Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 511/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 511/R DOSAR nr-
Ședința publică din 4 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Gabriela
- - - președinte de secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.618 din 29 mai 2008, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 20 noiembrie 2008, când părțile prezente a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru datele de 27 noiembrie 2008 și 4 decembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Covasna, în cadrul procedurii insolvenței Spirt, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Cac ontestat raportul asupra fondurilor obținute și planul de distribuție parțială nr. 7 întocmite de lichidatorul judiciar și afișate la ușa instanței la data de 11 februarie 2008, solicitând refacerea acestora.
La pct. I creditoarea a contestat modul de calcul al remunerației lichidatorului judiciar iar la pct. II a contestat suma de 138.000 lei provizionată de lichidator pentru cheltuielile curente.
Judecătorul - sindic, prin sentința civilă nr. 618/29 mai 2008 respins contestația pentru următoarele considerente:
Suma de 4.000 lei reținută de la distribuire pentru acoperirea impozitelor și taxelor locale aferente anului 2007 și semestrului I 2008 nu se justifică, întrucât prin planul de distribuție parțială nr.6 lichidatorul judiciar a achitat în parte impozitele pe semestrul I 2007; deci pentru această perioadă s-ar face o plată de două ori.
De altfel, mai arată creditoarea, pe de o parte, plata către creditoarea Primăria comunei a unor sume periodice este o plată preferențială și discriminatorie față de ceilalți creditori, iar pe de altă parte, plata impozitelor locale este nelegală întrucât falita, odată cu intrarea în faliment este dizolvată, păstrându-și personalitatea juridică doar pentru operațiunile de lichidare. Nemaifiind în ființă nu datorează impozitul pe clădiri.
Plata sumei de 5.000 lei către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare este nedatorată întrucât, în cazul deschiderii procedurii falimentului are obligația să retragă de pe piața de capital valorile mobiliare ale falitei. acțiunilor fiind interzisă, nu a mai făcut nici o prestație pentru debitoarea Spirt și
Suma de 5.000 lei pentru casarea și predarea detectorilor de fum nu se justifică, deoarece prin planul de distribuție nr.6 lichidatorul judiciar a mai efectuat o plată de 10.000 pentru casarea și predarea acelorași detectori de fum.
Creditoarea contestatoare nu este de acord nici cu reținerea de la distribuire a sumei de 96.000 lei pentru chirii datorate terților. Lichidatorul judiciar nu a pus în discuția Comitetului creditorilor oportunitatea închirierii pe seama debitoarei a unor spații pentru depozitarea stocului de produse spirtoase și nici cuantumul acestei chirii, cu atât mai mult cu cât este posibil ca aceste produse să fie depozitate în alte spații ale debitoarei.
Pe de altă parte, plata preconizată către SC Instalații SRL cu titlu de chirie este nelegală atâta timp cât aceeași societate datorează debitoarei penalități de întârziere în cuantum de 305.822,05 lei, deci lichidatorul poate compensa datoriile reciproce până la concurența sumei mai mici.
Suma de 2.500 lei reținută pentru cheltuieli de personal se impune a fi justificată de lichidator prin arătarea numărului de persoane angajate, cuantumul salariilor, atribuțiile exercitate și dacă se mai justifică în continuare aceste cheltuieli având în vedere stadiul actual al procedurii de lichidare.
În fine, nu se justifică nici cheltuielile cu combustibilul pentru care s-a provizionat suma de 2.129,89 lei, cu energia și apa în sumă de 19.820 lei dat fiind faptul că ultimul imobil care ar fi generat aceste cheltuieli - "Spirt"- a fost vândut încă din decembrie 2006.
lichidatorului judiciar a fost aprobată de Adunarea generală a creditorilor în ședința din 8 iulie 2005 în procent de 7%, inclusiv cheltuielile (proces-verbal fila 238-239 dosar supliment IV), nefiind precizată baza de calcul, iar prin încheierea din 3 aprilie 2006 (fila 155-156 dosar supliment VI vol.II), judecătorul sindic a încuviințat onorariul lichidatorului în procent de 7% din sumele denumite generic "creanțe recuperabile", "procent în care se includ și cheltuielile aferente procedurii".
În lipsa unei stipulații contrare și a mențiunilor privind cheltuielile care se cuprind în onorariu - neputându-se deduce toate "cheltuielile aferente procedurii"- judecătorul-sindic apreciază că onorariul lichidatorului judiciar, în procentul aprobat, se calculează asupra veniturilor încasate în procedura de lichidare, motiv pentru care onorariul solicitat prin planul de distribuție, de 41.922,72 lei, apare ca fiind corect calculat.
De altfel, contestatoarea, deși susține că onorariul trebuie calculat din sumele obținute din vânzarea bunurilor, în calculul aritmetic efectuat prin contestație aplică procentul de 7% asupra sumei de 383.517 lei reprezentând soldul disponibil la distribuire, rămas după scăderea din venituri a cheltuielilor efectuate (vezi flux numerar, fila 50 dosar supliment VII vol.II) - ceea ce este vădit netemeinic.
Referitor la suma de 138.000 lei rezervată de lichidator pentru acoperirea cheltuielilor curente din perioada următoare, potrivit art.127 pct.4 din Legea nr.85/2006, "cu ocazia distribuirilor parțiale, următoarele sume vor fi provizionate: - rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului".
Prin raportul depus la fila 162-163 dosar supliment VII vol.II, lichidatorul judiciar aduce lămuriri - depunând și acte justificative anexat raportului depus la termenul de judecată din 8 mai 2008 - asupra aspectelor privind impozitele și taxele locale (pct.II.1 din contestație), detectorii de fum (pct.II.3), cheltuielile de personal (pct.II.5.), cheltuielile cu combustibilul și cheltuielile cu energia și apa (pct.II.6. din contestație). Astfel:
- la filele 235-237 dosar supliment VII vol.II se află depuse 4 acte de plată a impozitelor și taxelor locale pentru întregul an 2007 (impozit pe clădiri, taxa firmă, taxă asupra mijloacelor de transport, impozit pe teren) care, însumate, dau cifra de 7064 lei. Așadar, chiar dacă impozitele pe anul 2007 au fost achitate, suma de 4.000 lei provizionată de lichidator pentru plata impozitelor și taxelor locale aferente semestrului I 2008 nu este exagerată. În privința existenței obligației de plată a acestor impozite și taxe, este fără putință de tăgadă că debitoarea datorează primăriei locale sumele cu acest titlu până la ieșirea din patrimoniul ei a bunurilor impozabile (clădiri, terenuri și mijloace de transport), ori până la radierea ei din registrul comerțului odată cu închiderea procedurii insolvenței;
- tot așa, la filele 238-239, 242-249 lichidatorul a depus acte privind predarea, în vederea casării, a unui număr de 23 detectori de fum către B, instituție autorizată să desfășoare activități în domeniul nuclear, serviciile prestate costând 4.917,15 lei conform facturii nr.-/12.02.2008; deci și suma de 5.000 lei reținută pentru detectorii de fum se justifică:
- cât privește cheltuielile de personal, lichidatorul a prezentat lista cu cele 5 persoane angajate, judecătorul apreciind că suma de 25.000 lei este rezonabilă dată fiind periodicitatea planurilor de distribuire (3-6 luni);
- despre cheltuielile cu combustibilul de 2.129 lei, cu energia și apa de 19.820 lei, lichidatorul judiciar a arătat că debitoarea și-a păstrat sediul în activele vândute, astfel că cheltuielile se justifică în baza folosinței părților din imobil.
Fiind întemeiate pe înscrisuri justificative, judecătorul-sindic apreciază ca fiind fondate susținerile lichidatorului judiciar privind punctele anterior analizate, astfel că a respins contestația creditoarei în aceste petite.
În ce privește solicitările creditoarei contestatoare de la punctele II.2. și 4, instanța a reținut următoarele:
Suma de 5.000 lei este datorată Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare în temeiul prevederilor Regulamentului nr.7/2006, ca taxă pentru menținerea valorilor mobiliare.
Suma de 96.000 lei provizionată pentru acoperirea cheltuielilor cu chiriile derivă din contractele de închiriere încheiate de lichidatorul judiciar cu Fond B și Instalații (filele 18-22, respectiv 24-25 din volumul II al dosarului supliment VII). Aceste contracte au fost încheiate cu începere de la 1 iulie 2007, prețul chiriei lunare fiind de 1.600 Euro, respectiv 3.260 Euro și au fost depuse la dosar și menționate prin raportul de activitate al lichidatorului judiciar întocmit pentru termenul de judecată din 26 noiembrie 2007.
Împotriva măsurii luate de lichidatorul judiciar privind încheierea contractelor de închiriere pe seama averii debitoarei, creditoarea C, ca și orice persoană interesată, avea posibilitatea de a formula contestație potrivit art.21. alin.(2) și (3) din Legea nr.85/2006, mai ales că la termenul din 26 noviembrie 2007 reprezentantul creditoarei a fost prezent în sală și a primit personal raportul de activitate împreună cu anexele acestuia (inclusiv contractele menționate), conform încheierii de ședință (fila 31-32 dosar supliment VII, vol.II).
În plus, lichidatorul judiciar a explicat că spațiile închiriate sunt adecvate depozitării stocului de produse spirtoase, iar mutarea acestora în altă locație ar fi antrenat cheltuieli mai mari decât chiria. De asemenea, a arătat că suma de 96.000 lei nu o va plăti efectiv firmei, ci o va compensa cu aceeași sumă din datoria acesteia către debitoare.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea contestatoare, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii contestației, pentru următoarele motive:
1. Calculul efectuat de lichidatorul judiciar în legătură cu remunerația proprie este greșit, întrucât i s-a aprobat de către comitetul creditorilor un procent de 7% din suma obținută din vânzarea bunurilor în care să fie incluse și cheltuielile de procedură. Prin decizia Curții de APEL BRAȘOVs -a statuat că, acesta are dreptul și la. Așadar, lichidatorul judiciar trebuia să calculeze asupra sumei de 383.517 lei procentul de 7% +, din care să scadă cheltuielile de procedură în cuantum de 300 lei. Rezultă astfel o sumă de 31.646 lei și nu 41.922,72 lei.
Lichidatorul judiciar a stabilit remunerația sa adunând toate veniturile obținute, la care a aplicat 7%, indiferent dacă acestea erau rezultatul propriului său efort sau nu, din care a scăzut cheltuielile efectuate, inclusiv cele de procedură, care erau în sarcina sa
Se mai susține că lichidatorul judiciar nici măcar nu a încasat veniturile din penalități în cuantum de 213.646 lei, de vreme ce susține că o va compensa cu chiriile datorate de societate pentru spațiul necesar depozitării băuturilor alcoolice.
2. Cu privire la suma de 138.000 lei, provizionată de lichidatorul judiciar pentru achitarea unor obligații, recurenta susține că judecătorul - sindic s-a mărginit la a arăta că la dosarul cauzei există dovezi privind efectuarea acestor plăți, fără a se pronunța asupra legalității efectuării acestora.
Cu privire la plata impozitelor și taxelor locale judecătorul - sindic nu s-a pronunțat asupra temeiului legal invocat în contestație, care nu justifică plate unor astfel de sume după întocmirea tabelului definitiv al creanțelor. Instanța nu a avut în vedere diferența dintre noțiunea de taxă și impozit, care au semnificații diferite.
Plata impozitului contravine dispozițiilor art. 253 alin. 8 din Codul Fiscal, în conformitate cu care impozitul pe clădiri se aplică pentru orice clădire deținută de o persoană juridică aflată în funcțiune, în rezervă sau în conservare. Or, conform art. 227 din Legea nr. 31/1990 societatea comercială se dizolvă prin faliment, păstrându-și personalitatea juridică numai pentru operațiunile lichidării, până la terminarea acesteia.
Un alt aspect îl reprezintă achitarea de sume unor creditori, după rămânerea definitivă a tabelului creditorilor, care contravine spiritului Legii nr. 85/2006. Nu este legal ca, creanțe născute după data deschiderii procedurii falimentului să fie achitate cu prioritate față de cele evidențiate în tabelul definitiv al creditorilor, deoarece impozitele și taxele locale au o natură juridică identică cu a celorlalte impozite și taxe datorate bugetului general consolidat și care au fost înscrise în tabelul definitiv al creanțelor.
Cu privire la respingerea contestației vis-a-vis de achitarea sumei de 5.000 lei către se susține că judecătorul - sindic se mărginește a aprecia generic că suma este datorată potrivit Regulamentului nr. 7/2006, ca taxă pentru menținerea valorilor mobiliare, fără însă să menționeze care text de lege din cuprinsul acestui regulament obligă la o asemenea plată, de vreme ce nu mai efectuează nicio prestație.
Cu privire la cheltuielile de personal recurenta susține că menținerea în continuare a 5 persoane pentru activitatea societății nu este justificată întrucât, inventarierea a fost efectuată și bunurile au fost valorificate în mare parte.
Recurenta consideră nejustificate cheltuielile cu combustibilul întrucât, ultimul imobil care ar genera astfel de cheltuieli a fost valorificat în decembrie 2006. Instanța apreciază că aceste cheltuieli se justifică, având în vedere că administratorul a păstrat sediul în activele vândute, fără însă ca la dosarul cauzei să existe înscrisuri din care să rezulte că asemenea cheltuieli au fost într-adevăr efectuate.
Referitor la suma de 96.000 lei, provizionată pentru acoperirea cheltuielilor efectuate cu chiriile, se susține că lichidatorul judiciar a înmânat reprezentantului recurentei numai raportul de activitate nu și anexele acestuia, respectiv contractele de închiriere care deja fuseseră încheiate, fără consultarea creditorilor. Pe de altă parte, una din societățile cu care lichidatorul judiciar a încheiat contract de închiriere pentru depozitarea băuturilor alcoolice datorează debitoarei suma de 305.822,05 lei, cu titlu de penalități de întârziere pentru achitarea cu întârziere a restului de preț rezultat din contractul de vânzare - cumpărare încheiat. Lichidatorul judiciar, în loc să procedeze la efectuarea compensării scăzând din suma datorată de Instalații cuantumul chiriei datorate, procedează la plata acesteia prin distribuirea făcută, ceea ce echivalează cu îmbogățirea fără justă cauză.
Examinând sentința atacată în limitele motivelor de recurs, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
1. Cu privire la onorariul lichidatorului judiciar, în condițiile în care prin hotărârea adunării creditorilor prin care s-a stabilit că aceasta va fi în procent de 7%, inclusiv cheltuielile de procedură, nu s-a precizat baza de calcul, în mod corect lichidatorul judiciar a aplicat acest procent asupra veniturilor încasate în procedura de lichidare, mai puțin dobânzile.
Calculul recurentei, care aplică procentul de 7% la suma de 383.517 lei, reprezentând soldul disponibil la distribuire rămas după scăderea din venituri a cheltuielilor efectuate, nu are nici un temei.
Referitor la cheltuielile de procedură, se constată că, într-adevăr, acestea trebuiau deduse din onorariul lichidatorului judiciar, rezultând astfel un onorariu de 41.922,72 lei.
2. Cu privire la suma de 138.000 lei, rezervată de lichidator pentru acoperirea cheltuielilor curente, criticile sunt parțial fondate, după cum urmează:
- Impozitul pe clădiri și terenuri se datorează de către proprietari, în temeiul art. 249 și 256 Cod fiscal, legea nefăcând nicio referire la societățile aflate în procedura insolvenței. Pe cale de consecință, și aceste persoane juridice datorează impozitul pe imobile.
Interpretarea pe care recurenta o dă dispozițiilor art. 253 alin. 8 din Codul fiscal, în conformitate cu care "impozitul pe clădiri se aplică pentru orice clădire deținută de o persoană juridică în funcțiune, în rezervă sau în conservare", este eronată. Sintagma "în funcțiune, în rezervă sau în conservare" nu se referă la persoana juridică, ci la imobilul în cauză, pentru că o persoană juridică nu poate fi în rezervă sau în conservare.
Criticile aduse de recurentă cu privire la provizionarea sumei de 5.000 lei pentru achitarea taxei către sunt întemeiate.
Având în vedere că împotriva debitoarei s-a deschis procedura falimentului și nu numai procedura generală a insolvenței, în baza art. 43 din Legea nr. 85/2006, avea obligația să retragă valorile mobiliare de pe piața pe care se tranzacționau. Ca urmare, nu mai subzistă nici obligația de a achita taxa pentru menținerea valorilor mobiliare.
Cu privire la provizionarea cheltuielilor necesare pentru achitarea salariilor personalului, a combustibilului și a chiriilor, în mod corect judecătorul - sindic a reținut că lichidatorul judiciar a justificat aceste cheltuieli, prezentând lista cu persoanele angajate și contractele de închiriere încheiate cu actualii proprietari ai spațiilor care au aparținut societății debitoare, în care se păstrează, până la valorificare stocurile de produse. Îndeplinirea obligațiilor născute din aceste contracte este obligatorie, în baza art. 969 Cod civil, astfel că judecătorul - sindic nu poate obliga lichidatorul judiciar să nu constituie o rezervă în acest sens.
Împotriva acestor măsuri creditoarea poate formula contestație, în baza art. 21 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Criticile recurentei referitoare la compensare urmează a fi, de asemenea, înlăturate. Înscrierea sumei datorate cu titlu de chirie în planul de distribuție nu înseamnă că această sumă va fi efectiv achitată dar lichidatorul judiciar este obligat să o treacă în raport ca și cheltuială, pentru justificarea compensării.
Cheltuielile de procedură, așa cum s-a arătat mai sus, urmează a fi scăzute din onorariul lichidatorului judiciar.
Ca urmare, în baza art. 312 alin. 2, raportat la art. 3041Cod procedură civilă, urmează a se admite în parte recursul și a se schimba în parte hotărârea atacată, în sensul celor mai sus expuse.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C împotriva sentinței civile nr. 618/29.05.2008 pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna, pe care o modifică, în sensul că admite în parte contestația formulată de creditoare împotriva planului de distribuire parțială nr. 7 întocmit de către lichidatorul judiciar al debitoarei Spirt și în consecință:
Dispune refacerea planului, în sensul diminuării retribuției lichidatorului judiciar de la 41.911,72 lei la 41.611,72 lei și diminuării sumei de 138.000 lei, constituite ca rezervă în vederea acoperirii cheltuielilor curente, cu 5.000 lei, reprezentând taxă.
Respinge restul pretențiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 decembrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red./15.12.2008
Tehnored:.C/15.12.2008 /2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Laura Fețeanu, Gabriela
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 176/2008.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
