Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 555/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 555
ȘEDINȚA PUBLICĂ D-IE 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr. 438/5.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic pentru recurenta-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu delegație la dosar, restul părților fiind lipsă.
Față de împrejurarea că la dosar se află delegație de reprezentare pentru lichidatorul judiciar LICHIDATION & al debitoarei, dosarul este lăsat la a doua strigare când se prezintă consilier juridic pentru recurenta-creditoare și avocat pentru lichidatorul judiciar LICHIDATION & al debitoarei A, lipsă fiind intimat administrator special și intimat-contestator FEDERAȚIA SINDICATELOR LIBERE DIN INDUSTRIA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în ce privește excepția invocată de instanță la termenul anterior și pe fond.
Consilier juridic solicită admiterea excepției de ordine publică, precizând că în Legea nr.85/2006 printre competențele judecătorului sindic nu se regăsesc și cele privind aprobarea rapoartelor întocmite de lichidator.
Pe fond solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocat pentru lichidatorul judiciar LICHIDATION & al debitoarei A, solicită admiterea excepției invocată de instanță la termenul anterior.
Pe fond solicită menținerea concluziilor depuse și respingerea recursului ca nefondat.
S-au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin sentința nr. 438 din 05 decembrie 2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. -/2007 s-a admis contestația la tabelul suplimentar al creditorilor SC..SA formulată de SINDICATUL B, în contradictoriu cu &
A fost admis în parte și în fond cererea de intervenție, în interes alăturat contestatoarei SINDICATUL B formulată de FEDERAȚIA SINDICATELOR LIBERE DIN INDUSTRIA (), cu sediul în B, Calea, nr.21, sector 1.
S-a dispus înscrierea contestatoarei SINDICATUL B în al creditorilor SC..SA cu suma de 365.546 lei, reprezentând drepturi salariale compensatorii (art.123 pct.2).
A fost aprobat raportul și planul de distribuție din 16.10.2008.
A fost stabilit termen pentru continuarea procedurii 12.12.2008 ora 9.
Împotriva sentinței 438/2008 a declarat recurs arătând că în mod nelegal a fost aprobat raportul deși planul de distribuție din 16.10.2008 având în vedere că au fost întocmite și afișate la o dată la care Cute & nu avea calitatea de lichidator.
Se invocă faptul că procedura de afișare a fost făcută cu încălcarea art. 122 din Legea 85/2006 recurenta nefiind notificată, onorariul lichidatorului nu a fost confirmat de Adunarea Creditorilor. Apreciază recurenta că onorariul este vădit disproporționat față de perioada scurtă în care lichidatorul și-a desfășurat activitatea.
Invocă recurenta că încuviințarea raportului și planului de distribuție este nelegală întrucât nu există un tabel definitiv consolidat al creditorilor.
Prin întâmpinare Cute & a solicitat respingerea recursului, arătând că recurenta a formulat în baza art. 122 al. 3 din legea 85/2006 contestație la raportul asupra fondurilor obținute și la planul de distribuire, contestație soluționată prin sentința 467/19 decembrie 2008. Se mai arată că a procedat la convocarea adunării creditorilor pentru data de 30 octombrie 2008, că la termenul din 05.12.2008 recurenta a luat la cunoștință de raport și plan iar la 30.10.2008 la adunarea creditorilor recurenta a lipsit.
Intimata apreciază ca nefondate apărările invocate ca motive de recurs, arată că onorariul a fost stabilit prin sentința 117/22.04.4008, iar recurenta nu a exprimat un punct de vedere cu privire la onorariu deși la adunarea creditorilor din 24 iulie 2008 a arătat că va exprima un punct de vedere până la 24 august 2008.
În baza art. 306 al. 2 Cod procedură civilă această instanță a invocat din oficiu un motiv de ordine publică, respectiv competența judecătorului sindic de a aproba raportul și planul de distribuire prevăzut la art. 122 din Legea 85/2006.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă și din oficiu, curtea apreciază că este fondat.
Sub un prim aspect se impune precizarea că în analiza motivelor de recurs primează cele invocate de instanță având în vedere că vizează competența judecătorului sindic.
Din coroborarea art. 122 cu art. 11 din Legea 85/2006 rezultă că aprobarea raportului asupra fondurilor obținute din lichidare și a planului de distribuire între creditori nu este atributul judecătorului sindic, ci a creditorilor.
Prin legea 85/2006 legiuitorul a urmărit degrevarea judecătorului sindic de anumite atribuții ce erau prevăzute de Legea 64/1995 și de pune accent pe voința creditorilor, sens în care a lărgit aria competențelor comitetului creditorilor și adunării creditorilor.
Rațiunea modificărilor aduse de Legea 85/2006 își are izvorul tocmai în natura pe care o are procedura insolvenței și în scopul legii insolvenței. Astfel, reglementând o procedură colectivă prin care creditorii participă împreună la recuperarea creanțelor era firesc ca legiuitorul să acorde importanța cuvenită voinței creditorilor și de a le transfera atribuții deliberative.
Dacă prin Legea 64/1995 judecătorului sindic îi reveneau atribuții și responsabilități pornind de la desemnarea administratorului, a onorariului, aprobarea tuturor rapoartelor, planurilor de distribuire, etc. prin Legea 85/2006 s-a acordat putere decizională creditorilor, avându-se în vedere, pe de o parte interesul creditorilor în procedură dar și faptul că judecătorul sindic în procedura anterioară nu exercită doar atribuții ce vizau verificarea legalității, actelor întocmite în procedură ci era ținut a lua hotărâri ce vizau în mod direct creditorii.
Astfel, anterior intrării în vigoare a Legii 85/2006, art. 121 din Legea 64/2005 (în forma în vigoare în 2005) prevedea că la fiecare 3 luni, lichidatorulva prezenta judecătorului sindicun raport asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe și un plan de distribuire între creditori. Prin Legea 85/2006, la art. 122 s-a prevăzut că raportul și planul va fi prezentatcomitetului creditorilor,realizându-se astfel un transfer al competenței de aprobare a raportului și planului, judecătorul sindic având competența, potrivit al. 4 al art. 122 doar să soluționeze contestațiile formulate împotriva actelor întocmite potrivit al. Așadar legiuitorul a înțeles necesară intervenția judecătorului sindic doar atunci când în discuție apar chestiuni de natură litigioasă.
Nici art. 11 din Legea 85/2006 nu enumeră printre atribuțiile judecătorului sindic aprobarea raportului și planului de distribuire, însă la art. 17 s-a prevăzut ca atribuție a comitetului creditorilor să analizeze raporturilor invocate de lichidator, să formuleze contestații, să prezinte rapoarte adunării creditorilor. Potrivit art. 14 doar în ipoteza în care hotărârile adunării creditorilor sunt contestate, judecătorul sindic verifică legalitatea acestora.
Având în vedere că din analiza art. 122 din legea 85/2006 coroborat cu art. 11, 14 și 17 rezultă că analizarea și aprobarea rapoartelor și planurilor întocmite de lichidator este atributul creditorilor, această instanță reține ca întemeiat motivul invocat din oficiu și conchide că judecătorul sindic nu avea competența de aproba planul și raportul din 16 octombrie 2008.
În ce privește motivele invocate de B, instanța față de faptul că a apreciat că judecătorul sindic nu avea atribuții de aprobare, găsește ca fiind de prisos analiza acestora. De altfel, recurenta a înțeles să uzeze de dispozițiile art. 122 al. 3 din Legea 85/2006 formulând contestație împotriva raportului și planului, contestație în care a invocat exact motivele invocate în recursul de față și care fost soluționată prin sentința 467/2008, irevocabilă prin decizia 536/02 iunie 2009.
Or, singurul mijloc procedural reglementat de legiuitor și pus la îndemâna creditorilor pentru a invoca nelegalitatea raportului și planurilor de distribuire prevăzute de art. 122 este contestația reglementată de al. 3 al art. 122.
Pentru cele ce preced, în baza art. 312 Cod procedură civilă cu art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul, va casa în parte sentința recurată în sensul că va înlătura doar dispoziția privind aprobarea raportului și planului de distribuire din 16.10.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta - creditoareDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,împotriva sentinței civile nr. 438/5.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat-debitor. prin lichidator judiciar&, intimatul -administrator special și intimata - contestator FEDERAȚIA SINDICATELOR LIBERE DIN INDUSTRIA
Casează în parte sentința 438 din 05.12.2008, în sensul că înlătură dispoziția privind aprobarea raportului și planului de distribuție din 16.10.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi05.06.2009.
PREȘEDINTE, - - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - |
GREFIER, |
Red.
Red.
tehnored. 3 ex.
16 iunie 2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Vasilică Pintea, Lăcrămioara
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 561/2009.... → |
|---|
