Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 991/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 991/2009
Ședința publică de la data de 05 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 2: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 3: Maria Violeta
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta-reclamantă - prin administrator - împotriva sentinței civile nr. 32 din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
-deliberând-
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin contestațiile formulate in dosarul de faliment -, reclamanta - SRL, în contradictoriu cu L PROFESIONAL - lichidator judiciar al SA Oac ontestat măsurile dispuse de acesta relativ la vânzarea la licitație a imobilului spațiu comercial situat în O-.
Motivează reclamanta că lichidatorul nu a respectat dispozițiile art. 496,504,387,397 din codul d e procedură civilă aplicabil conform art. 149 din Legea 85/2006 și că lichidatorul judiciar a fost numit executor judecătoresc,activitate incompatibilă cu cea de lichidator judiciar.
Pe fond, reclamanta a arătat că își desfășoară activitatea în imobilul situat în O,-, că pretinde un drept de proprietate asupra acestui imobil fiind in posesia acestuia, că prin publicația de vânzare emisă la data de 22 04 2008 se anunța organizarea unei licitații relativ la acesta,că deține acest imobil in baza unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare și a - 120/28 03 2005 prin care SA Oaf ost obligată să încheie contractul de vânzare cumpărare.Deși a notificat lichidatorul judiciar să procedeze la executarea hotărârii în sensul prezentării la notar,acesta nu s-a conformat. Precizează și că imposibilitatea încheierii contractului în formă scrisă nu reprezintă o cauză de invalidare a contractului. Invocă prevederile art. 13 al 3 ș4 din OUG 51/1996 potrivit căruia drepturile locatorului sunt opozabile judecătorului sindic,creditorilor și lichidatorului judiciar. În concluzie atât înscrierea in procesul verbal de inventariere,cât și vânzarea la licitație apar ca nefiind legale iar față de faptul că prin continuarea vânzării s-ar aduce prejudicii activității desfășurate de societate și ar angrena și alte litigii,se impune suspendarea acesteia pe cale de ordonanță președințială.
Cererea a fost legal timbrată în conformitate cu dispozițiile Legii 146/1997 cu taxă de timbru în cuantum și timbru judiciar.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar actele doveditoare despre care a făcut vorbire in acțiune.
Lichidatorul judiciar a solicitat in concluziile formulate oral pe fondul cauzei, respingerea acestei contestații ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 32/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată cererea de constatare a nulității procesului - verbal de inventariere formulată de contestatoarea
A fost respinsă cererea de suspendare a executării ca nefondată formulată de L
A fost respinsă ca nefondată contestația împotriva măsurilor privind vânzarea la licitație a spațiului comercial din O,-,. B, formulată de L în contradictoriu cu AOp rin lichidatorul judiciar L PROFESIONAL
Instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta încheiat cu contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare nr. 5848 din 30.09.1999 cu privire la spațiul comercial situat în str. - nr. 4 în suprafață de 144,58 mp.
Ca urmare divizării imobilul din str. - nr. 4 este preluat de - SA și se încheie actul adițional nr. 335/26.02.2001.
Prin sentința civilă nr. 120 din 28.03.2005 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 6883/2004, sentință rămasă irevocabilă, s- apreciat că potrivit contractului intervenit între părți pârâta s- obligat să respecte dreptul de opțiune reclamantei la încetarea contractului de leasing și cum aceasta achitat integral redevențele și optat pentru cumpărarea spațiului comercial, pârâta trebuia să-și respecte obligația contractuală de încheiere contractului de vânzare - cumpărare. Instanța obligat - SA să încheie cu reclamanta - SRL contractul vânzare cumpărare având ca obiect spațiul comercial în suprafață de 144,58 mp.
Această sentință nu a fost executată fapt ce a determinat reclamanta să promoveze o acțiune in constatare,respinsă prin sentința civilă 102/14 03 2007 in dosarul 4408/2005 soluție ce a fost menținută in recurs.
Potrivit art. din 11 din Legea 85/2006 judecătorul sindic soluționează toate procesele și cererile aferente procedurii insolvenței.
A reținut judecătorul sindic însă în speța de față reclamanta, terț față de procedură, invocă un drept propriu asupra unui imobil aparținând falitei,ce face obiectul vânzării la licitație de către lichidatorul judiciar in derularea procedurii,solicitând anularea măsurii de înscriere a imobilului in procesul verbal de inventariere și a vânzării la licitație și suspendarea acesteia pe cale de ordonanță președințială.
S-a apreciat că reclamanta, în motivarea contestației sale arată căpretindeun drept de proprietate asupra imobilului in litigiu și intr-adevăr, la momentul de față nu este proprietara acestuia.
Deși reclamanta deține o hotărâre judecătorească prin care a fost obligată falita să încheie contract de vânzare cumpărare,în condițiile in care s-a respins acțiunea in constatarea dreptului de proprietate,în speță nu se poate vorbi despre un drept de proprietate juridicește proteguit întrucât acest drept nu este actual,fiind supus unei condiții și anume recunoașterea sa in justiție. Este adevărat că in cadrul dosarului de faliment s-a formulat și o cerere de perfectare a vânzării ( care nu este de competența judecătorului sindic),însă aceasta nu afectează situația actuală a reclamantei,pe de o parte întrucât nu opune un drept de proprietate rezultat dintr-un titlu de proprietate valabil iar pe de altă parte rezultatul soluționării acestei cereri este incert. De asemenea,chiar dacă drepturile conferite de prevăzută art. 13 al 3 și 4 din OG 51/1996 sunt opozabile tuturor participanților la procedura falimentului,aceasta nu înseamnă că reclamanta deține un titlu de proprietate valabil asupra imobilului in litigiu neputându-se considera că prevederile menționate coroborate cu contractul de leasing ar face dovada dreptului de proprietate în fața oricărui subiect de drept, fără a se aduce atingere securității raporturilor juridice.
Instanța a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate astfel că urmează să considere ca bunul in litigiu face parte din patrimoniul falitei astfel că va respinge cererile de anulare a măsurii de înscriere a imobilului in procesul verbal de inventariere și vânzării la licitație ca nefondate. Aceste considerente determină instanța să nu mai analizeze celelalte motive invocate in contestație.
În ce privește cererea de suspendare a vânzării la licitație pe cale de ordonanță preșidențială,din analiza condițiilor de admisibilitate a unei astfel de și anume vremelnicia,urgența și neprejudecarea fondului rezultă că primele două condiții sunt îndeplinite in cauză raportat la faptul că vânzarea ar perturba in mod ireversibil activitatea societății reclamante,fiind îndeplinită deci condiția urgenței,iar vremelnicia măsurii data de existența in cadrul dosarului de faliment a contestației pendinte,condiție care este de asemenea îndeplinită, însă nu poate fi vorba de îndeplinirea celei de-a treia condiții și anume neprejudecarea fondului.
Împotriva sentinței 32/15 ianuarie 2009 a formulat recurs O, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivând recursul se arată că în cauză s-au formulat 3 contestații, instanța de fond pronunțându-se doar cu privire la primele două. Apreciază recurenta că hotărârea este rezultatul unei aprecieri greșite a probelor și cuprinde motive străine de voința pricinii. Astfel, prin trimiterea la sentința 102/14 martie 2007 instanța face o eroare deoarece obiectul acțiunii în dosarul 4408/2005 a fost o obligație de a face lichidatorului de încheia contractul de vânzare - cumpărare și nu o acțiune în constatare așa cum greșit s-a reținut de instanță. De altfel, în dosarul 4408/2005 devenit - instanța este investită cu soluționarea unei acțiuni prin care s-a solicitat să se constate dreptul de proprietate asupra imobilului situat în-, raportat la OG 88/1997 și art. 118 din HG577/2002.
Apreciază recurenta că hotărârea recurată conține o motivare contradictorie, instanța făcând confuzie între conținutul sentinței 102/2007 și dosarul care este pe rolul instanței în curs de soluționare, instanța interpretând greșit și art. 27 din OG88/1997 și fără a ține cont de împrejurarea că recurenta a îndeplinit condițiile prevăzute de legiuitor, achitând redevențele și expunând în scris opțiunile de cumpărare a spațiului în discuție. Se arată că prin continuarea vânzării recurenta este prejudiciată completând motivele de recurs (fila 7), recurenta invocă faptul că judecătorul sindic respins contestația fără a ține cont de faptul că la data de 09.04.2008 a promovat o acțiune în constatare. Face trimitere recurenta la decizia 76/2008 a Curții de APEL BACĂU, la dispozițiile art. 13 al. 3 și 4 din OG51/1997 text potrivit căruia drepturile locatarului/utilizatorului asupra bunului utilizat în baza unui contract de leasing sunt opozabile judecătorului sindic și creditorilor.
Prin întâmpinare, A prin lichidatorul judiciar L PROFESIONAL a solicitat respingerea recursului, arătând că imobilul în discuție se afla la data deschiderii procedurii în patrimoniul A, lichidatorul fiind ținut a-l valorifica în procedura prevăzută de Legea 85/2006.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate și din oficiu din perspectiva dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea îl găsește ca nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Judecătorul sindic a fost investit cu soluționarea contestațiilor formulate de recurenta prin cererile depuse la filele 211 - 213. IV, 235 - 237 (identică cu cea de la filele 211 - 213), 284 - 285 -. IV și filele 58 - 70. 5, toate contestațiile având ca obiect anularea măsurii de înscriere de câtre lichidator în procesul - verbal de inventariere a imobilului situat în O,-, anularea procedurii licitației și suspendarea vânzării la licitație.
Este adevărat că judecătorul sindic nu face trimitere la cererea aflată la filele 58 - 70. V, însă analizând obiectul aceste cereri se relevă că în esență este același cu cel al contestațiilor depuse anterior, vizând anularea procedurii licitației, suspendarea acestei proceduri și mențiunea în procesul verbal de inventariere a unui imobil.
Prin ultima contestație, recurenta enumeră publicațiile de vânzare a căror anulare le solicită, însă acestea sunt acte de executare emise în cadrul procedurii licitației, procedură de licitație analizată, în ansamblu, de judecătorul sindic. De altfel, judecătorul sindic a grupat în mod judicios motivele contestației (găsindu-le în număr de trei) le- analizat în considerente și s- pronunțat prin sentința recurată atât pe legalitatea procesului verbal de inventariere, a tuturor măsurilor privind vânzarea la licitație cât și asupra cererii de suspendare a executării. Față de această împrejurare, critica recurentei în sensul că judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra uneia din contestații nu poate fi reținută.
De altfel, câtă vreme, conținutul contestației de la filele 58 - 70 -. V vizează aceleași aspecte invocate în celelalte, deși contestația (procesul verbal de inventariere și procedura licitației) nici nu se poate reține că este o contestație distinctă putând fi calificată ca precizare a contestațiilor formulate anterior. Judecătorul sindic a analizat legalitatea includerii imobilului în discuție în patrimoniul debitoarei și legalitatea măsurii valorificării imobilului prin licitație, emiterea publicațiilor de vânzare emise în luna august fiind de esența vânzării la licitație și făcând parte integrantă din procedura licitației ce a făcut obiectul contestațiilor analizate de instanța de fond. În consecință, nu se relevă motive de casare generate de o necercetare a fondului cauzei, apărările recurentei sub acest aspect neconfimându-se.
Cu privire la dezlegarea dată de judecătorul sindic contestațiilor formulate, Curtea reține că este rezultatul aprecierii și interpretării corecte a dispozițiilor Legii 85/2006 și OG51/1996 raportat la situația de fapt reținută, criticile recurentei potrivit cărora instanța a făcut o confuzie între sentința 102/2007 și acțiunea în constatare ce se află pe rol, nefiind de natură a determina reformarea sentinței recurate.
Este adevărat că prin sentința 102/2007 s-a respins cererea de intervenție formulată de prin care a solicitat judecătorului sindic să dispună încheierea contractului de vânzare - cumpărare, conform sentinței 120/2005 și nu o acțiune în constatare, însă judecătorul sindic nu s-a aflat în eroare câtă vreme a respins contestația tocmai pe considerentul că în momentul când a fost investit, bunul în discuție face parte din patrimoniul debitoarei falite.
Mai mult, se reține că acțiunea în constatarea drepturilor de proprietate a fost desprinsă prin încheierea din 08 ianuarie 2009 (fila 189 -. V) - stabilindu-se termen la data de 19 februarie 2009, ora 900, CF 2, ceea ce creează prezumția că instanța nu a fost în eroare cu privire la cele două cereri (cea în constatare și cea care a format obiectul dosarului în care s- pronunțat sentința 102/2007).
Concluzia judecătorului sindic în sensul că recurenta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunului în litigiu (și pe cale de consecință măsura de includere a bunurilor în procesul verbal de inventariere și valorificarea bunului în procedura licitației apar ca fiind legale), s-a impus ca urmare a eficienței date unor hotărâri judecătorești irevocabile. Astfel, se reține că prin hotărârea 120/2005 a fost obligată să încheie contract de vânzare - cumpărare cu L O, pentru spațiul în discuție, însă după pronunțarea acestei hotărâri, împotriva A s-a deschis procedura insolvenței, împrejurare ce a dus la neexecutarea sentinței 120/2005 și la promovarea unei cereri în obligarea lichidatorului de a executa sentința mai sus menționată. Această cerere a fost însă soluționată în sensul respingerii.
Curtea de APEL BACĂU, prin decizia 208/20 martie 2007 reținând că lichidatorul judiciar nu poate fi obligat să încheie un contract de vânzare - cumpărare fără a-și depăși atribuțiile prevăzute de art. 25 din Legea 85/2006, singurele contracte ce pot fi încheiate de lichidator fiind cele la care face trimitere art. 116, 120 din Legea 85/2006, așadar în procedura lichidării. Cum una din consecințele juridice ce decurg din soluționarea irevocabilă a unui litigiu este puterea lucrului judecat, această instanță este ținută a da eficiență efectelor deciziei 208/2007, în sensul că lichidatorul nefiind obligat executa sentința 120/2005, per a contrario bunul a rămas ca figurând în patrimoniul debitoarei aflate în insolvență.
Apărările recurentei ce vizează îndeplinirea, în calitate de utilizator a obligației de plată a redevenței și exprimarea opțiunii de cumpărare precum și trimiterile la dispozițiile art. 27 din OG88/1997 și 118 din OG577/2002 sunt chestiuni ce pot fi invocate în cadrul acțiunii în constatare care a fost disjunsă, în cadrul contestațiilor judecătorul sindic fiind ținut a analiza dacă în raport de situația juridică a imobilului la data când a procedat la valorificare lichidatorul a întreprins măsurile legale.
În ce privește trimiterea la art. 13 din OG51/1997 judecătorul sindic a reținut că opozabilitatea dreptului utilizatorului nu echivalează cu deținerea unui titlu valabil asupra imobilului. Curtea însă, reține că, art. 13 din forma în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenței reglementa doar ipoteza în care utilizatorul se află în reorganizare, al. 3 și 4 fiind introduse abia la 12 august 2006 prin Legea 287/2006.
În ce privește criticile ce vizează evaluarea spațiului se reține că în tabelul definitiv (fila 224) recurenta nu apare înscrisă ca și creditor astfel încât apărarea în sensul că nu a existat acordul comitetului creditorilor pentru desemnarea unui evaluator propriu, nu este de natură a produce vreo vătămare recurentei câtă vreme nu apare ca fiind creditoarea societății debitoare.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă - prin administrator - împotriva sentinței civile nr. 32 din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatei-pârâte O prin lichidator judiciar PROFESIONAL L, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 noiembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Red.-
tehnored. 4 ex.
23 nov. 2009
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Loredana Albescu, Maria Violeta
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
