Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 198/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 198/ DOSAR NR-
Ședința publică din 23 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - - - președinte de secție
- - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de, ȘI împotriva deciziei nr. 171/R din 17 aprilie 2008, pronunțate de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 aprilie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 23 aprilie 2009.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 789/1.11.2007, pronunțată în dosarul nr. 449/F/2005 al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ, JUDECĂTOR 3: Laura l-sindic a luat act de renunțările la judecată formulate de -A International pentru creanța preluată de la, și de pentru creanța preluată de la Autoritatea de Valorificare a Arhivelor Statului.
A constatat ca fiind rămase fără obiect contestațiile formulate de contestatorii M și - Direcția Regională Vamală
A respins contestațiile formulate de contestatorii: Marfă, Termon, Ministerul Administrației și Internelor, și TermoF..
A respins excepția lipsei de competență teritorială a Tribunalului Brașov și excepția prematurității ridicate de debitoarea și în consecință a respins ca fiind inadmisibilă acțiunea formulată de
A respins, ca fiind tardivă acțiunea, Rafinăria
A respins ca rămase fără obiect obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit de expertul și, în consecință, a dispus menținerea măsurii administratorului judiciar privind înscrierea creditorilor menționați în tabelul definitiv al creditorilor debitoarei cu următoarele creanțe:
Marfă - 487.970.880 ROL;
Termon - 7.628.519.888 rol;
- 508.465.598 ROL debit principal și
508.465.598 ROL penalități de întârziere;
- 746.382.345 ROL;
- 15.948.683.986 ROL debit principal și 4.074.867.249
ROL penalități contractuale;
- 16.180.364.206 ROL;
Ministerul Administrației și Internelor - 281.271.179 ROL;
- 2.130.679.617 ROL;
- 1.515.759.157 ROL;
- 2.076.620.676 ROL;
TermoF. - 21.904.157.498 ROL debit principal și
91.997.461 ROL penalități de întârziere.
Împotriva sentinței au declarat recurs creditorii: Marfă, și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Prin decizia nr. 171/17.04.2008 Curtea de APEL BRAȘOVa respins ca nefondat recursul declarat de creditoarea Marfă împotriva sentinței nr. 789/sind/01.11.2007 pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr. 449/F/2005 al Tribunalului Brașov, a respins ca tardive recursurile declarate de creditorii Ministerul Internelor și Reformei Administrative și, și împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele considerente:
Instanța de recurs a invocat din oficiu excepția tardivității declarării recursurilor declarate de creditorii, și și Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Fiind o excepție dirimantă, a cărei admitere ar face de prisos cercetarea în fond a recursurilor, aceasta urmează a fi examinată cu prioritate.
În acest sens se reține că, potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 termenul de recurs împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul-sindic este de 10 zile de la comunicare. Art. 7 alin. 1 din aceeași lege prevede că citarea părților și comunicarea actelor de procedură, a convocărilor și notificărilor, se vor realiza prin Buletinul procedurilor de insolvență.
În speță, sentința a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 259 din 23 ianuarie 2008, astfel că, în baza textelor de lege mai sus menționate, aceasta este data de la care a început să curgă termenul de recurs. Acest termen s-a împlinit la data de 3 februarie 2008 și s-a prelungit până în data de 4 februarie 2008, în baza art. 101 alin. 5 Cod de procedură civilă, având în vedere că ultima zi a fost una nelucrătoare.
Recursul creditorilor, și a fost expediat prin poștă la data de 13 februarie 2008, iar recursul creditorului Ministerul Internelor și Reformei Administrative a fost depus la Tribunalul Brașov la data de 14 martie 2008. Ambele recursuri au fost declarate, deci, cu depășirea termenului prevăzut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Atât recurenții persoane fizice cât și Ministerul Internelor și Reformei Administrative au solicitat respingerea excepției, întrucât neavând abonament la Buletinul procedurilor de insolvență nu au putut lua la cunoștință de hotărârea atacată. Recursurile ar trebui considerate ca fiind declarate în termen întrucât comunicarea făcută printr-o altă modalitate decât cea prevăzută de normele procedurale civile încalcă principiul accesului liber la justiție.
Cu privire la această apărare, curtea constată că, astfel cum a reținut și Curtea Constituțională în considerentele deciziei nr. 1137/ 4 decembrie 2007, Legea nr. 85/2006 instituie măsuri suficiente pentru ca părțile implicate în procedura insolvenței, respectiv debitorii și creditorii, să se bucure de o informare corectă a situației lor juridice, inclusiv prin notificarea deschiderii procedurii potrivit regulilor de drept comun, astfel încât ulterior deschiderii procedurii aceștia să-și poată exercita dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. Faptul că ulterior deschiderii procedurii insolvenței persoanele notificate vor fi citate și li se vor comunica actele de procedură prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență nu poate fi privit ca aducând atingere dreptului la apărare. Astfel, potrivit art. 126 alin. 2 din Constituție, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situații specifice. Prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 își găsesc justificarea în specificul procedurii insolvenței, care presupune un număr foarte mare de părți și o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfășurarea procedurii, și apare ca o măsură specială prin care se asigură soluționarea cu celeritate a cauzelor.
Ca urmare, în baza art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, în conformitate cu care neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, cele două recursuri urmează a fi respinse, ca tardive.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare solicitând anularea parțială a deciziei în sensul rejudecării recursului și schimbării parțiale a decizie în sensul că nu se putea judeca în ceea ce-i privește pe contestatori, întrucât obiectul dosarului nr. 449/F/2005 era dependent de soluția ce urma a se pronunța în recursul promovat împotriva sentinței nr.1650/2004 pronunțată în dosarul nr. 2821/2004 de Tribunalul Bacău și de hotărârea penală definitivă ce urmează a se pronunța în acțiunea demarată prin depunerea plângerii penale la Curtea de Apel Bacău în data de 3.12.2004 fapt consemnat în încheierea din 8.12.2004 din dosarul 2821/2004.
În drept contestația este întemeiată pe art. 317 și 318 Cod procedură civilă.
În motivarea contestației se arată următoarele:
În ceea ce privește art. 317 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, contestatorii nu au putut invoca pe calea recursului un motiv care face dovada discriminării interzise de art. 16 pct. 1 și 2 CONSTITUȚIE, art. 14 CEDO.
Ambele colective de inventatori, respectiv, și-au revendicat drepturi bănești, au fost înscrise în dosarul nr. 449/F/2005, având ca fundamentări pentru sentința nr.352/24.06.2002 a Tribunalului Brașov, pentru decizia nr- a Curții de Apel Bacău. Ambele cereri de creanță au fost contestate de administratorul judiciar, au fost judecați în dosare diferite de judecători sindici diferiți, au beneficiat de hotărâri diferite. Pentru grupul s-a respins contestația fiind trecut în tabelul creditorilor cu sume neindexate chirografare, iar grupul a fost trecut la creanțe indexate salariale.
În ceea ce privește dispozițiile art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, legitima bănuială a contestatorilor este confirmată chiar de avocatul A în cererea de strămutare. erori se datorează presiunilor exercitate de Toate hotărârile judecătorești sunt potrivnice deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.3553/5.05.2005. Prin depunerea plângerii penale la 3.12.2004 la Parchet trebuia suspendată cauza.
Dreptul de proprietate precum și creanțele asupra statului sunt garantate de Constituție.
Creanțele contestatorilor sunt garantate deoarece prin actul de vânzare cumpărare și-a însușit universalitatea patrimoniului și în aceste condiții nu are posibilitatea de a modifica natura creanței garantate.
Examinând decizia atacată, Curtea constată următoarele:
Recursul creditorilor, și a fost declarat cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 de la comunicarea sentinței în Buletinul procedurilor de insolvență potrivit art. 7 alin. 1 din aceeași lege, motiv pentru care în mod corect a fost respins ca tardiv.
Primul motiv prevăzut de art. 317 Cod procedură civilă - procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit legii - are în vedere nerespectarea dispozițiilor prevăzute de lege privitoare la citare, putând consta și în nerespectarea termenului în care citația trebuie să ajungă la destinatar, iar al doilea motiv se referă la necompetența absolută a instanței.
În speță contestatorii nu au invocat nelegala citare sau necompetența instanței.
Primul motiv prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite
În speță contestatorii nu au invocat o greșeală materială cu privire la soluția instanței de recurs de respingere ca tardiv a recursului, ci aspecte care vizează fondul recursului.
C de-al doilea motiv prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă se referă la omisiunea cercetării unui motiv de casare.
Potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos cercetarea fondului.
Având în vedere că recursul declarat de contestatori a fost respins ca tardiv, instanța de recurs nu putea analiza motivele de recurs care vizează fondul recursului, invocate de contestatori referitoare la discriminare, nereguli de judecată ce vizează necesitatea suspendării cauzei determinată de plângerea penală, nerespectarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3553/5.05.2005, la garantarea de către stat a dreptului de proprietate și a creanțelor împotriva statului.
Față de considerentele mai sus arătate, nefiind incidente dispozițiile art. 317 și art. 318 Cod procedură civilă, Curtea va respinge cererea de revizuire formulată de creditorii recurenți, și împotriva deciziei nr.171/R/17.04.2008 a Curții de APEL BRAȘOV.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de recurenții, și împotriva deciziei nr. 171/R/17.04.2008 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.: /24.04.2009
Tehnored: /28.04.2009/ -2 ex -
Judecător sindic: Mnu
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriela Comșa, Laura
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
