Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 24/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 24/2008
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 2: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 3: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de creditoare DGFP A și de contestatoarea Compania Națională a Prețioase și SA împotriva sentinței nr.262/F/2007 pronunțată de Tribunalul Alba.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic pentru recurenta DGFP și lichidatorul judiciar pentru intimatul debitor SC D Filiala SA, lipsă recurenta contestatoare.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a atașat cele vol.I, vol.II, vol.III și vol IV al instanței de fond.
Reprezentanta recurentei creditoare DGFP A depune un set de acte: garanții și procese verbale de sechestre pe imobile.
Lichidatorul judiciar al intimatei debitoare SC D Filiala SA susține că va depune și un certificat înregistrat la ORC
Instanța pune în discuția reprezentanților părților partea împotriva căreia se adresează și că nu s-au pus în aplicare dispozițiile deciziei Curții de APEL ALBA IULIA.
Reprezentanta recurentei creditoare DGFP A susține că Filiala SA este parte.
Lichidatorul judiciar susține că Filiala SA este parte.
Instanța având în vedere actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare pe art.315 cod pr.civilă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare asupra recursului de față se constată că prin sentința civilă nr.262/F/2007 s-a respins contestația formulată de contestatoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva tabelului definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei D - Filiala . A fost respinsă contestația formulată de creditoarele A și SA împotriva planului de distribuire a sumelor întocmit de lichidatorul judiciar la data de 31.10.2006.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că creditoarea Aas olicitat modificarea tabelului definitiv al creanțelor în sensul înscrierii acesteia cu creanțe garantate și distribuirea către bugetul general consolidat al statului, a întregii sume menționate în planul de distribuire din data de 1.11.2006.
Prin sentința civilă nr.40/F/2007 a fost respinsă contestația formulată de creditoarea A în temeiul art.19 alin.1 din Legea nr.64/1995 nefiind îndeplinite cerințele acestui text de lege pentru exercitarea contestației împotriva tabelului definitiv după expirarea termenului stabilit.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditorul care susținut că pe timpul derulării procedurii în temeiul unor ordine ale Ministerului Finanțelor Publice și-a pierdut calitatea procesuală. Recursul a fost admis, iar prin Decizia nr.277/2007 sentința atacată a fost casată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.
În rejudecare s-a stabilit că este fără îndoială că societatea comercială împotriva căreia s-a deschis procedura falimentului Compania Națională a Cuprului, și Fierului D - Filiala și nu SA
Se constată că potrivit tabelului definitiv consolidat creditoarea Aaf ost înscrisă la poziția nr. 1 cu o creanță bugetară de 91.830.972 lei având astfel 73,83 % din totalul creanțelor împotriva averii debitoarei, după cum a mai fost înscrisă la poziția nr.86 cu o creanță înregistrată după termenul stabilit pentru depunerea declarației de creanță, în cuantum de 8.923.565 lei (fila 133).
S-a reținut că nu sunt incidente cerințele art.89 alin.1 din Legea nr.64/1995 după expirarea termenului de depunere a contestației nedovedindu-se existența unui fals, dol sau eroare esențială, care să determine admiterea creanței sau a dreptului de preferință.
Se mai reține că nu s-au depus nici un fel de acte din care să rezulte că suma de 862.500.133.983 lei (ROL) ar fi garantată cu garanții reale, nefiind obligația lichidatorului judiciar să verifice dacă există garanții reale înregistrate la arhiva electronică.
Constatându-se inexistența erorii în înscrierea creditoarei A în tabelul definitiv, fost respinsă contestația.
A fost respinsă contestația creditoarei A în întregime ca nefondată și cu privire la onorariul evaluatorului al cărui cuantum nu a fost contestat în baza art.25 alin.3 din Legea nr.64/1995, în termen de 5 zile de la depunerea raportului în care era relevat acest cuantum.
Se reține de asemenea că creditoarea SA BMa fost înscrisă în definitiv consolidat la poziția 9 cu creanță chirografară în cuantum de 576.740,88 lei și că în mod corect nu a fost înscrisă creditoarea B M în planul de distribuție, raportat la dispozițiile art.125 din Legea nr.85/2006, suma de distribuit nefiind suficientă pentru acoperirea integrală a creanțelor.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs A care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să fie admisă contestația formulată de A și să fie obligat lichidatorul la înscrierea corectă a A în tabelul definitiv consolidat al creanțelor cu creanțe garantate și privilegiate.
În motivele de recurs se arată pe larg că sunt îndeplinite cerințele art.89 al.1 din Legea nr.64/1995 republicată pentru admiterea contestației la tabelul definitiv după expirarea termenului dat de lege, și că sunt incidente în cauză motivele de casare prevăzute de art.304 (8) cod pr.civilă.
Susține că după ce DGFP a făcut dovada cu documente justificative ale creanței și ale garanțiilor în raportul 2 privind contestațiile lichidatorul face vorbire despre transferul creanțelor de la. la. - și înapoi la
începând cu 01.07.2006, acceptând și propunând înscrierea în tabelul definitiv consolidat a creditoarei cu o creanță garantată de 2.049.933 lei procesele verbale de sechestru și în tabelul cu creanțe privilegiate, a unei creanțe în valoare de 56.421.22 lei RON pentru titlurile executorii înregistrate la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Susține că judecătorul sindic, nu poate să se substituie voinței creditorului majoritar și a lichidatorului, care au propus înscrierea în tabel a creanțelor menționate, înscriere pe care nu a contestat-o nici un alt creditor.
Susține ca sunt incidente și dispozițiile, art.304/pct.9 cod pr.civilă hotărâre a instanței de fond fiind lipsită de temei legal și fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Arată că sunt întrunite cerințele art.89 alin.1 din Legea nr.64/1995, o contestație în temeiul acestui text de lege fiind admisibilă până la data pronunțării sentinței de închidere a procedurii.
Sentința atacată este criticată pentru faptul că deși s-au cerut depunerea de acte în susținerea contestației admițându-se acest mijloc de probă, actele, respectiv titlurile depuse nu au fost luate în considerare sub simpla motivație că trebuiau depuse o dată cu cererea de admitere creanței.
Se apreciază că a fost încălcat și art.3 din Legea nr.64/1995 care dădea posibilitatea judecătorului sindic de a declara creanța sau dreptul de preferință admis provizoriu până la judecarea contestației.
Arată că neindicarea garanțiilor s-a făcut din motive obiective începând cu data de 01.04.2005 și până la 01.07.2006 DGFP pierzându-și calitatea procesuală în ce privește recuperarea creanței debitoarei, această sarcină revenind în baza nr.753/2006, ANAF-Direcția Generală de Administrare a Contribuabili, instituție cu care de altfel lichidatorul a purtat corespondența în vederea clarificării debitelor și de la care putea solicita în același timp documente justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții.
Se arată că lichidatorul cunoștea că creanțele creditoarei DGFP sunt garantate încă din dosarul de executare silită începută din 2001, cum de altfel în proporție de 90% creanțele statului sunt garantate cu atât mai mult cu cât este vorba despre o companie națională care a funcționat prin subvenții de la stat și unde este imposibil ca statul să nu aibă garanții.
Se mai arată că lichidatorul nu și a îndeplinit obligația stabilită prin Legea nr.64/1995, aceea de a verifica creanțele, verificare care implică în mod obligatoriu și existența sau nu a garanțiilor pentru stabilirea legimității, a naturii, a exactității și a priorității fiecărei creanțe printr-o cercetare amănunțită conform art.81 din lege.
Se critică omisiunea instanței de a se pronunța asupra mijloacelor de apărare formulate și asupra dovezilor administrate.
În drept se întemeiază pe prevederile art.304 pct.8, 9 și 10 din codul d e procedură civilă.
A mai formulat recurs și creditoarea Compania Națională a Prețioase și SA care solicită casarea în totalitate a hotărârii atacate față de modul de atribuire a sumelor încasate din lichidarea averii debitoarei.
În motivele de recurs se arată pe scurt că ar trebui verificat dacă toate bunurile debitoarei au fost evaluate și la ce preț, existând o suspiciune cu privire la suma foarte mică de bani, care a fost distribuită și cu privire la intenția lichidatorului de a preda gratuit unele bunuri comunității locale.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile sunt întemeiate, fiind incidente motivele de casare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 cod pr.civilă. Curtea constată că prevederile art.304 pct.10 nu pot fi luate în considerare deoarece textul punctului 10 al art.304 din codul d e procedură civilă a fost abrogat prin art.I pct.III din OUG nr.138/2000, introdus anterior prin art.1 pct.49 din Legea nr.219/2005.
Se constată că în cauză Curtea de APEL ALBA IULIAs -a mai pronunțat prin admiterea recursului reclamantei DGFP A împotriva sentinței nr.40/F/21.02.2007 pronunțate de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Alba nr.6090/2003, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Se constată că îndrumările instanței de recurs au fost parțial respectate,în sensul că s-a dispus verificarea dovedirii garanțiilor reale sau personale invocate de creditoare și a modului de distribuire a fondului bănesc, critici care s-au apreciat de către instanța de recurs că fiind just expuse, dar judecătorul sindic nu a solicitat lichidatorului judiciar să facă verificările, consecință ale acestei dispoziții, cu atât mai mult cu cât în încheierea din data de 16 octombrie 2007 lichidatorul judiciar prezent, afirmă ca executarea silită a fost pornită de DGFP A împotriva fostei exploatări care este succesoarea în drepturi a acestei debitoare.
Curtea constată că în considerentele sentinței atacate se reține că creditoarea DGFP Aaf ost înscrisă în tabelul definitiv consolidat cu o creanță bugetară în sumă de 91.830.972,00 lei și cu suma de 8.923.565 lei (130-133) la data de 30.10.2006.
Cu mult anterior acestei date însă la 23.11.2005 lichidatorul consemnează în raportul de la fila 14 volum III, că creditoarea a solicitat prin contestație înscrierea unei creanțe privilegiate solicitare care, analizată în continuare tot de lichidator, a fost considerată ca fiind întemeiată. Prin raportul lichidatorului de la fila 182, dosar - vol.V lichidatorul propune înscrierea creditoarei DGFP în tabelul definitiv cu o creanță bugetară însoțită de un privilegiu legal, confirmând înscrierea titlurilor executorii la Arhiva Electronică înscrierea care însă ulterior nu a mai fost valorificată.
Se reține că deși s-au făcut verificări ample de către lichidator, judecătorul sindic s-a pronunțat prin respingerea contestației fără să se pronunțe pe fondul acesteia, respingerea întemeindu-se pe neîndeplinirea cerințelor art.89 alin.1 din Legea nr.64/1995 respectiv lipsa falsului, a dolului sau a erorii esențiale ori a cazului de descoperire a unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.
Curtea constată că în speță este aplicabil articolul sus citat, câtă vreme, lichidatorul constată prin raportul său existența unor creanțe privilegiate și înscrierea unor titluri în arhiva electronică fără însă ca această constatare să fie ulterior valorificată prin înscrierea creditoarei DGFP cu o creanță privilegiată, aspect care se încadrează în noțiunea de eroare esențială.
Față de acestea se apreciază ca admisibilă contestația creditoarei DGFP A în temeiul art.89 din Legea nr.64/1995 și cum judecătorul sindic nu s-a pronunțat pe fondul acestei contestații, în baza art.312 aliniat (3) cod pr.civilă hotărârea urmează a fi casată și cauza trimisă spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării judecătorul sindic va dispune lichidatorului judiciar reverificarea susținerilor debitoarei întemeiate pe acte și documente contabile în vederea clarificării rangului creanțelor pretinse și dovedite și în consecință a distribuirilor de sume ulterioare.
În temeiul art312 cod pr.civilă va fi admis recursul creditoarei Compania Națională a Prețioase și SA, cu ocazia rejudecării judecătorul sindic va cere lichidatorului să justifice modul de efectuare al evaluării bunurilor din averea debitorului a prețului de valorificare al acestora, urmând să clarifice și situația semnalată de creditoarea recurentă privind transferul gratuit al unor bunuri în patrimoniul comunității locale.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile formulate de creditoarele DGFP A și Compania Națională Prețioase și SA BMî mpotriva sentinței civile nr.262/F/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr.1- și în consecință:
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.01.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. ex.2/27.03.08.
Jud.fond:
Președinte:Eugenia FlorescuJudecători:Eugenia Florescu, Doina Hârceagă, Gilica Popescu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 151/2009. Curtea de Apel... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 544/2008.... → |
|---|
