Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2620/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2620/2009
Ședința publică din data de 26 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul formulat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 1729 din data de 01.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ O, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, și SC SA, având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
În data de 20 octombrie 2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei, întâmpinare, din partea intimatei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2009, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 1729 din 1 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -au admis acțiunile formulate de creditoarele Direcția Regională Vamală O, actualmente Direcția Regională Vamală și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B M în contradictoriu cu pârâții și ambii administratori statutari ai societății insolvente SA, societate prin lichidator judiciar.
Pârâții au fost obligați să suporte parte din pasivul societății insolvente, respectiv să achite din averea personală în contul societății SA suma de 123.507,84 Ron.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, procedura insolvenței debitoarei "" face obiectul dosarului cu nr- fiind deschisă prin sentința civilă nr.303/7.03.2005, iar la data de 15.08.2005, s-a dispus intrarea în faliment a acesteia, fiind desemnat lichidator practicianul în insolvență.
Cererea formulată de creditoarea Direcția Regională Vamală O, la care s-a dispus conexarea și a cererii creditoarei Administrația Finanțelor Publice B M, a fost formulată sub imperiul Legii nr.64/1995 astfel că nu se pune problema calității procesuale active a acestor creditoare.
Potrivit tabelului definitiv întocmit de către lichidator, creditoarea Oaf ost înscrisă cu suma de 5.657.284.959 lei vechi, Administrația Finanțelor Publice B M cu 66.935 RON declarându-și creanța și Inspectoratul Teritorial d e Muncă M și "" care, însă, nu au însușit cererea reclamantei creditoare de angajare a răspunderii patrimoniale a administratorilor societății.
Din raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți și persoanele cărora le-ar fi imputabilă starea falitei, întocmit de lichidatorul (actualmente) și înregistrat sub nr.4010/17.05.2005 se arată neechivoc, că membrii echipei de conducere sunt vinovați de starea de incapacitate de plată în care a ajuns falita, din cauza felului defectuos în care au înțeles să conducă societatea, fără a face distincție între persoanele care au condus concomitent sau succesiv societatea.
Pârâtul a fost condamnat, de altfel, pentru o parte din faptele de natură penală în legătură cu administrarea debitoarei falite, acestea înlăturând aplicarea dispozițiilor art.137 din Legea nr.64/1995.
Astfel prin Sentința penală nr.1202/28.06.2005 a Judecătoriei Baia Mare, desființată în parte prin Decizia penală nr.84/A din 30.03.2006 a Tribunalului Maramureș -Secția Penală pârâtul a fost condamnat pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art.12 din Legea nr.87/1994 reținându-se în sarcina lui că a sustras de la plata obligațiilor fiscale aferente trei importuri de laminat din Ucraina, prin ascunderea sursei impozabile, declarând că marfa va fi folosită ca materie primă pentru producția proprie, faptic fiind comercializată ca atare imediat.
debitoare a importat aceste bunuri în regim de scutire de la plata drepturilor vamale beneficiind de prevederile nr.OUG24/1998 obținând certificatul de investitor în zonă defavorizată nr.527/9.08.2000.
Prin urmare debitoarea falită "" nu a avut o serioasă activitate economică și financiară, fiind un mijloc eficient pentru administratorul de săvârșire a fraudei vamal-bugetare.
Aceste importuri au fost verificate de către O la data de 26.11.2002 care a calculat în sarcina debitoarei falite o obligație de plată de 4.078.547.824 lei vechi prin procesul verbal nr.698 reprezentând taxe vamale, majorări de întârziere și penalități de întârziere.
Decizia nr.48/10.02.2003 emisă de M pentru această sumă a făcut obiectul contenciosului fiscal sub dosar nr- și a fost anulată în parte prin Sentința civilă nr.53/14.01.2008 însă sentința a fost modificată în recurs în sensul respingerii acțiunii (Decizia civilă nr.792 pronunțată la 26.03.2008).
Creditoarea Direcția Regională Vamală O și-a declarat creanța la nivelul sumei de 5657.284.958 lei ROL, debitoarea falită contestând această creanță în dosar nr-.
Prin sentința civilă nr.4414/22.12.2008 s-a respins contestația la creanță, hotărârea rămânând irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Cluj la 24.03.2009.
Prin urmare creanța creditoarei Direcția Regională Vamală O este la nivelul acestei sume, așa cum de altfel figurează în tabelul creanțelor declarate împotriva debitoarei "" neputându-se reține apărarea pârâților referitoare la faptul că obiectul prezentei cereri este nedeterminat.
Pârâtul a fost administrator statutar al societății falite în perioada 3.09.2002-25.03.2005, perioadă în care s-a deschis procedura de insolvență cu privire la aceasta.
Probațiunea administrată în cauză (rapoartele periodice depuse de lichidator în dosarul de faliment conduc la concluzia confirmată de soluția pronunțată în dosarul penal) că pârâtul se face vinovat de producerea prejudiciului creditoarei Direcția Regională Vamală O pârâtul, săvârșind o faptă omisivă, raportul de cauzalitate cu ajungerea societății în stare de insolvență fiind prezumat.
Administratorii sunt solidari răspunzători pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere. În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație prev. de art.73 lit.c din Legea nr.31/1990 în sarcina administratorilor, menționată și de art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității.
În condițiile neținerii contabilității cu respectarea dispozițiilor legale se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.
Prin nedepunerea la dosar de către pârâți a actelor contabile, de a conduce contabilitatea firmei privind aceste importuri, vânzarea bunurilor importate, destinația sumelor de bani rezultate în urma vânzării acestor bunuri, reiese că aceștia nu au respectat dispozițiile Legii nr.82/1991 privind legea contabilității și nici pe cele ale Legii nr.31/1990.
Pârâtul putea să se adreseze instanței pentru solicitarea propriei insolvențe a debitoarei, în condițiile în care această stare de insolvență era vădită, conform prevederilor art.32 din Legea nr.64/1995.
Este evident că organizarea riguroasă a procedurii de conducere a evidențelor contabile ale societății debitoare și realizarea operațiunilor de gestionare a patrimoniului societar, în vederea realizării scopului societar ar fi conservat starea patrimoniului debitoarei falite, insuficiența activului luând naștere în timpul exercitării mandatului de administrator de către.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii cu consecința respingerii acțiunii in răspundere administrator formulata de reclamanta DIRECTIA REGIONALA VAMALA O de paratul, in temeiul dispozițiilor 137, al. 1 lit. d) si e) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicata si ale articolelor 27 si 172 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e Procedura Fiscala, republicata cu modificările si completările ulterioare, ca nefondata; respingerea acțiunii in răspundere administrator formulata de reclamanta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M pentru suma de 66.935 RON, de paratul, in temeiul dispozițiilor art. 137 lit. a) si d) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului înregistrata sub nr- (nr. vechi 4350/2005) conexat la prezentul dosar ca nefondata.
În dezvoltarea motivelor recursului, se arată, în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât nu a analizat îndeplinirea tuturor condițiilor pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului. Astfel, nstanța de fond a interpretat si aplicat greșit dispozițiile art. 137 din Legea nr. 64/1995 ale art. 73 lit. c din Legea 31/1990 precum si cele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 82/1991.
Solidaritatea prevăzuta de art. 73 din caracterizează răspunderea administratorilor potrivit acestei legi speciale si este o acțiune individuala la îndemână creditorilor de competenta instanței de drept comun nu a judecătorului sindic.
In speță, nu operează răspunderea solidara, pe de o parte deoarece solidaritatea pasiva a fost introdusa prin disp. art. 138 al 2) din Legea 85/2006 privind procedura insolventei ori in ce privește dreptul material sunt aplicabile dispozițiile art.137 din Legea 64/1995 care nu prevăd răspunderea solidara, iar pe de alta parte, chiar in condițiile legii actuale, in speța, de situația de fapt expusa, paratul este aparat de solidaritate.
Referitor la condițiile antrenării răspunderii in baza Legii 31/1990 republicata. Societatea debitoare afostadministrate de către administratori unici, care au funcționat succesiv.
In speță, răspunderea nu este solidara deoarece: la data preluării mandatului de către paratul pentru activitatea din perioada anterioara predecesorului controlului organelor abilitate era deja in derulare.
a informat AGA despre situația societății debitoare la data intrării in funcție, a propus masuri de redresare si a acționat in vederea îndeplinirii lor. toate evidentele societății aufostconduse - direct de către acesta ori prin persoane desemnate - in conformitate cu cerințele legale.
de starea de fapt expusa, nu sunt întrunite cerințele prevăzute de Legea nr. 31/1990 republicata pentru antrenarea raspunderii paratului asa cum gresit a retinut instanta de fond in considerente.
Actele si evidentele societatii au fost predate de catre paratul catre administratorul judiciar ca urmare a notificarii acestuia.
Instanta de fond a interpretat gresit actul dedus judecatii (si i-a considerat ca o proba cu multa greutate, practic singura proba in baza careia a admis actiunea impotriva paratului ).
Din cuprinsul raportului nu se ientifica nici o persoana vinovata se mentioneaza generic "conducerea societatii".
Ca fapte se retine tot generic "management defectuos" concretizat in aceea ca administratorul judiciar nu a găsit printre actele contabile puse la dispoziție "rapoarte lunare de producție."
Rapoartele lunare de producție nu sunt acte contabile si nu se întocmesc si nu se urmăresc de către conducerea societății si cu atât mai mult nu sunt in atribuțiile administratorului acesteia.
Tot din raport rezulta, pe de alta parte ca in perioada mandatului paratului-recurent cheltuielile societății au fost reduse substanțial de la 3.966.128 mii lei in 2003 la 45.179 mii lei in 2004.
Daca prin soluționarea contenciosului fiscal ar fi fost menținută sentința instanței de fond societatea nu ar fi intrat in încetare de plăți si s-ar fi putut redresa in condițiile stabilite Adunarea Generala a Acționarilor.
Paratul cu certitudine nu a savarsit nici una din faptele prevazute de art. 137 al. 1) literele a), d) sau e) din Legea 64/1995 - in vigoare la data deschiderii procedurii insolventei de se "" ABM - pe care se intemeiaza cererile reclamantelor.
Concluziile la care a ajuns lichidatorul judiciar desemnat in cauza, relative la cauzele insolvabilitatii falitei si a persoanelor responsabile de aceasta stare de fapt, prezentata in raportul depus la instanta, cu nr. de inregistrare a SC " " SR.L -B M 4010 din 17.05.2005 - singura proba pe care se intemeiaza cererile impotriva paratului - pe de o parte nu indica fapte concrete de care sa poata fi acuzat paratul acesta cu pentru ajungerea societatii în stare de insolventa, pe de alta parte nu face nici o referire la perioada in care acest parat a fost desemnat ca administrator, starea societatii in momentul preluarii ei si a modului in care si-a indeplinit mandatul de la intrarea in functie pana la ridicarea dreptului de adminsitrare si conducere ca urmare a deschiderii procedurii insolventei, elemente esentiale in stabilirea raspunderii.
Conform certificatului Constatator al ORC de pe langa Tribunalul M, cu istoric pentru perioada 17.04.2000 - 05.09.2005 din care rezulta clar ca in perioada 17.04.2000 - 31.10.2001 administrator al societatii a fost; in perioada 31.10.2001- 03.09.2002 administrator al societatii a fost G; si abia in perioada 03.09.2002 - 25.03.2005 (data inregistrarii administratorul judiciar fa ORC MM) administrator al societatii a fost paratuf );
Cererea de deschidere a procedurii este inregistrata la Tribunalul M in dosar nr-.
Procesul- Verbal de Control nr. 698 din 26.11.2002 incheiat de inspectori ai Serviciului de Supraveghere Vamala al V O; Certificatul de investitor in zona defavorizata obtinut de falita si Cererea de scutire de la plata taxelor vamale emisa de CNs ub nr. 1001/07.11.2000 invocat de reclamanta Oaf ost atacat de societatea debitoare la initiativa paratului i contencios fiscal la Tribunalul MM sub nr- si a fost solutiona irevocabil de catre Curtea de Apel Cluj la data de 26.03.2008.
Faptele stabilite prin procesul verbal de control mai sus-mentionat se refera la perioada anterioara intrarii in functia de administrator aparatului si chiar a antecesorului sau.
Din probele dosarului rezulta ca paratul si-a indeplinit mandatul de administrator corect, cu buna credinta, nu si-a depasit limitele mandatului si nu a efectuat ori intreprins nici un fel de acte ori fapte contrare vrunei legi, mandatului ori atributiilor functiei pe care a detinut-o in baza acestui mandat ( din actele depuse de catre acesta la dosar - acte ale adunarilor generale ale societatii, rapoarte cu analiza starii societatii si propuneri privind masurile ce ar trebui intreprinse pentru aceasta, dovezi ale demersurilor privind stabilirea cu certitudine a expunerii si gradului de indatorare a societatii, urmarirea dosarului penal de - rezulta clar acest lucru).
Instanta de fond a considerat in mod gresit ca valoarea obiectului cauzei deduse judecatii este valoarea creantei individuale a creditoarei Directiei Vamale
Chiar si sub imperiul Legii 64/1995 acțiunea in răspundere potrivit art. 137 este guvernata de caracterul colectiv al procedurii insolventei, sumele de bani pentru care se antrenează răspunderea cu averea personala in caz de admitere a acțiunii intra in contul colector al debitoarei si se distribuie in ordinea de prioritate prevăzută de aceasta lege nu profita titularului acțiunii in mod direct.
Analizând recursul declarat de către pârâtul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.303 pronunțată la data de 07 martie 2005 s-a deschis procedura insolvenței debitoarei "", iar la data de 15.08.2005, s-a dispus intrarea în faliment a acesteia, fiind desemnat lichidator practicianul în insolvență.
Potrivit tabelului definitiv întocmit de către lichidator, debitoarea are următorii creditori: O care a fost înscrisă cu suma de 5.657.284.959 lei vechi, Administrația Finanțelor Publice B M cu 66.935 RON declarându-și creanța, totodată, și Inspectoratul Teritorial d e Muncă M și ""
Din raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți și persoanele cărora le-ar fi imputabilă starea falitei, întocmit de lichidatorul și înregistrat sub nr.4010/17.05.2005 rezultă că membrii echipei de conducere sunt vinovați de starea de incapacitate de plată în care a ajuns falita, din cauza modului defectuos în care au înțeles să conducă societatea, fără a face distincție între persoanele care au condus concomitent sau succesiv societatea.
Acest raport care este singura proba pe care se întemeiază cererile de angajare a răspunderii administratorilor nu indică fapte concrete imputabile pârâților și care sunt determinante pentru ajungerea societății în stare de insolvență și nu face nici o referire la perioadele in care debitoarea a avut diferiți administratori, care a fost starea societății în momentul preluării ei si a modului in care si-au îndeplinit mandatul de la intrarea în funcție până la ridicarea dreptului de administrare si conducere ca urmare a deschiderii procedurii insolventei, elemente esențiale în stabilirea răspunderii.
După cum rezultă din certificatul constatator al ORC de pe lângă Tribunalul Maramureș, cu istoric pentru perioada 17.04.2000 - 05.09.2005, debitoarea a avut mai mulți administratori: în perioada 17.04.2000 - 31.10.2001 administrator al societății a fost pârâtul; in perioada 31.10.2001- 03.09.2002 administrator a fost G, iar în perioada 03.09.2002 - 25.03.2005 (data înregistrării administratorului judiciar la ORC MM) administrator al societății a fost pârâtul ).
Demersul judiciar al creditoarelor O și B-M vizează angajarea răspunderii administratorilor debitoarei - și - în scopul acoperirii pasivului acestora, cererea lor având la bază procesul-verbal de control nr. 698 din 26.11.2002 încheiat de inspectori ai Serviciului de Supraveghere Vamala al VOr espectiv inexistența unor documente contabile.
Procesul-verbal de control nr. 698 din 26.11.2002 încheiat de inspectori ai Serviciului de Supraveghere Vamala al V O, certificatul de investitor in zona defavorizata obținut de falita si cererea de scutire de la plata taxelor vamale emisa de C-N sub nr. 1001/07.11.2000 invocat de reclamanta O au fost contestate de societatea debitoare la inițiativa paratului; litigiul a fost soluționat irevocabil prin decizia Curții de Apel Cluj la data de 26.03.2008 prin respingerea acțiunii în contencios administrativ.
Faptele stabilite prin procesul verbal de control amintit anterior vizează perioada anterioară desemnării în funcția de administrator a pârâtului și chiar a antecesorului său numitul.
Soluția judecătorului sindic are la bază afirmația creditoarei B-M referitoare la nedepunerea documentelor contabile respectiv a unor rapoarte de producție precum și soluția pronunțată în dosarul penal, aplicând regula răspunderii solidare a administratorilor debitoarei.
înscrisurilor existente la dosar relevă împrejurarea că judecătorul sindic nu a analizat temeinicia cererilor formulate de creditoare și nu a lămurit dacă și în ce măsură condițiile impuse prin art.138 din Legea nr.85/2006 sunt îndeplinite în cauză.
Astfel, se poate observa că debitoarea a avut un număr de trei administratori în perioada 17.04.2000 - 05.09.2005 iar antrenarea răspunderii solidare pentru pasivul societății s-a dispus doar pentru doi dintre aceștia. Este adevărat că și în procedura specială reglementată de Legea insolvenței principiul disponibilității părților este aplicabil, însă, judecătorul sindic nu și-a exercitat prerogativele instituite de legiuitor prin art.129 alin.5 pr.civ. și nu a pus în discuția părților această problemă care se impune a fi clarificată.
Apoi, se reține în hotărârea recurată împrejurarea că pârâții nu au depus la dosar actele contabile care să ateste că au condus contabilitatea firmei privind importurile reclamate de creditoarea O, vânzarea bunurilor importate, destinația sumelor de bani rezultate în urma acestor vânzări, însă, nici un moment nu le-au fost solicitate.
realității împrejurarea că administratorii debitoarei au obligația potrivit art.35 din Legea nr.85/2006 de a depune înscrisurile prevăzute de art.28 alin.1 din același act normativ, însă, aceste înscrisuri nu vizează ipoteza antamată de judecătorul sindic și care a stat la baza soluției adoptate.
Se poate conchide, așadar, că în aceste condiții, judecătorul sindic a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului iar modificarea hotărârii în recurs nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi.
Astfel Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ raportat la art.8 din Legea nr.85/2006 va admite recursul declarat de către pârât, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării, după verificarea incidenței art.12 din Legea nr.85/2006, se va proceda la soluționarea cererilor formulate de creditoare și se va lămuri care sunt pârâții față de care se solicită antrenarea răspunderii prevăzute de art.138 din Legea insolvenței, care sunt faptele pentru care este posibilă angajarea ei, măsura în care pârâții au cauzat starea de insolvență precum și pasivul pentru care sunt chemați să răspundă; cu aceeași ocazie, vor fi administrate orice probe sunt apreciate ca necesare reținând că anterior în cauză nu a fost administrată nici o probă cu excepția proceselor verbale depuse de către pârâtul-recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.1729 din 01 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care casează și trimite cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
8 ex./06.11.2009
Jud.fond.-
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 1605/2009.... → |
|---|
