Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 255/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 255
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 3: Mariana Moț
GREFIER - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de creditoarea SC SRL împotriva sentinței nr.1064 din 12 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea SC SRL, având ca obiect procedura insolvenței- deschidere procedura.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin sentința nr.1064 din 12 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea SC SRL împotriva debitoarei SC SRL C.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că cererea de deschidere formulată de creditoare nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 85/2006. Astfel, potrivit art. 31, art. 3 pct. 6 și pct. 12 din Lg. nr. 85/2006, așa cum a fost modificată prin OUG nr. 173/2008 și Legea nr. 277/2009, orice creditor care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, al cărei cuantum este superior valorii de 30.000 lei, împotriva unui debitor prezumat în insolvență, poate solicita deschiderea procedurii prevăzute de lege.
Creditoarea SC SRL a solicitat deschiderea procedurii împotriva debitoarei SC SRL pentru recuperarea unei creanței de 31.084,35,18 lei, din care 16718,18 lei debit conform facturilor anexate cererilor și 14.366, 17 lei penalități. Facturile invocate pentru debit nu sunt acceptate la plată de către debitoare, nefiind semnate și ștampilate de reprezentanții acesteia, iar pentru penalități creditoarea nu a făcut dovada unei convenții încheiate între părți referitoare la perceperea acestora. Chiar dacă pe unele dintre facturile depuse este menționată sancțiunea penalităților în cazul neachitării prețului "în termenele stabilite", acestea nu pot fi calculate și acordate decât în situația în care există o convenție în acest sens.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea SC SRL B, criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea cererii formulate.
Recurenta a arătat că, deși citată, debitoarea nu a contestat cuantumul sumei datorate, că prin extrasul de cont nr.5429/10.11.2008, primit la 17. 11. 2008, i s-a comunicat debitul în cuntum de 16.718,18 lei.
Extrasul de cont a fost întocmit conform normelor legale, iar debitoarea, odată cu primirea acestuia, nu a refuzat nici total, nici parțial suma datorată.
S-a mai arătat că facturile emise au fost comunicate debitoarei prin curierat rapid, iar cu privire la penalitățile de întârziere, s-a precizat că facturile nu au fost contestate și nici returnate, ceea ce înseamnă că s-au acceptat tacit termenii și condițiile stipulate în cuprinsul facturilor.
Recurenta a depus înscrisuri în dovedirea motivelor de recurs, extrase de cont, copia contractului de prestări servicii nr.1020/22.10.2002.
Recursul este fondat.
Potrivit art.3 pct.6 din Legea 85/2006, creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței este creditorul care deține o creanță împotriva patrimoniului debitorului, certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar potrivit pct.12 al aceluiași articol, astfel cum a fost modificat prin Legea 277/07.2009 publicată în nr.486/14.07.2009, atunci când cererea este introdusă de creditor, cuantumul minim al creanței este de 30.000 lei.
În speță, cererea recurentei creditoare SC SRL a fost expediată pe 03.07.2009 și s-a înregistrat la instanță la 07.07.2008, conform ștampilei poștei, respectiv rezoluției de pe cerere.
Prin urmare, cererea creditorului trebuia să îndeplinească cerințele legii în vigoare la data formulării, înregistrării acesteia( art.31 din lege), când cuantumul minim al creanței trebuia să fie de 10.000 lei, având în vedere că actul procedural se supune legii în vigoare la momentul îndeplinirii sale.
Instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele legii referitoare la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, întrucât facturile nu sunt acceptate, nefiind semnate și ștampilate, ceea ce este corect, însă cu înscrisurile depuse în recurs s-a făcut dovada că facturile au fost expediate debitoarei prin curierat rapid, astfel că exemplarul rămas în posesia emitentului nu putea cuprinde mențiunile respective.
Contravaloarea mărfii de 16.718,18 lei, este trecută în extrasul de cont nr.5429 din 10.11.2008, comunicat debitoarei prin poștă cu confirmarea de primire la 17.11.2008 (fila 6 dosar recurs), prin aceasta recunoscându-se datoria.
În cerere s-a arătat că facturile sunt emise pentru livrările de piese auto din perioada ianuarie 2008-aprilie 2008, astfel că extrasul de cont nr.3374 din 21.11.2007, nu privește raporturile comerciale din perioada menționată.
Cu privire la penalitățile de întârziere se constată că numai facturile emise pe formulare tipizate (fila 72 și următoarele), cuprinde mențiunea că în caz de neplată se va percepe o penalitate de 0,5% pe zi de întârziere, cum corect a constatat și tribunalul, iar din fișa de calcul depusă de creditoare (fila 4-5 dosar fond) rezultă că s-au calculat penalități de 0,15 %.
Având în vedere că nu toate facturile poartă această mențiune, iar cele care o cuprind sunt formulare tipizate, că creditoarea nu este consecventă în ce privește cuantumul procentual al penalităților pretinse, cât și faptul că în extrasul de cont nr.5429/10.11.2008 nu este trecut cuantumul acestora, se apreciază că nu există dovezi privind convenția părților de a se plăti penalități de întârziere.
Cu toate acestea, recurenta creditoare a făcut dovada că deține împotriva patrimoniului debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile - 16.718,18 lei, ce reprezintă contravaloarea pieselor auto livrate și care depășește valoarea prag de 10.000 lei, potrivit dispozițiilor legale (art. 3 pct.12 din lege) în vigoare la data înregistrării cererii.
În consecință, în temeiul art. 312 alin 1 pr. civ. se va admite recursul, se va modifica sentința în sensul admiterii cererii creditorului și deschiderii procedurii, iar cauza se va trimite judecătorului sindic pentru luarea măsurilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de creditoarea SC SRL cu sediul în B, sector 3, B-dul - - nr.256, împotriva sentinței nr.1064 din 12 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea SC SRL cu sediul în C,-, jud.
Modifică sentința în sensul că admite cererea creditorului SC SRL și dispune deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL.
Trimite cauza judecătorului sindic pentru luarea măsurilor legale.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2010.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red.jud./22.03.2010
jud.fond.
tehnored./3ex
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Tudora Drăcea, Mariana Moț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 176/2008.... → |
|---|
