Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 176/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 176/2008
Ședința publică de la 02 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 3: Eugenia Florescu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de contestatorii împotriva Încheierii comerciale nr. 98/F din 4 aprilie 2007 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în Dosar nr- (nr. în format vechi 1467/2005).
Se constată depuse la dosar din partea contestatorilor prin intermediul Sindicatului Liber și Independent concluzii scrise precum și certificatul de grefă al Judecătoriei Deva emis la 11.12.2007 referitor la Sindicatul Liber și Independent, Legea nr. 54/2003 - a sindicatelor, lista cu data concedierii reclamanților și copii ale deciziilor de concediere.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 martie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține;
Prin încheierea nr. 98/F/2007, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar nr-, au fost respinse contestațiile formulate de către reclamanții în contradictoriu cu lichidatorul judiciar D față de tabelul definitiv consolidat întocmit de către lichidatorul judiciar al SC SA.
Pentru a se pronunța această încheiere s-a reținut că toți contestatorii au fost concediați cu mult înainte de 6 luni de la data deschiderii procedurii, astfel că așa cum a stabilit Curtea de Apel prin Decizia nr. 947/2006 sumele pretinse de ei sunt chirografare vor fi incluse la poziția 122 pct. 8 din Legea 64/1995, de altfel așa cum au fost incluse, situație în care operează, de altfel, și autoritatea de lucru judecat, sens în care a se vedea Decizia 947/2006 a Curții de APEL ALBA IULIA.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs salariații solicitând înscrierea în final consolidat cu suma de 6.016 lei pentru fiecare, respectiv cu suma totală de 324.907,2 lei, prevăzută în încheierea de declanșare a procedurii falimentului nr. 426/CA/2005.
-înscrierea salariaților în tabelul final consolidat al creanțelor cu suma de 908.536,80 lei - fiecare salariat trebuind să primească 12 salarii medii pe societate, respectiv 501,40 lei conform grilei V de salarizare x 12 = 6016 lei/salariat.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii - motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod. proc.civ. - incident în cauză pentru faptul că au fost aplicate dispozițiile Legii 64/1995, care era abrogată atât la data formulării contestațiilor, cât și la data pronunțării judecătorului sindic.
Apreciază că legea aplicabilă este Legea nr. 85/2006, atât cu privire la creanța de 324.907,2 lei, cât și cu privire la creanța de 908.536,80 lei.
Cu privire la creanța de 324.907,2 lei, arată că societatea debitoare datorează personalului care a fost concediat în conformitate cu art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, respectiv din motive care nu țin de persoana salariatului, o compensație de bani în cuantum de 12 salarii medii brute pe societate, pentru fiecare salariat în parte. Aceste dispoziții sunt inserate la punctul 2 al Protocolului încheiat la 19.02.2003 între Sindicatul Liber Independent al SC SA D și SC Reparații Vagoane
Susține că administratorul judiciar a încălcat prevederile legale, în speță art. 72 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 privind insolvența, care statuează că administratorul judiciar va trimite imediat notificări creditorilor ale căror creanțe au fost trecute parțial în tabel sau înlăturate, precizând și motivele înlăturării acestor creanțe. Creanța menționată nu a fost înscrisă pe tabelul preliminar al creanțelor iar administratorul judiciar nu a notificat cei 54 de salariați, prin Sindicatul Liber Independent cu privire la înlăturarea creanței acestor, privându-i astfel de posibilitatea contestării tabelului preliminar, în condițiile art. 73 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006 privind insolvența.
Arată că au luat cunoștință despre faptul că nu au fost incluși în tabelul de creanțe doar atunci când lichidatorul judiciar a procedat la distribuirea de sume din lichidare, moment în care au constatat că nu sunt înscriși pe lista salariaților cărora li se distribuie acele sume.
Referitor la creanța de 908.536,80 lei - obiectul contestației înregistrate la tribunalul Hunedoara la 19.01.2007, arată că odată cu încheierea procedurilor de privatizare a fost încheiat protocolul din 19.02.2003 între Sindicatul Liber Independent al SC SA și cumpărătorul acțiunilor - SC Reparații Vagoane SA T - prin care acesta se angaja în numele să păstreze un număr de 250 de angajați și să nu efectueze concedieri care nu țin de persoana salariatului fără acordul sindicatului, în caz contrar salariații urmând a beneficia de o compensație în cuantum de 12 salarii medii brute pe societate. Protocolul menționat nu a fost respectat în sensul că s-au făcut concedieri fără acordul sindicatului și nu s-a păstrat nici numărul minim de angajați de 250 după cum nici obiectul de activitate al societății nu a fost respectat.
Față de aceste încălcări ale protocolului, contestatorii, prin intermediul Sindicatului Liber Independent din SC SA au acționat în judecată la tribunalul Hunedoara Secția civilă, o parte în dosarul nr. 3986/2005, iar o altă parte în dosarul nr. 7286/2005 solicitând obligarea SC Reparații Vagoane SA T la plata compensațiilor în cuantum de 12 salarii medii brute pe societate pentru fiecare din salariat.
tribunalul Hunedoara, prin sentința nr. 295/2006, respectiv 296/2006 a admis acțiunile însă Curtea de APEL ALBA IULIAa modificat hotărârile Tribunalului în urma recursurilor declarate de SC Reparații Vagoane SA în sensul că a respins acțiunea formulată de Sindicatul Liber Independent, împotriva acesteia reținând în considerentele deciziei că obligația de plată a 12 salarii medii brute pe societate este a angajatorului, respectiv SC SA, care este și emitentul deciziei de concediere.
S-a reținut totodată faptul că, deși recurenta a devenit acționar majoritar prin contractul de privatizare încheiat cu B aceasta nu înlătură obligația societății angajatoare de plată a acestor drepturi, apreciindu-se că nu poate fi reținută susținerea sindicatului în sensul că, în cadrul acelui litigiu temeiul solicitărilor era diferit de cel al deciziei civile nr. 1004/2004 a Curții de APEL ALBA IULIA, fundamentul pretențiilor fiind același, respectiv contractul colectiv de muncă cu referire la Protocolul din 19.12.2003. Pe aceste considerente s-a reținut lipsa calității pasive a acționarului majoritar Reparații Vagoane SA
Cum din considerentele citate ale Deciziei nr. 846/2006 a Curții de APEL ALBA IULIA nu rezultă că nu ar fi îndreptățiți la plăți compensatorii, în cuantum de 12 salarii medii brute pe societate, solicitate, ci că acestea sunt în sarcina angajatorului, respectiv debitoarea falită, iar pe de altă parte având în vedere faptul că aceste drepturi rezultă din raporturi de muncă respectiv contract colectiv de muncă, sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 123 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora din veniturile lichidării trebuie achitate cu prioritate drepturile salariaților reprezentați de sindicat, judecătorul sindic neavând în vedere această condiție impusă de textul de lege indicat.
Din considerentele încheierii nr. 98/F/2007 rezultă că judecătorul sindic a apreciat că toți contestatorii au fost concediați cu mult înainte de 6 luni de la data deschiderii procedurii, fără a avea în vedere că Legea nr. 85/2006, aplicabilă în speță, la art. 123 alin. 2 nu mai face distincție în ceea ce privește creanțele izvorâte din raporturi de muncă dacă aceste sunt sau nu cu mai mult de 6 luni anterioare deschiderii procedurii.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
Recursul este formulat de Sindicatul Liber Independent, această entitate semnează recursul, însă acesta nu are capacitate de exercițiu, și, deci, este lipsit de legitimare procesuală, ceea ce duce la nulitatea recursului, conform art. 42-43 Cod proc.civ.
La data declanșării procedurii de faliment Sindicatul Liber nu mai îndeplinea condițiile necesare calității de persoană juridică, întrucât la acel moment societatea a trecut în dizolvare, iar raporturile de muncă specifice au încetat. Patrimoniul SC SA fiind în lichidare, organele interne nu mai funcționează, astfel, în relație cu starea societății falite nu se mai poate discuta cu sindicaliștii fără salariați și nici de sindicat fără sindicaliști. Această împrejurare a devenit notorie prin publicitatea făcută prin actele de procedură, astfel că excepția lipsei calității de exercițiu a Sindicatului a fost admisă de judecătorul sindic în cursul derulării procedurii de faliment, situație în care nu există legitimare procesuală, contestația în discuție fiind nulă.
De altfel, cererea de declanșare a procedurii falimentului împotriva debitoarei, depusă de Sindicat nu este formulată în numele foștilor salariați, aceștia nefiind nominalizați în cererea susmenționată, ci în numele Sindicatului; salariații au fost disponibilizați în 2003, iar suma se solicită invocându-se Contractul colectiv de muncă cu valabilitate din mai 2005, în care se stabilește valoarea salariului mediu la suma de 5.014.000 lei vechi.
În ceea ce privește protocolul încheiat la 19.03.2003 preluat de contractul de privatizare 7/2003 încheiat între APAPS și SC Reparații Vagoane SA, nu poate fi luat în considerare ca o obligație de plată pentru SA a compensațiilor bănești privind salariații disponibilizați din motive independente de voința lor. Această obligație și-a asumat-o Reparații Vagoane în nume propriu, chiar dacă a dobândit calitatea de acționar majoritar.
Că așa este, rezultă din formularea angajamentului din protocol și din formularea textului art. 10.8 din contractul de privatizare care stipulează că "cumpărătorul, în calitate de acționar majoritar al societății se obligă să" și, cum cumpărătorul se identifică cu SC Reparații Vagoane, rezultă că obligația îi aparține.
Acesta a fost și motivul pentru care compensațiile bănești prevăzute în protocol și în contractul de privatizare nu s-au evidențiat în contabilitatea SC SA.
Creanța nu este lichidă și exigibilă în înțelesul art. 379, alin. 3 din Codul d e procedură civilă, ca atare nu sunt îndeplinite nici condițiile cerute de art. 36 alin. 1 din Legea 64/1995, respectiv art. 31 alin. 1 coroborat cu art. 3 alin. 1 din Legea 85/2006.
Nu sunt îndeplinite nici cerințele art. 78 și 107 din Legea 64/1995 privind cererile de admitere a creanțelor, dat fiind că cererea introductivă de admitere de deschidere a procedurii, prevăzută de Legea 64/1995, formulată de Sindicat nu poate fi asimilată cu o cerere de admitere a creanței, de excepția formulării cererii de admitere de creanță beneficiind doar salariații disponibilizați cu 6 luni anterioare deschiderii procedurii, ori salariații în numele cărora Sindicatul a formulat contestație au fost disponibilizați în anul 2003, drept pentru care nu au fost notificați. Concluzionăm că la această dată foștii salariați sunt decăzuți din drepturi în ceea ce privește cererea de admitere de creanță.
Pe de altă parte compensațiile bănești, chiar cele provenite prin contractul colectiv de muncă, în caz de disponibilizare, nu au natura juridică de creanțe salariale datorate în cazul insolvenței angajatorului. În primul caz, acordarea de compensații se fundamentează pe măsura încetării contractului de muncă, pe prevederile Codului Muncii și a legilor de protecție socială, pe când în caz de insolvență, recunoașterea creanțelor salariale are ca temei declanșarea procedurii în încetarea contractelor de muncă dispusă de judecătorul sindic și lichidator. Persoanele în cauză au fost disponibilizate fără a fi îndeplinit conceptul de concediere colectivă, în sensul că au fost disponibilizate pe parcursul mai multor luni, nefiind concediați într-o perioadă de 30 de zile calendaristice cel puțin 10 % din numărul total al salariaților societății la acel moment.
Față de cele de mai sus, instanța în baza art. 312 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul ca fiind nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către recurenții, G, -, -, C-tin, -, -, Bilec, Socolan, - și a a - contestatori în contestația privitoare la creanța totală de 324.907,2 lei, înregistrată la data de 09.01.2007 și, G, -, -, C-tin, -, -, Bilec, Socolan, - și a a, - G, -, -, -, -, -, ia, -, Patru, -, -, G, A - contestatori în contestația privitoare la creanța totală de 908.536,80 lei, înregistrată la data de 10.01.2007, împotriva Încheierii nr. 98/F din 4 aprilie 2007 pronunțată de judecătorul sindic în Dosar nr- (1467/2005) al Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Ex.2/27.05.2008
Jud fond:
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Doina Hârceagă, Eugenia Florescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 511/2008.... → |
|---|
