Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 1605/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA nr. 1605
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de debitoareaSC
Stîlpu SA,cu sediul în comuna Stâlpu, județul B, prin lichidator judiciarContB, punct de lucru în str. - -, --A4, județul B, creditoareleAutoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B, str. -. -., nr. 50, sectorul 1 șiDirecția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 484 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu creditoriiAgenția Domeniilor Statului,cu sediul în B,-, sectorul 2, Primăria Comunei Stîlpu, județul B,SC SRL, cu sediul în B,-, sectorul 1,SC SA Țăndărei, cu sediul în Țăndărei, județul I,SC SA, cu sediul în B-, județ B,SC SA, cu sediul în B,-, județ B,SC SA,cu sediul în B,-, județul B, SC Com SRL, cu sediul în B, str.-,. 13,. B,. 3, județul B,SC, cu sediul în B,-, județul B,Ministerul Administrației și Internelor,cu sediul în B, sectorul 1, Piata, nr. 1A,SC Focșani, cu sediul Focșani,-, județ V, SC, cu sediul în-, județul B,SC, cu sediul în comuna KM 7, județul I,Romtelecom B,cu sediul în B, str. -, nr. 4, județul B, SC SRL, cu sediul în B,-, județul B,SC SRL, cu sediul în com. Stâlpu, județul B,SC-județul B,ITM, cu sediul în B, -, -județul B,SC Stâlpu, județul B, domiciliat în comuna Stâlpu, Județul B, domiciliat în com., sat, județul B,;,G -,,,,,(casieră), și, toți domiciliați în comuna Stâlpu, județul B;SC SA, cu sediul în P,-, județul P,SC SA, cu sediul în B,. Centrul nr. -, SA, cu sediul în B, -, -amelia,. 1, județul B și pârâtul, domiciliat în B,- bis,județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 5 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, pentru a da posibilitatea creditoarei B să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 12 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin decizia nr. 1055 din 18.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursurile formulate de creditoarele AVAS B și Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței nr. 462 din 24.06.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu debitoarea SC SA și intimații DGFP B, Primăria Stâlpu, SC SRL, SC SA Țăndărei, SC SA B, SC SA B, SC SA B, SC COM SRL B, SC B, MIRA B, SC Focșani, SC B, SC, ROMTELECOM B, SC SRL, SC SRL Stâlpu, SC, ITM B, G -, SC SA P, SC SA B, SA B, și.
Instanța de control judiciar reținut, în ceea ce privește recursul declarat de ADS B, că, deși judecătorul sindic a respins obiecțiunile formulate de acest creditor, totuși nu a arătat motivele pentru care cererea privitoare la convocarea și respectiv autorizarea comitetului creditorilor de a introduce cererea pentru antrenarea răspunderii administratorilor societății debitoare, nu este întemeiată.
De asemenea, s-a reținut că judecătorul sindic a analizat, în considerentele hotărârii pronunțate, condițiile necesare antrenării răspunderii prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, deși nu a fost investit cu o asemenea cerere de către recurentă.
O astfel de cerere a fost formulată de către creditoarea DGFP B, care a fost respinsă, considerându-se că aceasta nu are calitate procesuală.
Deși, prin cererea formulată la 12.05.2008, s-a solicitat convocarea comitetului creditorilor în vederea solicitării autorizării judecătorului sindic pentru formularea unei cereri de antrenare a răspunderii foștilor administratori pentru acoperirea unor părți din pasivul debitoarei, această cerere nu a fost analizată de către acesta, ci de către lichidator, prin raportul nr. 23 din 20.05.2008, care, prin depășirea competenței sale, a respins-o, cu motivația că este tardivă și neîntemeiată.
Privitor la această cerere, dar și la cele formulate de DGFP B și AVAS B, Curtea de Apel a considerat că, în temeiul art. 20 lit. n) din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar avea obligația să sesizeze judecătorul sindic pentru a le
soluționa.
Prin urmare, cu ocazia rejudecării, Curtea de Apel a dispus ca judecătorul sindic să analizeze dacă este necesară convocarea comitetului creditorilor în vederea formulării unei cereri de antrenare a răspunderii conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, privitor la majoritatea simplă din totalul numărului de membri ce compune comitetul creditorilor, pentru a se lua decizia de introducere a cererii de antrenare pentru exercitarea dreptului de a formula cerere de atragere a răspunderii organelor de conducere conform art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006.
Prin încheierea din 20.01.2009, judecătorul sindic de la Tribunalul Buzăua autorizat comitetul creditorilor, compus din AVAS B, SC SA și SC SRL, să formuleze cerere de atragere a răspunderii în sarcina foștilor administratori ai debitoarei, numiții, și.
Cererea de antrenare a răspunderii a fost susținută de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului- AVAS, în calitate de membru a comitetului creditorilor, care a fost de acord cu cererea formulată de creditorul bugetar DGFP B, constatându-se că SC SA a fost dizolvată și radiată din data de 31.01.2002.
Prin cererea de atragere a răspunderii, s-a solicitat obligarea pârâților, și la suportarea pasivului neacoperit din valorificare, din care creanța DGFP B în cuantum de 1.122.433 lei.
În motivarea cererii, s-a susținut că pârâții se fac vinovați de starea de insolvență a debitoarei, întrucât au dispus continuarea unei activități care a condus, în mod vădit, la încetarea de plăți și nu au organizat și ținut contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale, astfel că sunt întrunite condițiile art. 138 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 85/2006.
În drept, cererea a fost întemeiată și pe art. 73 alin.1 lit. c) și alin.2 din Legea nr. 31/1990, art. 11 alin.4 din Legea nr. 82/1991, republicată.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de atragere a răspunderii ca prescrisă, întrucât procedura insolvenței s-a deschis în anul 2000 și, pe fond, ca neîntemeiată, susținând că, în cauză, nu există dovezi că evidențele contabile au fost ținute necorespunzător, iar, în calitate de membru al Consiliului de Administrație, nu putea dispune continuarea activității debitoarei, întrucât această atribuție a aparținut adunării generale a creditorilor.
De asemenea, pârâtul a considerat că starea de insolvență a debitoarei s-a datorat calamităților înregistrate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, acestea fiind cauzele pentru care nu au fost realizate recoltele, din valorificarea cărora să se poată relua ciclul productiv.
Prin sentința nr.484 din 16 aprilie 2009, Tribunalul Buzăua respins excepția de prescripție a dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP B, invocate de pârât; a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori, și, a dispus închiderea procedurii de insolvență a debitoarei SC STÎLPU SA, radierea acesteia din registrul comerțului; a descărcat lichidatorul judiciar
de orice îndatoriri și responsabilități și a dispus notificarea sentinței debitoarei, creditorilor, de pe lângă Tribunalul Buzău, pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția de prescripție a cererii de atragere a răspunderii, invocată de pârâtul, că este neîntemeiată. Faptul că procedura de insolvență împotriva debitoarei a fost deschisă încă din anul 2000 nu are relevanță în ceea ce privește momentul de la care începe să curgă prescripția dreptului la acțiune, în speță al comitetului creditorilor de a formula o cerere de atragere a răspunderii în sarcina foștilor administratori pentru acoperirea unei părți a pasivului debitoarei. Ca atare, în cauză se aplică art. 8 din Decretul nr. 167/1957, care prevede că,prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapte ilicite, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea".
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a creditoarei DGFP B de a formula cerere de atragere a răspunderii patrimoniale în sarcina foștilor administratori, instanța a reținut că este neîntemeiată, motivat de faptul că, deși această creditoare nu a fost membră a comitetului creditorilor, creanța sa, în sumă de 1.122.433 lei, ce reprezintă o creanță bugetară, o îndreptățește să formuleze cerere de atragere a răspunderii patrimoniale.
Mai mult, prin adresa răspuns ( 144), creditoarea AVAS și-a însușit conținutul cererii de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea DGFP
Pe fondul cauzei, judecătorul sindic a constată că acțiunea în atragerea răspunderii foștilor administratori este neîntemeiată, deoarece, într-adevăr, conform art. 1 (1) coroborat cu art. 10(1) și (4) din Legea nr. 82 din 24.12.1991, debitoarea SC Stâlpu SA avea obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, potrivit acestei legi, iar răspunderea în acest sens revine administratorului, în cazul aplicării necorespunzătoare a reglementărilor contabile răspunderea revine directorului economic, contabilului șef sau altei persoane împuternicite.
Judecătorul sindic a constatat că este susținerea din cererea formulată, întemeiată pe disp. art. 138 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr. 85/2006, modificată și completată.
Potrivit raportului depus de lichidator ( 34- 37 vol. III supliment), instanța a reținut că foștii administratori au predat actele contabile ale debitoarei, astfel că este fără fundament afirmația că pârâții nu au organizat și ținut contabilitatea conform legii.
De asemenea, potrivit înscrisurilor din dosar, rezultă că pârâții nu se fac vinovați nici de fapta ilicită prevăzută de art. 138 alin.1 lit. c), în sensul că,au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți", reținând că, în vederea funcționării societății debitoare, a finanțării cheltuielilor companiilor agricole la culturile plantate și pentru dotare cu utilaje agricole, a fost nevoie de încheierea de contracte de credit.
În acest sens, sunt elocvente contractele încheiate cu Banca Agricolă SA-
Sucursala B, începând cu 19.04.1996, pentru împrumutul de 3.153.053.000 lei, cu act adițional pentru 1.16.790.000 lei ( 107-110,. 112, vol. II supliment).
Și anterior acestei perioade, debitoarea a încheiat contracte de credit cu același obiect, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la 138-143,. 149,. 156-157,. 160, vol. II supliment.
Pentru creditele acordate, au fost încheiate convenții de reeșalonare ( 171,. 178, vol. II supliment). Temeiul încheierii unei astfel de convenții, respectiv art. 4 din Legea nr. 20/1996 privind unele măsuri necesare pentru desfășurarea campaniei agricole din perioada anului 1996 ca urmare a stării de urgență din agricultură, contractele de credit încheiate, graficele de eșalonare ( 165,.181, 182, 184 vol. II supliment) dovedesc faptul că au existat cauze obiective, independente de culpa pârâților și care au generat starea de insolvență a debitoarei.
În categoria cauzelor obiective, instanța a reținut că se înscrie și situația că o parte din terenurile debitoarei au fost retrocedate proprietarilor conform Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, în acest mod micșorându-se suprafețele cultivate cu culturi și, în consecință, posibilitatea acumulării de venituri, ca sursă de plată a creanțelor creditorilor.
Conform raportului final ( 313-315 vol. IX), instanța a reținut că, din suma de 2.942.137,90 lei, reprezentând valoarea creanțelor creditorilor, au fost distribuite sume în valoare de 184.387 lei.
Impotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a declarat recurs, atât debitoarea SC SA Stâlpu, prin lichidator judiciar, cât și creditorii DGFP B și AVAS B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,solicitând modificarea țn tot a sentinței și, pe fond, admiterea cererii de antrenare a raspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare.
Debitoarea, prin recursul declarat în cauză, arată că, la pronunțarea sentinței, instanța de fond nu a avut în vedere că, pe rolul ICCJ B se află spre soluționare dosarul nr 481/2009, cu termen de judecată la data de 25.06.2009, în care are calitatea de intimată.
Creditoarea critică sentința instanței de fond pe aspectul că s-a reținut greșit că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art 130 lit c și d din legea 85/2006,în sensul că, prin cererea sa, nu a susținut că nu au fost predate actele contabile, ci faptul că, în evidența contabilă, operațiunile economico-financiare nu au fost redate în ordine cronologică, în vederea identificării tuturor înregistrărilor în contabilitate, pentru a determina posibilii debitori ai societății, în vederea încasării sumelor restante.
Aceasta situație,susține recurenta, rezultă și din controlul efectuat de inspectorii fiscali, care au arătat, în actele încheiate cu acea ocazie, că nu au putut verifica documentele justificative care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate.
Incidența art 138 lit c din legea 85/2006,rezultă, susține recurenta, chiar din susținerile lichidatorului judidicar.
Lichidatorul judiciar arată că ajungerea societății în stare de faliment s-a datorat unor cauze obiective,cum ar fi diminuarea suprafețelor agricole ca urmare a retrocedării unor terenuri și calamităților naturale,situație care atrage răspunderea conducerii societății pentru continuarea activității în societate, deși se înregistrau numai pierderi.
Creditoarea AVAS B critică, la rândul său sentința pronunțată de instanța de fond pe aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art 138 din legea 85/2006 privind instituirea răspunderii administratorilor pentru acoperirea pasivului societății.
Astfel, susține creditoarea,societatea debitoare a fost administrată cu rea credință sau cu neglijență,creditorii fiind în imposibilitate de a-si mai recupera creanțele
Lichidatorul trebuia,arată recurenta, să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la fondul asigurărilor sociale de sănătate,situație care a dus ca statul român să sufere un prejudiciu pe care nu-l poate recupera în situația în care cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fost respinsă.
Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurenți având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie, constată că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente.
Recursul declarat de debitoare, prin analiza motivelor invocate, este nefondat.
Din analiza actelor dosarului ( fila 131 dos TR.B ), respectiv din certificatul emis de ICCJ B,rezultă că, pe rolul acestei instanțe se află, în curs de soluționare, dos.nr -, având ca obiect o contestație în anulare,în care debitoarea avea calitatea de intimată.
Existența acestei cauze pe rolul instanței supreme nu împiedică cu nimic continuarea și respectiv închiderea procedurii, deoarece, din certificatul depus la dosar, nu rezultă care este obiectul de fapt al dosarului existent pe rolul ICCJ B,
respectiv, pretenții, anulare act etc. și mai ales că debitoarea nu s-a apărat, la fond, în acest fel.
Cu privire la recursurile declarate de creditorii DGFP B și AVAS B,întrucât se invocă motive de aceeasi natură,Curtea apreciază că se impune a fi analizate împreună.Recursurile urmează a fi respinse, ca nefondate, pentru urmăatoarele considerente.
Ambele recurente susțin că instanța de fond a apreciat greșit că în cauză nu se impune antrenarea răspunderii organelor de conducere a societății debitoare pentru acoperirea pasivului.
In cauză s-a invocat incidența art 138 lit c si d din legea 85/2006, în raport cu care, n cazul în care, în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1), sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți
d) ) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Din analiza actelor dosarului, cu precădere rapoartele depuse de lichidator,
rezultă că societatea debitoare a ținut o contabilitate în conformitate cu dispozițiile legale în materie, ceea ce i-a permis să facă toate verificările cu privire la motivele care au dus la ajungerea societății în stare de insolvență.
principali care au condus la apariția stării de insolvență a SC SA Stâlpu au fost,așa cum arată lichidatorul în rapoartele depuse și având în vedere specificul obiectului de activitate,diminuarea patrimoniului pe care îl deținea la data înființării societății, ca urmare a aplicării legilor propietății,precum și pierderile datorate calamităților naturale.
In acestă situație, nu se poate reține faptul că administratorii societății au dispus, în interes personal, continuarea unei activității care ducea, în mod vădit, la încetarea de plăți, deoarece nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens. Mai mult, se reține că, în vederea funcționării societății debitoare, a finanțării cheltuielilor campaniilor agricole la culturile plantate și pentru dotare cu utilaje agricole, a fost nevoie de încheierea de contracte de credit.
În acest sens, sunt elocvente contractele încheiate cu Banca Agricolă SA- Sucursala B, începând cu 19.04.1996 pentru împrumutul de 3.153.053.000 lei, cu act adițional pentru 1.16.790.000 lei ( 107-110,. 112, vol. II supliment).
Și anterior acestei perioade, debitoarea a încheiat contracte de credit cu același obiect, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la 138-143,. 149,. 156-157,. 160, vol. II supliment.
Pentru creditele acordate, au fost încheiate convenții de reeșalonare ( 171,. 178, vol. II supliment). Temeiul încheierii unei astfel de convenții, respectiv art. 4 din Legea nr. 20/1996 privind unele măsuri necesare pentru desfășurarea campaniei agricole din perioada anului 1996 ca urmare a stării de urgență din agricultură, contractele de credit încheiate, graficele de eșalonare ( 165,.181, 182, 184 vol. II supliment) dovedesc faptul că au existat cauze obiective, independente de culpa pârâților și care au generat starea de insolvență a debitoarei.
Față de toate considerentele de mai înainte,Curtea, constatând că în cauză nu se regăsește culpa administratorilor societății debitoare în ceea ce privește ajungerea societății în stare de insolvență,nu se poate reține incidența dispozițiilor art 138 alin 1 lit c și d invocate de recurente,motiv pentru care, sentința instanței de fond este legală, recursul, în raport cu art 312 alin 1 Pr.Civ, urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de debitoarea SC Stîlpu SA, cu sediul în comuna Stâlpu, județul B, prin lichidator judiciarContB, punct de lucru în str. - -, --A4, județul B, creditoareleAutoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B, str. -. -., nr. 50, sectorul 1 șiDirecția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 484 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu creditoriiAgenția
Domeniilor Statului,cu sediul în B,-, sectorul 2,Primăria Comunei Stîlpu, județul B,SC SRL, cu sediul în B,-, sectorul 1,SC SA Țăndărei, cu sediul în Țăndărei, județul I,SC SA, cu sediul în B-, județ B,SC SA, cu sediul în B,-, județ B, SC SA,cu sediul în B,-, județul B,SC Com SRL, cu sediul în B, str.-,. 13,. B,. 3, județul B,SC, cu sediul în B,-, județul B,Ministerul Administrației și Internelor,cu sediul în B, sectorul 1, Piata, nr. 1A,SC Focșani, cu sediul Focșani,-, județ V, SC, cu sediul în-, județul B,SC, cu sediul în comuna KM 7, județul I,Romtelecom B,cu sediul în B, str. -, nr. 4, județul B, SC SRL, cu sediul în B,-, județul B,SC SRL, cu sediul în com. Stâlpu, județul B,SC-județul B,ITM, cu sediul în B, -, -județul B,SC Stâlpu, județul B, domiciliat în comuna Stâlpu, Județul B, domiciliat în com., sat, județul B,;,G -,,,,,(casieră), și, toți domiciliați în comuna Stâlpu, județul B;SC SA, cu sediul în P,-, județul P,SC SA, cu sediul în B,. Centrul nr. -, SA, cu sediul în B, -, -amelia,. 1, județul B și pârâtul, domiciliat în B,- bis,județul B, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red. AU
tehnored MC/AU
02.12.2009
f- Trib. B
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
