Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 950/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.950
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de creditorul, domiciliat în B, sector 6, Dealul nr.38-40,.13,.1,.2,.9, împotriva Încheierii de ședință din data de 28 ianuarie 2009 și a Deciziei nr.692 din data de 27 martie 2009, ambele pronunțate de Judecătorul Sindic din cadrul Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL cu sediul în,-, pct. Între, județ P, Nr. de ordine în registrul comerțului J-, CUI -, prin lichidator Expert Lichidator, cu sediul în B, sector 4, General nr.43.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică la data de 9 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 16 iunie 2009, adoptând următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra recursului de față reține următoarele,
Prin Încheierea de ședință din data de 28 ianuarie 2009, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Prahovaa respins probele cu expertiza si interogatoriul celorlalți asociați, solicitate de creditorul pentru a-și dovedi calitatea de proprietar și prin sentința nr.692 pronunțată în data de 27 martie 2009 instanța de fond a respins ca neîntemeiată, cererea creditorului, cu privire la creanța înscrisă de lichidatorul judiciar Expert Lichidator de acordare a despăgubirilor pentru construcția situată pe terenul în suprafață de 1450 mp situat în,-, jud. P, a admis contestația formulată de același creditor împotriva tabelului preliminar al creanțelor și a dispus înscrierea în tabelul de creanțe a creditorului cu sumele așa cum au fost solicitate în declarația de creanțe.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.423/23.07.1997 și 3173/23.12.1998 a dobândit prin cumpărare două terenuri situate în
str. P lui; ulterior dobândirii acestor terenuri, petentul a efectuat demersuri în vederea edificării unei construcții, sens în care a obținut certificatul de urbanism, autorizația de construire, memoriul tehnic și planurile de situație necesare, iar la data de 17.04.2004 s-a încheiat un contract de asociere în participațiune între SC SRL și SC DM SRL pe de o parte, denumiți asociați
principali, iar pe de altă parte, și, denumiți în contract asociați terți, ce a avut ca obiect executarea unei clădiri amplasate în,-, în stil rustic, având destinația de pensiune.
În contract s-a menționat că asociații terți au obligația să pună la dispoziția asociaților principali terenul destinat edificării construcției și construcția în stadiul existent, iar aceeași asociați terți se obligau să își constituie o societate comercială care să preia obligațiile asumate prin acest contract, iar odată cu constituirea societății, urmând să reglementeze situația juridică a terenului și a construcției edificate pe acesta. În baza contractului asociații terți au înființat societatea comercială " " SRL, iar prin hotărârea adunării generale a asociaților din data de 8.11.2004 s-a hotărât ca societatea să achiziționeze cele două terenuri situate în, str. P lui, proprietatea lui.
Astfel, judecătorul sindic a constatat că terenul pe care a fost edificată construcția a devenit încă din anul 2004 proprietatea societății debitoare, iar potrivit principiului accesiunii prevăzut de art. 494 civ. construcția edificată ulterior a devenit proprietatea aceleiași persoane juridice și, că, atât la momentul încheierii contractului de asociere în participațiune, cât și la momentul înființării societății construcția nu era edificată, astfel că petentul-creditor nu poate susține că aceasta nu a ieșit niciodată din patrimoniul său, întrucât potrivit principiului citat mai sus, construcția nu s-a aflat niciodată din punct de vedere juridic în proprietatea sa. Împrejurarea că certificatul de urbanism și autorizația de construire au fost emise pe numele lui, nu poate conduce la o altă concluzie, deoarece la momentul emiterii lor, acesta era proprietarul terenului.
Pe cale de consecință, tribunalul a respins cererea petentului creditor de acordare a despăgubirilor pentru construcția edificată pe teren, în raport de considerentele expuse mai sus.
În ce privește contestația la tabelul preliminar de creanțe, s-a constatat că prin sentința civilă nr. 2768/1.06.2006 a fost admisă acțiunea promovată de și a fost obligată societatea debitoare la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada februarie 2005-aprilie 2006 cuvenite și neacordate. Ulterior, petentul a formulat o nouă cerere de chemare în judecată pe rolul Tribunalului București prin care solicita obligarea societății debitoare la plata drepturilor salariale aferente perioadei mai 2006 - septembrie 2007, litigiu ce a fost suspendat în temeiul prevederilor art. 36 din Lg. 85/2006 până la soluționarea prezentului dosar de faliment. Cum în baza disp.art.64 din Lg.85/2006 creanțele salariale sunt menționate din oficiu în tabel în conformitate cu evidențele contabile ale societății, lichidatorul judiciar nu se poate prevala de împrejurarea că acestea nu reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile, deoarece este atribuția sa exclusivă potrivit actului normativ invocat să le calculeze și să le înscrie în tabelul de creanțe.
În situația în care debitoarea nu deține evidențe contabile, sau dacă acestea nu au fost corect întocmite, creanțele salariale vor fi evaluate după orice mijloc de probă și înscrise în tabel.
Pe de altă parte, prejudiciul material suferit ca urmare a imposibilității angajării la o altă societate comercială, așa cum a fost indicat în declarația de creanță, precum și suma de 9.300 lei reprezentând cheltuieli efectuate din fonduri proprii în favoarea debitoarei, potrivit dovezilor depuse în susținerea declarației, reprezintă de asemenea creanțe certe, lichide și exigibile ce urmează a fi menționate în tabelul de datorii al debitoarei. În raport de aceste considerente, în temeiul disp. art. 73 din Lg. 85/2006 a fost admisă contestația la tabelul preliminar așa cum a fost formulată.
Împotriva încheierii din data de 28 ianuarie 2009 și a deciziei nr.692 din 27 martie 2009, formulat recurs creditorul, considerând că sunt aplicabile dispozițiile art.304 (9) Cod procedură civilă, respectiv că sentința pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În cuprinsul motivelor de recurs se menționează că în mod greșit instanța de fond a respins prin încheierea menționată solicitarea recurentului privitoare la încuviințarea probei cu interogatoriului celorlalți asociați și proba cu expertiza evaluatorie, care era menită să stabilească valoarea construcției edificate de creditor, anterior semnării contractului de asociere în participațiune și totodată cuantumul sumei cu care urma să fie despăgubit.
Susține că judecătorul sindic nu a procedat corect, deoarece la acel moment nu era clarificată din punct de vedere juridic situația imobilului-construcție, astfel că nu se putea pronunța cu privire la admisibilitatea sau nu a probelor solicitate.
Menționează că instanța de fond se contrazice prin motivele sentinței recurate, întrucât pe de o parte instanța a reținut faptul că la momentul încheierii contractului de participațiune pe terenul în cauză era deja edificată o construcție, iar ulterior apreciază că aceasta aparține societății debitoare.
Pe cale de consecință recurentul susține că în mod neîntemeiat tribunalul a respins cererea sa de acordare a despăgubirilor pentru construcția edificată pe teren, considerând în mod eronat că aceasta nu ar fi fost niciodată în proprietatea sa.
Susține că dacă instanța ar fi admis și administrat în cauză probe cu expertiză tehnică și cu interogatoriul celorlalți asociați, ar fi putut aprecia cu privire la existența construcției anterior încheierii contractelor de vânzare cumpărare, considerând că dreptul său de proprietate asupra construcției era de necontestat.
Precizează că din înscrisurile pe care le-a depus la dosar, rezultat în mod clar că imobilul-construcție nu a ieșit niciodată din proprietatea sa, chiar dacă terenul pe care a fost edificat a fost înstrăinat societății debitoare, acest fapt reieșind chiar din contractele de vânzare cumpărare ce nu conțin nici o mențiune în acest sens. Susține că, chiar dacă s-ar fi făcut o mențiune în sensul vânzării acestui imobil, avea dreptul, conform art.494 Cod civil, la contravaloarea materialelor și lucrărilor efectuate, întrucât a fost constructor de bună credință.
Se solicită admiterea recursului, cu consecința modificării în parte a sentinței în sensul admiterii cererii de acordare a despăgubirilor pentru imobilul-construcție, urmând ca evaluarea acestor despăgubiri să fie făcută pe baza probelor ce urmează a fi administrate.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei rezultă că prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 423/1997 și 3173/1998 recurentul a dobândit în proprietate 2 terenuri amplasate în, str. P lui.
Ulterior, prin contractul de asociere în participațiune emis la data de 17.04.2004, s-a stabilit ca asociații să desfășoare activități generatoare de profit prin executarea unei clădiri amplasate în,-, în stil rustic, având destinația de pensiune și dotarea acesteia conform normativelor în vigoare, în scopul de aof ace aptă destinației.
S-a arătat de asemena, că lucrarea se va realiza de către asociatul prim și asociatul secund și este evaluată la suma totală de 289.894 Euro, care urmează a fi plătită de către asociații terți eșalonat, într-un termen de 10 ani, cu începere de la data semnării prezentului contract.
La data de 10.05.2004, ulterior semnării acestui contract, a fost emisă autorizația de construire pentru imobil pe-, stipulându-se că durata de execuție a lucrărilor este de 24 luni de la data începerii efective a lucrărilor, situație în care perioada de valabilitate a autorizației se extinde pe întreaga durată de execuție a lucrărilor autorizate.
Expertiza tehnică-construcție din februarie 2004 se referă la o construcție existentă pe acest teren, anterioară emiterii autorizației de construcție.
Astfel, este de remarcat că terenul pe care a fost edificată construcția, a devenit încă din anul 2004 proprietatea societății debitoare, care, în conformitate cu principiul accesiunii stipulat expres în art. 494 cod civil este proprietara acestei construcții (autorizația de construcție fiind emisă în anul 2004).
Din cuprinsul autorizației de construcție și a înscrisurilor existente nu rezultă că la momentul înființării societății construcția era edificată, context în care nu se poate susține că aceasta se afla în patrimoniul recurentului, la momentul încheierii contractului de asociere în participațiune.
În acest context, dat fiind situația juridică a imobilului, faptul că în cauză operează principiul accesiunii prevăzute de art. 494 Cod civil, nu se pot administra probe de natură a lămuri situația juridică a unui imobil, care este deja stabilită prin înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Dat fiind cele expuse anterior și apreciind că sunt neîntemeiate criticile formulate, Curtea, în baza art. 312 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de creditorul, domiciliat în B, sector 6, Dealul nr.38-40,.13,.1,.2,.9, împotriva Încheierii de ședință din data de 28 ianuarie 2009 și a Deciziei nr. 692 din
data de 27 martie 2009, ambele pronunțate de Judecătorul Sindic din cadrul Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL cu sediul în,-, pct. Între, județ P, Nr. de ordine în registrul comerțului J-, CUI -, prin lichidator Expert Lichidator, cu sediul în B, sector 4, General nr.43.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Chirica
- - - - - -
Grefier,
Operator date cu caracter personal;
Număr notificare 3120
Red. / tehnored. și
2 ex. / 03.07.2009
Dosar fond - Tribunal
Judecător sindic
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Chirica
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 1480/2009.... → |
|---|
