliul, care era și sediul societății iar toate adresele trimise către societate nu au mai ajuns la cunoștința acesteia.
Din acest punct de vedere a apreciat că toate operațiunile s-au efectuat în dosarul de faliment fără ca administratoarea, respectiv recurenta să fie informată în mod legal cu privire la acestea.
În această situație s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.105 alin.2 Cod pr.civ. cu privire la nulitatea actelor de procedură.
De asemenea a menționat că citarea în cadrul cererii de angajare a răspunderii personale nu a fost efectuată prin Buletinul Insolvenței, așa cum prevăd dispozițiile art.7 alin.1 și 9 din Legea nr.85/2006.
S-a invocat că, nici cererea, nici raportul lichidatorului judiciar cu privire la răspunderea personală nu au fost publicate în Buletinul Insolvenței.
De asemenea, s-a invocat și încălcarea disp.art.57 și 58 din Legea nr.85/2006 cu privire la comunicarea actelor de procedură prin Buletinul procedurilor de Insolvență, în situația în care debitorul nu mai desfășoară activitate.
S-a apreciat că lichidatorul judiciar trebuia să procedeze la solicitarea de informații cu privire la domiciliul administratorului statutar de la Agenția Județeană de Evidență Informatizată Târgu-
În ce privește fondul cauzei, argumentele invocate s-au referit tot la neîndeplinirea procedurii de comunicare, la faptul că nu s-a numit un administrator special, invocându-se și ținerea contabilității în conformitate cu legea și că instanța ar fi trebuit să solicite autorităților care dețin actele aceste dovezi.
De asemenea, s-a invocat și faptul că pârâta nu ar fi fost singurul administrator al societății.
Recurenta a invocat și aspecte legate de schimbarea lichidatorului, în sensul că în calitate de creditor a solicitat acest lucru judecătorului sindic.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
În ce privește cererea de suspendare a executării hotărârii atacate, aceasta va fi respinsă ca inadmisibilă, având în vedere dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006.
Regula generală stabilită de legiuitor în art.8 alin.4 din lege este aceea că "Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 si 3 din Codul d e procedura civila, cu modificarile si completarile ulterioare, hotararile judecatorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanta de recurs".
Art.8 alin. 5 din lege prevede însă reguli speciale, derogatorii de la cele generale stabilite prin aliniatul 4, în sensul că "prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului-sindic:
a) sentința de respingere a contestației debitorului, introdusă în temeiul art. 33 alin. (4);
b) sentința prin care se decide intrarea în procedura simplificată;
c) sentința prin care se decide intrarea în faliment, pronunțată în conditiile art. 107;
d) sentința de soluționare a contestației la planul de distribuire a fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe, introdusa în temeiul art. 122 alin. (3)".
Având în vedere faptul că obiectul recursului nu se încadrează printre situațiile prevăzute la art.8 alin.5 din Legea nr.85/2006, cererea de suspendare este inadmisibilă.
În cadrul dosarului nr- judecătorul sindic instrumentează procedura falimentului debitoarei " "
În cadrul acestei proceduri lichidatorul judiciar GENERAL CONSULT a formulat cerere de angajare a răspunderii administratorului în baza art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Astfel, art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 prevede că se angajează răspunderea personală dacă administratorii au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Legea la care se face referire în textul de lege este evident legea contabilității.
Legea nr.82/1991 rep. prevede obligativitatea ținerii unor registre și a întocmirii unor acte pentru fiecare operațiune efectuată de societate.
Din actele întocmite de lichidatorul judiciar reiese că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și că debitoarea nu a depus la organul fiscal teritorial bilanțurile contabile.
Una dintre apărările pârâtei este aceea că societatea nu a fost legal citată în procedură și nu a avut cunoștință de faptul că procedura insolvenței este în curs de desfășurare, până la momentul citării sale în calitate de pârâtă.
Judecătorul sindic a luat un interogatoriu pârâtei (97 dosar fond), în care aceasta menționează că a omis să facă schimbarea sediului firmei de la vechea adresă, în momentul în care s-a mutat.
Potrivit datelor de la registrul Comerțului, sediul societății debitoarei se afla la fostul domiciliu al pârâtei din S,-,.10, județul
Potrivit art.5 din Legea nr. 26/1990 administratoarei debitoarei îi revenea obligația de a solicita înscrierea în Registrul Comerțului a modificărilor intervenite cu privire la schimbarea sediului societății și a domiciliului administratorului statutar și numai după solicitarea efectuării acestor înregistrări ele puteau fi opozabile terților.
Pârâta își invocă propria culpă în ceea ce privește lipsa acestei informări.
Legiuitorul a stabilit obligația de informare a terților cu privire la aceste modificări în sarcina administratorului societății, neexistând însă, așa cum pretinde pârâta, vreo obligație în sarcina lichidatorului judiciar de a efectua cercetări cu privire la eventuale modificări în acest sens.
Din acest punct de vedere, lichidatorul judiciar și-a îndeplinit obligațiile în conformitate cu atribuțiile stabilite de legiuitor prin lege.
În cadrul aceluiași interogator, a recunosc faptul că nu a predat lichidatorului actele contabile ale societății debitoare, invocând o relație tensionată cu lichidatorul judiciar.
Acesta nu poate fi în niciun caz reținut ca un argument valabil pentru nepredarea actelor contabile și lipsa acestora indică în mod evident neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Potrivit art.73 alin.lit.c din Legea nr.31/1990 rep. administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
Art.73 alin.2 din Legea nr.31/1990 rep. prevede că acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr.64/1995 (în prezent Legea nr.85/2006).
Art.148 alin.1 din Legea nr.31/1990 rep. arată că administratori sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligațiilor potrivit art. 72 și 73 din aceeași lege.
Art. 72 prevede că obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute de această lege.
Ori, art. 138 din Legea nr.85/2006 vizează tocmai situațiile în care din cauza nerespectării dispozițiilor legale de către administratori sau alți membri ai organelor de conducere se ajunge la insolvența societății.
Cum am arătat mai sus, art.72 Legea nr. 31/1990 rep. face referire la instituția mandatului când analizează răspunderea administratorilor.
Potrivit art. 374 Cod Comercial, mandatul comercial are ca obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama și socoteala mandatului.
Pentru activitățile desfășurate în perioada în care a fost administrator, pârâta a avut mandat din partea societății, iar în situația în care și-a depășit mandatul oricum răspunde cu patrimoniul personal potrivit dispozițiilor art. 381 Cod Comercial.
Neconducerea contabilității în conformitate cu legea nu presupune doar neîntocmirea bilanțului ci a oricărui act contabil pentru care legea contabilității prevede obligativitatea existenței acestuia.
În speță, administratorul societății nu a întocmit nici bilanțul, nici alte acte contabile care să permită obținerea unor date reale cu privire la patrimoniul debitoarei. Lipsa registrului-jurnal, a registrului-inventar și a registrului unic de control, au determinat imposibilitatea exercitării controlului asupra activității societății.
Prin neîntocmirea actelor contabile mai sus menționate administratorul putea să ascundă situația reală a operațiunilor efectuate prin societate.
Lipsa unor evidențe în condițiile legii a dus la scăparea de sub control a societății, la neplata datoriilor și implicit la starea de insolvență.
Susținerea recurentei că societatea a fost dizolvată și de la acel moment nu mai avea nicio răspundere este infirmată de dispozițiile art.1 alin.4 lit.e din Legea nr.85/2006 care prevăd că procedura insolvenței se aplică și societăților comerciale dizolvate anterior formularii cererii introductive.
Din cele de mai sus reiese în mod evident culpa administratoarei în neținerea contabilității.
Este evidentă astfel și legătura de cauzalitate între neținerea contabilității și starea de insolvență.
Dacă pârâta ar fi fost de bună credință și ar fi fost în posesia documentelor contabile, așa cum a susținut în interogatoriul luat de judecătorul sindic, aceasta ar fi avut posibilitatea de a depune actele în cadrul dosarului de recurs, ceea ce nu s-a întâmplat însă.
În ce privește susținerea recurentei că ar mai exista un administrator al societății și că ar trebui angajată răspunderea acestuia, aceasta nu poate fi luată în considerare deoarece instanța a fost sesizată doar cu soluționarea cererii de angajare a răspunderii pârâtei.
Potrivit art.129 alin. 6 Cod de procedură civilă, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
În ce privește criticile aduse de pârâtă cu privire la desfășurarea procedurii, critici care vizează aspecte legate de numirea administratorului special și de înlocuirea lichidatorului judiciar, acestea vor putea fi supuse doar analizei judecătorului sindic, în baza aceluiași principiu menționat mai sus și anume că judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Câtă vreme aceste aspecte nu au fost analizate la fond de judecătorul sindic prin sentința atacată ele nu pot fi supuse analizei instanței de recurs, având în vedere dispozițiile art.316 coroborate cu cele ale art.294 alin.1 Cod pr.civilă.
Cu privire la citarea în cadrul cererii de angajare a răspunderii personale în sensul că nu a fost efectuată prin Buletinul Insolvenței, așa cum prevăd dispozițiile art.7 alin.1 și 9 din Legea nr.85/2006,menționăm că potrivit art.7 alin.3^1, prin excepție de la prevederile alin. (1), prima comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune, în temeiul dispozițiilor legii, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, se realizează conform Codului d e procedură civilă.
În ce privește art.57 și 58 din Legea nr.85/2006 invocate de recurentă,sau alte aspecte legate de rapoartele lichidatorului judiciar sunt irelevante și vor putea fi invocate eventual în fața judecătorului sindic,neputând face obiect al analizei într-o acțiune ce limitează cadrul procesual la cererea de angajare a răspunderii administratorului.
Trebuie făcută distincție între procedura aplicabilă debitoarei și procedura aplicabilă administratorului,așa cum însuși legiuitorul o face prin lege.
În consecință, considerăm că neținerea contabilității în conformitate cu legea este dovedită prin probele aflate la dosar și că a determinat ajungerea societății în stare de insolvență, situație în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Potrivit art.138 alin.1 din lege săvârșirea uneia dintre faptele menționate în acest articol este suficientă pentru a atrage răspunderea administratorului.
În consecință, în baza art.312 pr.civ. instanța va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de suspendare formulată de cu domiciliul în municipiul S, str.-, nr.44, jud.
Respinge recursul formulat de cu domiciliul în municipiul S, str.-, nr.44, jud.M, împotriva Sentinței comerciale nr. 629 din o5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din o5 mai 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - Fiind în concediu de odihnă Semnează Președintele instanței | Judecător, |
Grefier, |
Red.ML
Tehnored.DP/2 ex.
Jud.fd.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 285/2010.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
