Practica judiciara insolventa. Decizia 151/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.151/COM
Ședința publică de la 02 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Kamelia Vlad
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului comercial formulat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2348/17.10.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu, intimat pârât, domiciliat în T,-, județul T, intimat debitor SC SRL - prin lichidator judiciar, cu sediul în T,-, -.13, județul T și intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI T, cu sediul în T,-, județul T având ca obiect
procedura insolvenței art. 138 Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimat pârât avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.209 atașată la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual, după care:
Avocat pentru intimatul pârât precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul reprezentantul intimatului pârât, cu privire la termenul de formulare a acțiunii de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva fostului administrator, arată că în conformitate cu prevederile art.59 din Legea nr.85/2006 raportul prezentat de lichidator fost 28.03.2003, termenul de trei ani s-a împlinit la 28.03.2006, acțiunea formulată de AVAS a fost înregistrară la 12.05.2008, cu mult peste termenul de prescripție. Pe fondul cauzei solicită respingerea recursului ca nefondat. Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile art.138 din Legea nr.85/2006 pentru a atrage răspunderea fostului administrator al societății, Conform raportului privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență depus de lichidator, rezultă că încetarea plăților a intervenit datorită unei multitudini de cauze, fiind generată de cauze obiective datorate conjuncturii economice nefavorabile și exigențelor impuse de reglementările referitoare la abatoare. Numai starea de insolvență nu justifică obligarea administratorului la plata unei părți din pasivul societății, câtă vreme aceasta nu este consecința unei fapte culpabile. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului contencios de față:
Prin sentința civilă nr. 2348/17.10.2008 a Tribunalului Tulceas -a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei AVAS B, iar acțiunea creditoarei a fost respinsă ca fiind prescrisă.
A reținut judecătorul sindic că, prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea, sub nr.1263/88/20.05.2008, reclamanta creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS B, a chemat în judecată pe pârâtul St. fost administrator al debitoarei falite SRL T, solicitând atragerea răspunderii patrimoniale a acestuia, pentru suma de 1.404,95 lei, reprezentând valoarea creanței admise împotriva debitoarei și nerecuperate în procedura de faliment.
În motivarea cererii, reclamanta creditoare a arătat că, potrivit art.72 din Legea nr.31/1990 rep. obligația și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, iar potrivit art.1540 al. (1) Cod civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului.
În raport de aceste dispoziții legale, reclamanta a precizat că activitatea debitoarei a continuat cu orice preț, prin orice mijloace, chiar dacă acestea erau vădit ruinătoare pentru societate și nu puteau decât să întârzie încetarea de plăți, fără a duce la evitarea ei.
Totodată, neachitarea obligațiilor financiare ale societății, în condițiile pasivității în procurarea de lichidități, pe fondul contractării unor credite ce nu puteau fi restituite, a reprezentat un mijloc ruinător de a procura societății fonduri. Acest mod de acțiune a asigurat o minimă supraviețuire debitoarei, pe termen ducând la o pierdere financiară iremediabilă.
A susținut reclamanta că pârâtul, în calitate de administrator, avea chiar posibilitatea de a cere aplicarea procedurii insolvenței atâta timp cât pasivul era mai mic și creditorii aveau posibilități mai mari de îndestulare.
A mai arătat reclamanta că, prin neplata la termen a contribuției la Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate și folosirea sumelor de bani respective pentru susținerea activității curente a societății, foștii administratori s-au făcut vinovați de utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți, faptă prev.de art.138 lit.f din Legea nr.85/2006.
De asemenea, foștii membrii ai organelor de conducere ai debitoarei au încercat prin mijloace frauduloase, pe de o parte să ascundă creditorilor situația patrimonială a societății iar, pe de altă parte, au dispus continuarea unei activități care ducea în mod evident societatea la încetare de plăți, faptă prev.de art.138 lit.c din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește prejudiciul suferit de AVAS s-a învederat faptul că, indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de repararea prejudiciului cauzat era integrală.
În drept, s-au invocat art.138 și 141 din Legea nr.85/2006, art.998, 1080, 1082 Cod civ. și 374 și urm. din comercial.
La data de 10 iunie 2008, pârâtul a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a creditoarei AVAS, motivat de faptul că acțiunea în răspundere reglementată de art.138 al.1 din Legea nr.85/2006, putea fi formulată doar de administratorul judiciar/lichidator sau, în cazurile limitativ prevăzute de art.138 al.3, de către comitetul creditorilor.
Prin urmare, AVAS nu putea formula în nume propriu sau mandatat de comitetul creditorilor acțiunea în răspundere.
O altă excepție invocată de pârât a fost cea a tardivității acțiunii în raport de dispozițiile art.139 din Legea nr.85/2006 care arată că acțiunea în răspundere se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență.
A susținut pârâtul că acest termen special de prescripție s-a împlinit la data de 28.03.2006 deoarece în principiu, în cadrul procedurii generale, persoana responsabilă de cauzarea stării de insolvență poate fi cunoscută la momentul prezentării raportului prev.de art.59 din lege de către administratorul judiciar, acest raport fiind depus la grefa Tribunalului Tulcea la data de 28.03.2003.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că împrumutul contractat a fost obținut în condiții obișnuite de creditare, iar în calitatea sa fostul administrator a întreprins toate demersurile necesare pentru buna funcționare a societății.
În privința faptei prev.de art.138 lit.c din lege, s-a apreciat că ea nu a fost dovedită cu nici un mijloc de probă, întrucât administratorii nu puteau răspunde pentru o simplă incapacitate managerială, ci pentru săvârșirea unor fapte cu caracter ilicit, urmărind deturnarea activității de la realizarea scopului pentru care a luat ființă societatea și satisfacerea unui interes personal, ori în cauză acest lucru nu a fost probat.
Examinând actele și lucrările dosarului și excepțiile invocate, judecătorul sindic a reținut că, prin sentința civilă nr.1485/16.09.2002 a Tribunalului Tulceas -a dispus deschiderea procedurii prev. de Legea nr.64/1995 față de debitoarea SRL T, iar prin încheierea din 22 noiembrie 2002, s-a dispus începerea procedurii falimentului față de debitoarea SRL fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar General SRL
Din analiza raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la insolvența debitoarei SRL T și din relațiile furnizate de ORC de pe lângă Tribunalul Tulcea, a rezultat că la data deschiderii procedurii insolvenței, societatea debitoare avea ca administrator pe pârâtul.
În privința primei excepții invocate de către pârât, cea a lipsei calității procesuale active a creditoarei AVAS, în raport de dispoz.art.138 al.1 din Legea nr.85/2006, s-a reținut că era neîntemeiată, motivat de faptul că, a fost mandatată creditoarea AVAS de către comitetul creditorilor, cu ocazia adunării din 12.02.2008, să solicite atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei.
Prin urmare, reclamanta creditoare a formulat cerere de autorizare de a introduce cerere de atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator și prin încheierea din 18 aprilie 2008, judecătorul sindic desemnat în cauză, în temeiul art.138 al.3 raportat la art.138 al.1 din Legea nr.85/2006 a autorizat creditoarea AVAS B să introducă acțiunea prev.de art.138 al.1 din lege, încheiere care nu a fost atacată cu recurs de nici o parte interesată.
Asupra excepției tardivității acțiunii invocată de către pârât, s-a reținut caracterul său neîntemeiat, motivat de faptul că, potrivit art.139 din Legea nr.85/2006, acțiunea prevăzută la art.138, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută, sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschiderea procedurii.
Acest termen special de prescripție începe să curgă de la data la care a fost cunoscută, sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență.
În principiu, în cadrul procedurii generale, persoana responsabilă de cauzarea stării de insolvență putea fi cunoscută din momentul în care administratorul judiciar a prezentat raportul prev.de art.59 din lege asupra cauzelor apariției stării de insolvență și a persoanelor care ar fi putut genera apariția acesteia.
Chiar dacă lichidatorul ar fi omis să precizeze persoana culpabilă, creditorii și apoi comitetul creditorilor, cu diligențe minime, putea să cunoască persoana vinovată de cauzarea insolvenței.
În cauză, acest raport a fost depus la grefa Tribunalului Tulcea și înregistrat sub nr.31/15 aprilie 2003, termen față de care, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 31.04.2006, acțiunea formulată de AVAS fiind înregistrată la Tribunalul Tulcea la data de 12.05.2008, cu mult peste termenul de prescripție prevăzut de lege.
În acest raport, administratorul judiciar a precizat motivele și persoanele care s-au făcut vinovate de starea de insolvență a debitoarei.
Pentru aceste considerente, s-a reținut că acțiunea formulată de creditoarea AVAS B, în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006, a fost introdusă la Tribunalul Tulcea peste termenul prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea AVAS B, criticând-o, în principal, pentru că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
A arătat recurenta că procedura insolvenței asupra debitoarei SC SRL Taf ost deschisă sub imperiul Legii nr. 64/1995, iar până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006 nu fusese stabilit pasivul debitoarei rămas nerecuperat, astfel că termenul de prescripție de trei ani a început să curgă de la data intrării în vigoare a noii legi în materia insolvenței.
În continuare, prin motivele sale de recurs creditoarea AVAS Bae xpus considerentele de fapt privitoare la examinarea în fond a cererii sale de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile legii nr. 85/2006 și ale art. 299 - 316 Cod proc. civ.
Examinând recursul formulat de creditoarea AVAS B prin prisma dispozițiilor art. 3041Cod proc. civ. Curtea reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Cererea de antrenare a răspunderii administratorului statutar al debitoarei SC SRL Taf ost formulată la data de 12.05.2008, urmare a autorizării acestui creditor de către judecătorul sindic prin încheierea de ședință din 18.04.2008.
Potrivit prevederilor art. 139 din Legea nr. 85/2006, legea în vigoare la momentul sesizării instanței cu acțiunea în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator al falitei, "această acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere procedurii.
În raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la insolvența debitoarei SC SRL T, depus în cadrul dosarului de fond la data de 14.04.2003, lichidatorul judiciar SC General SRL Tac oncluzionat că starea de insolvență s-a datorat "administratorului societății care, datorită rezultatelor slabe obținute la închiderea exercițiilor financiare, trebuia să stabilească măsuri concrete de redresare a activității societății și pentru achitarea la termen a datoriilor și obligațiilor.
De la data depunerii la dosar a acestui raport a început să curgă termenul de prescripție de trei ani, reglementat expres în art. 85/2006, același termen fiind însă incident și sub imperiul legii nr. 64/1995, prin raportare la dispozițiile dreptului comun în materie de răspundere civilă delictuală.
Prin urmare, corect a reținut judecătorul fondului că termenul s-a împlinit în aprilie 2006, iar acțiunea a fost formulată în luna mai a anului 2008, mult peste acest termen de prescripție
Având în vedere că hotărârea recurată are un caracter legal în ceea ce privește dezlegarea dată pe cale de excepție, nu se va intra în cercetarea susținerilor în fapt referitoare la îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale în persoana fostului administrator.
În conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod proc. civilă, raportat la prevederile art. 3041Cod proc. civilă, art. 304, pct. 9 Cod proc. civilă și art. 139 din Legea nr. 85/2006, Curtea va menține ca legală și temeinică sentința civilă nr. 2348/17.10.2008 a Tribunalului Tulcea prin respingerea ca nefondat a recursului formulat de creditoarea reclamantă AVAS
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul comercial formulat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2348/17.10.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu, intimat pârât, domiciliat în T,-, județul T, intimat debitor SC SRL - prin lichidator judiciar, cu sediul în T,-, -.13, județul T și intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI T, cu sediul în T,-, județul T având ca obiect procedura insolvenței art. 138 Legea 85/2006, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 02 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Tehnored.jud.-
2 ex./06.02.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Monica Costea, Kamelia Vlad
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 271/2008. Curtea de Apel... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 24/2008.... → |
|---|
