Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1081/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1081
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 2: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Geta Sandu
GREFIER - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent... PU- - ADM.. PU-ȘI și pe intimat " & CO " I, lichidator LICHIDATOR I - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARE " & CO " I, intimat I, având ca obiect procedura insolvenței, împotriva sentinței comerciale numărul 52/S din 28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 3-lea termen, acordat ca instanța de fond să trimită dovada privind comunicarea hotărîrii recurate; potrivit relațiilor comunicate de instanța de fond, hotărîrea recurată s-a comunicat prin Buletinul procedurilor de insolvență nr. 1029/03.03.2009 iar recursul este declarat și motivat în termen;
- prin cererea de recurs se solicită judecata în lipsă, după care
Verificînd actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 52/S din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic - s-au respins obiecțiunile la raportul final formulate de creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, cu sediul în I,-, cât și cererea sa privind autorizarea introducerii acțiunii pentru stabilirea răspunderii personale prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În temeiul art. 132 al. 2 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar Lichidator I, cu sediul în mun. I,-, bloc 8, scara A, etaj 4,. 19, jud. I, număr de ordine în 202, și în consecință:
S-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului " & CO", cu sediul în I, bd. -, - 1,. 9,. 57, nr. de înmatriculare J -.
S-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului și alte registre.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței,
A fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii insolvenței, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a aprobat decontul lichidatorului judiciar și s-a dispus ca, din contul deschis la. I pe numele debitorului, să-i fie achitată acestuia suma de 2.158,20 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 209/S/28.03.2007 pronunțată în acest dosar, s-a deschis procedura simplificată a insolvenței împotriva debitorului " & CO" I, fiind numit lichidator judiciar Lichidator I.
Tabelul creanțelor asupra averii debitorului a fost definitivat prin încheierea din data de 27.06.2007.
La data de 06. 05. 2008 lichidatorul judiciar a înaintat la dosar raportul final, solicitând să se dispună închiderea procedurii în temeiul art.132 alin. 2 din Legea 85/2006, motivat de faptul că toate bunurile din averea debitorului au fost valorificate, fiind obținută suma de 2.165 lei și care acoperă doar cheltuielile de procedură.
La data de 30.09.2008 creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. Iaf ormulat obiecțiuni la raportul final, solicitând să fie autorizat să promoveze acțiune în răspundere personală,în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Cererea creditorului urmează a fi respinsă întrucât, date fiind concluziile lichidatorul judiciar cuprinse în raportul asupra cauzelor și împrejurările care au dus la apariția insolvenței (fila 183, vol. 1), potrivit cărora apariția acestei stării nu se datorează vreuneia din faptele descrise la art. 138 al. 1, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în acest sens de art. 138 al. 3 pentru autorizare.
Constatând că s-a întocmit raportul final de lichidare și bilanțul general, că toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate, fiind obținută suma de 2.165 lei și care acoperă doar cheltuielile de procedură, în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului din registrul comerțului și alte registre.
S-a descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități, conform art. 136 din Legea privind procedura insolvenței.
Totodată, dată fiind activitatea acestuia, așa cum rezultă din dosarul cauzei, s-a aprobat decontul lichidatorului pentru suma calculată, sumă ce va fi achitată din contul deschis la. I pe numele debitorului, această plată respectând ordinea stabilită de art. 123 pct. 1 din legea sus-amintită.
Împotriva acestei sentințe formulat recurs a Județului I - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
Prin sentința comercială nr. 52/S/28.01.2009, Tribunalul Iași - judecător sindic - respins cererea vizând autorizarea instituției de a promova acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006 în contradictoriu cu organele de conducere ale debitorului și, totodată, a admis raportul final cu consecința închiderii procedurii insolvenței și radierii debitorului " & CO"
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că "date fiind concluziile lichidatorului judiciar cuprinse în raportul asupra cauzelor și împrejurările care au dus la apariția insolvenței, potrivit cărora apariția acestei stări nu se datorează vreuneia din faptele descrise la art. 138 alin. l nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în acest sens de art. 138 alin. 3 pentru autorizare".
Consideră că soluția judecătorului sindic nu este nici legală, nici temeinică.
Apreciază că instanța de fond nu a interpretat corect documentele depuse la dosarul cauzei și nici asupra încălcării dispozițiilor legii în materie economico-financiara și care ar putea avea legătura cu intrarea " & CO" în incapacitate de plată.
Așa cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, instanța de fond a înțeles să acorde lichidatorului judiciar puterea de decizie în ce privește promovarea sau nu a unei cereri de antrenare a răspunderii patrimoniale. Interpretarea restrictivă dată de instanța de fond art. 138 din Legea nr. 85/2006 aduce atingere dreptului și interesului legitim al creditorilor în recuperarea creanțelor. Autorizarea Administrației Finanțelor Publice a municipiului I pentru a formula și susține acțiunea în răspundere personală a organelor de conducere a debitoarei, se circumscrie scopului stabilit de legiuitor în art. 2, respectiv instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Datele prezentate în rapoartele lichidatorului judiciar sunt insuficiente și nu reflectă pe deplin realitatea cu privire la debitoarea în cauză și la activitatea administratorului.
" & CO" Iaf ost înființată în 14.08.2002, având ca asociați pe și. Din analiza situațiilor financiare depuse la organul fiscal rezultă că societatea a avut o evoluție favorabilă până la 30.06.2005 în ceea ce privește cifra de afaceri și activele circulante, în același timp crescând și datoriile către bugetul de stat.
La 17.02.2004 asociatul înființează o altă societate - " " I - firmă cu același obiect de activitate și care, fără active imobilizare sau financiare realizează o cifră de afaceri de 138.054 lei și un profit net de 18.759 lei, înregistrând ulterior datorii la bugetul de stat.
La data de 11.05.2005 - cei doi asociați si - înființează încă o societate. Prin urmare, apreciază că ambii asociați se fac vinovați de o administrare defectuoasă a societății " & CO" I, aceștia înființând societăți, desfășurând activitate și abandonându-le în momentul în care înregistrează obligații fiscale.
Așa cum rezultă din fișa sintetică totală a agentului economic și a titlurilor executorii întocmite de către organul fiscal, se poate observa împrejurarea că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de a achita creanțele înregistrate la bugetul de stat din anii anteriori pronunțării hotărârii prin care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, ceea ce justifică și incidența dispozițiilor art. 138 alin. l lit. c, respectiv continuarea activității în interes propriu.
Deși s-au efectuat măsuri de executare silită în conformitate cu prevederile Codului d e procedură fiscală, debitorul prin reprezentant legal a fost somat, nu a înțeles să efectueze plăți la bugetul de stat, sens în care creanța fiscală a fost majorată prin aplicarea de accesorii calculate pentru neplata acesteia la termen.
Și incidența dispozițiilor art. 138 alin. l lit. d din Legea 85/2006 - este evidentă și rezultă clar din situația prezentată, respectiv nedepunerea declarațiilor obligatorii la organul fiscal, iar obligațiile fiscale sunt înregistrate în perioada 31.12.2003 - 25.04.2007.
În lumina dispozițiilor Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată, dar, în același timp, și o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor în caz de insolvență.
Răspunderea administratorilor este atrasă chiar și pentru culpa cea mai ușoară a acestora, fapt de notorietate atât în doctrină, cât și în jurisprudență, câtă vreme administratorul este un mandatar al falitei și are obligația de a administra patrimoniul societății cu mai multă diligentă și grijă chiar decât propriile sale bunuri.
Față de aspectele invocate, consideră ca nelegală și netemeinică sentința comercială nr. 52/S/28.01.2009 și solicită casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu consecința admiterii cererii privind autorizarea instituției de a introduce acțiunea de antrenare a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere, la suportarea pasivului " & CO" I, ce nu a putut fi recuperat în cadrul procedurii reglementate de Legea 85/2006.
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea costată că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Obiectul prezentului recurs îl constituie modalitatea de soluționare a obiecțiunilor formulate de creditorul a Jud. I împotriva raportului final întocmit de lichidatorul judiciar prin care s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei " & CO"
În esență creditorul-recurent invocă faptul că propunerea de închidere a procedurii formulate de lichidatorul judiciar prin raportul final ar fi nelegală atâta vreme cât nu s-a formulat acțiune în atragerea răspunderii patrimoniale membrilor organelor de conducere a debitoarei în temeiul dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Analizând raportul final întocmit de lichidatorul judiciar în parcursul derulării procedurii insolvenței debitorului, Curtea constată că acesta prin însăși raportul privind cauzele și împrejurările care au generat starea de insolvență a debitoarei, a exprimat opinia potrivit căreia în speță nu sunt întrunite condițiile răspunderii membrilor organelor de conducere, deoarece nu a constatat fapte și responsabilități de natura celor enumerate de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 drept pentru care acesta nu a înțeles să formuleze acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Prin legea insolvenței textul legal ce reglementează răspunderea membrilor organelor de conducere indică expres persoanele care au legitimitate procesuală activă să formuleze o atare acțiune.
Astfel, conform art. 138 alin. (1) teza I, legiuitorul recunoaște calitate procesuală activă în formularea acțiunii mai sus menționate în principal administratorului judiciar sau lichidatorului, acesta trebuind să introducă o cerere judecătorului sindic.
În speță, lichidatorul judiciar a arătat expres că nu se impune formularea unei astfel de cereri, deoarece nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere.
Cu toate acestea, dreptul la acțiunea în răspundere întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 din lege mai este recunoscut și altor persoane în afara administratorului judiciar.
Dispozițiile art. 138 alin. 3 recunosc legitimitatea procesuală activă comitetului creditorilor, dar numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege, respectiv atunci când administratorul judiciar sau lichidatorul au omis să indice în raportul pe care îl întocmesc în conformitate cu prevederile art. 59 din lege, persoanele vinovate de provocarea stării de insolvență a debitorului.
În speță, această condiție nu este întrunită deoarece prin însăși raportul întocmit de administratorul judiciar acesta a arătat că nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 138 din legea insolvenței, neputând identifica faptele care duc la instituirea răspunderii organelor de conducere.
Față de toate cele mai sus expuse, Curtea constată că în mod întemeiat judecătorul sindic a respins cererea recurentului, iar criticile formulate de acest creditor și grefate doar pe aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006 sunt nefondate, așa încât, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul declarat de creditorul a Jud. urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de a Județului I, împotriva sentinței comerciale nr. 52/S din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. /
Tribunalul Iași - judecător sindic:
29.07.2009
2 ex.
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu, Geta Sandu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 198/2009.... → |
|---|
