Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 306/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA COMERCIALĂ

Dosar nr-

DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 306/2008

Ședința publică de la 04 Iunie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Eugenia Florescu

JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu

JUDECĂTOR 3: Doina Hârceagă

Grefier - -

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea B împotriva Sentinței nr. 6/F din 9 ianuarie 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în Dosar nr- (nr. vechi 11431/2004).

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru recurenta creditoare - SA B și consilier juridic - și asociat coordonator pentru intimatul - O, lichidator judiciar al debitoarei SA.

Procedura de citare este îndeplinită.

Se constată că Tribunalul Hunedoaraa înaintat dosarul de faliment privind.

Avocat pentru recurenta creditoare SA B arată că în tabelul definitiv de creanțe, creditoarea a fost înscrisă cu suma de 332.100,74 lei creanță garantată dar nu poate indica numărul contractului de ipotecă.

Curtea lasă cauza spre o nouă strigare pentru ca reprezentantul recurentei să prezinte punctual toate problemele financiar contabile, invocate în motivele de recurs.

La a doua strigare a cauzei se prezintă aceleași părți.

Avocat pentru recurenta creditoare SA B precizează că creditoarea a fost înscrisă la masa credală în baza contractului de ipotecă nr. 363/20.01.2003 cu suma de 332.100,74 lei și prezintă oral, pe larg și punctual, motivele de recurs depuse în scris la dosar.

Solicită în principal admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu reținerea cauzei spre rejudecare și admiterea contestației formulate de - SA B, anularea raportului cu privire la fondurile obținute din lichidare și a planului de distribuție și să se dispună întocmirea unui nou raport și a unui nou plan de distribuție.

Lichidatorul judiciar prin reprezentantul său susține oral în fața instanței, prezentând pe larg și punctual, motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față;

În deliberare asupra recursului de față se constată că prin sentința civilă nr.6/F/9.01.2008 s-a respins contestația formulată de creditoarea - SA prin Direcția de Credite B, Calea 6 - 6, Sector 3, la Raportul nr.438/05.10.2007 cu privire la fondurile obținute prin lichidare și la și la Planul de distribuire parțială nr.439/5.10.2007 întocmite de lichidatorul judiciar O în cadrul procedurii insolvenței deschis față de debitoarea - SA,contestație soluționată în contradictoriu cu creditorii SA - Sucursala H,Primăria, AVAS B, - TÂRGOVIȘTE SA, SA P - Sucursala Exploatarea Minieră -, - F & C EXPERT SRL D, - SA Z, - SA B, - SA B M, - SA, - SA B, - SA O, ENEL SA - Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice D, - SA Tg.J și -

Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că prin contestația creditoarei - SA prin Direcția de Credite a solicitat anularea Raportului nr.438/05.10.2007 și a Planului de distribuire parțială nr.439/5.10.2007 întocmite de lichidatorul judiciar S-a reținut că sentința nr.425/10.11.2006 prin care s-a confirmat onorariul de 1500 lei lunar nu prevede renunțarea sau anularea onorariului de 40 % stabilit anterior și nici prin adunarea creditorilor nu s-a stabilit o asemenea măsură.

Cu privire la calcularea TVA s-a reținut că a fost stabilit în raport de perioadele în care lichidatorul judiciar avea calitatea de plătitor de TVA și nu a mai fost calculat în momentul în care a încetat să aibă această calitate.

S-a mai reținut de asemenea că, în speță nu este îndeplinită condiția prevăzută de art.41 alin.2 din Legea nr.85/2006, respectiv că prețul bunului în momentul valorificării prin lichidare judiciară să fie mai M decât valoarea inițială evaluată a bunului deoarece clădirea și terenul aferent a fost valorificat la prețul de 75 % din prețul de evaluare și în consecință nu se justifică legal calcularea de creditoare de accesorii la creanța garantată până la data vânzării imobilului, respectiv 31.08.2007.

Se mai constată că distribuirea sumelor garantate conform dispozițiilor art.121 alin.1 pct.2 și art.121 alin.2 din Legea insolvenței se realizează cu respectarea condiției prevăzute de art.41 alin.2 din Legea nr.85/2006.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs - SA prin Direcția de Credite.

În motivele de recurs se arată în esență că prin recurs se solicită ca instanța de fond să dispună lichidatorului întocmirea unui nou raport, a unui nou plan de distribuție în care în care societatea în calitate de creditor garantat să fie înscrisă și să i se distribuie suma actualizată în cuantum de 452.863,84 lei compusă din: 319.748,45 lei cu titlu de debit principal și 133.115,39 lei cu titlu de dobândă penalizatoare.

Se arată că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală din următoarele motive expuse pe scurt:

1.Consideră că lichidatorul judiciar trebuia să fie reprezentat legal de către practicianul în insolvență potrivit art.40 din OUG nr.86/2006 care prevede că atribuțiile practicianului în insolvență nu pot fi exercitate prin reprezentare.

2. Arată că societatea a fost înscrisă în tabelul definitiv de creanțe cu suma de 332.100,74 lei formată din suma de 319.748,45 lei debit principal și 12.352,29 lei dobândă penalizatoare calculată până la data depunerii declarației de creanță și că interpretarea articolului 41 alin.2, în sensul că se impun două condiții pentru ca creditorul garantat să poată calcula accesorii, (aceea ca, să existe creditor garantat și aceea ca prețul de vânzare să fie mai M decât valoarea inițială evaluată) este eronată.

Se susține că, faptul că bunul a fost vândut la 75 % din valoarea de evaluare nu are nicio relevanță deoarece valoarea inițial evaluată este aceea cu care creditorul se înscrie la masa credală și nicidecum valoarea bunului care se evaluează în cadrul procedurii de vânzare a acestuia.

De asemenea, se solicită anularea planului de distribuire parțială și întocmirea unui nou plan conform Legii nr.85/2006, în sensul respectării calității de creditori garantați conform art.121 alin.1 pct.2 din Legea insolvenței și distribuirea sumei actualizată de 452.863, 84 lei, formată din 319.748,45 lei debit și 133.115,39 lei dobândă penalizatoare.

3. Referitor la onorariu de succes de 10 % din vânzări se arată că acesta a fost înlocuit cu onorariul de 1500 lei pe lună, lichidatorul neputând primi două onorarii.

4. Criticile se mai referă la adăugarea TVA- ului de către lichidator la sumele încasate, aspect cu care lichidatorul nu este consecvent, ceea ce duce la concluzia că această adăugare este nejustificată.

În drept se invocă prevederile art.304 Cod pr.civilă, art.20, 41, 121 din Legea nr.85/2006, art.40 din OUG nr.86/2006.

Lichidatorul judiciar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.

Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că recursul este neîntemeiat.

Curtea se va pronunța asupra motivelor de recurs în ordinea cronologică în care ele au fost invocate.

1. Referitor la prevederea art.40 din OUG nr.86/2006 potrivit căreia "atribuțiile legale ale practicianului în insolvență nu pot fi exercitate prin reprezentare", curtea reține că această normă se referă la atribuțiile exclusive ale lichidatorului, cele care sunt reglementate de art.40 alin.(4).

Astfel, în afara acestor atribuțiuni, conform art.40 alin.(3), practicianul în insolvență poate fi totuși asistat de avocat, în exercițiul atribuțiunilor și poate da mandat de reprezentare, în condițiile legii pentru înscrierea unor acte juridice sau procesuale ce nu presupun exercițiul atribuțiilor exclusive ale practicianului în insolvență.

Față de această reglementare instituția reprezentării în instanță având un caracter procedural nu este una specifică activității de administrare și lichidare judiciară și poate fi exercitată prin mandatari conform prevederilor art.40 alin.3 din OUG nr.86/2006.

2. Referitor la sumele cu care creditoarea s-a înscris în tabelul de creanțe în calitate de creditor garantat, în mod corect judecătorul sindic a reținut că nu este îndeplinită cerința prevăzută de art.41 alin.2 din Legea nr.85/2006, respectiv ca prețul bunului din momentul valorificării prin lichidare judiciară să fie mai M decât valoarea inițial evaluată a bunului.

Curtea apreciază că valoarea inițial evaluată a bunului se referă la acea evaluare din cadrul procedurii de executare silită și nicidecum evaluarea făcută de creditor la momentul constituirii garanției, evaluare pe care acesta (creditorul) o face pe riscul propriu.

Cum în cadrul procedurii de lichidare bunul nu a fost valorificat la prețul la care a fost evaluat inițial, ci la un preț inferior, de 75 % din prețul de evaluare, condiția pentru ca recurenta să poată calcula accesoriu până la data vânzării activului (31.08.2007) ca prețul bunului să fie mai M decât valoarea sa inițial evaluată, nu este îndeplinită.

Prin urmare, și acest motiv de recurs este neîntemeiat.

3. În privința onorariului de 1500 lei și a onorariului de succes, curtea constată că acestea sunt două tipuri distincte de onorarii care nu se exclud, ci pot fi cumulate.

Din actele dosarului nu rezultă că la momentul stabilirii onorariului lunar s-ar fi revocat onorariul de 10 % din vânzare, ci dimpotrivă, faptul că ambele onorarii au fost aprobate de adunarea creditorilor și confirmate prin Sentința nr. 425/F/10.11.2006, motiv pentru care înscrierea acestora de către lichidator apare ca fiind legală.

4. Referitor la calcularea de TVA asupra onorariului, curtea reține că acest calcul al TVA-ului s-a făcut asupra sumelor încasate după data la care lichidatorul a devenit plătitor de TVA, așadar inconsecventa în calculul TVA-ului pentru care este criticată sentința de către creditoare este nejustificată.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, curtea va respinge recursul creditoarei - SA și va menține hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de creditoarea - SA B împotriva sentinței comerciale 6/F din 9 ian. 2008 pronunțată de judecător sindic în Dosar - al Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 4 iunie 2008.

Președinte Judecător Judecător

- - - - - -

Grefier

- -

Red.

Th.

Ex.2/26.08.2008

Jud. fond.

Președinte:Eugenia Florescu
Judecători:Eugenia Florescu, Gilica Popescu, Doina Hârceagă

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 306/2008. Curtea de Apel Alba Iulia