Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 278/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 278/2008
Ședința publică de la 21 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 3: Eugenia Florescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T împotriva Sentinței nr. 21/F din 15 ianuarie 2008 și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva Sentinței nr. 27/F din 22 ianuarie 2008 pronunțate de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în Dosar nr- (689/2005).
La apelul nominal făcut în cauză, părțile lipsesc.
Procedura de citare este îndeplinită.
Se constată depusă la dosar întâmpinarea formulată de Insolvent D în calitate de lichidator al debitoarei
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față reține;
Prin Sentința nr. 21/15 ianuarie 2008 judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoaraa respins contestația Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale T la refuzul lichidatorului de a înscrie în tabelul creanțelor față de falita SC SA P, motivând în esență că în temeiul art. 3 pct.9 și art.36 din Legea nr. 85/2006, nicio creanță nu poate fi admisă la masa falitei, dacă nu a fost declarată după deschiderea procedurii și nici nu sunt acceptate creanțe constatate într-un înscris întocmit de parte în cadrul unei acțiuni extrajudiciare împotriva debitoarei sau a sumelor acesteia după deschiderea procedurii, sens în care procesul - verbal, întocmit de la 25.07.2007 nefiind opozabil acesteia.
Prin Sentința nr. 27/22 ianuarie 2008, judecătorul sindic a respins contestația AVAS împotriva planului de distribuire a creanțelor motivând că, creanțele creditorilor DGFP H și Primăria P sunt garantate cu procese-verbale de sechestru și au valoarea ipotecii legale conform art.150 din OG nr.92/2003 și art.121 și 123 din Legea nr.82/2006, îi așează pe creditorii garantați într-o poziție privilegiată.
Sentința nr.21/15 ian.2008 a fost recurată de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, care invocă nelegalitatea și netemeinicia sentinței în raport de dispozițiile OUG nr.24/1998 și Normele metodologice din 26 iulie 2001 cum și dispozițiile Legii nr.64/1995, solicitând admiterea contestației și înscrierea creanței autorității vamale în tabelul definitiv al creanțelor.
În dezvoltarea motivelor de recurs susține că sentința judecătorului sindic a fost dată cu aplicarea greșită a Legii nr.64/1995 a OUG nr.24/1998 și Normele metodologice din 26 iulie 2001 deoarece, recurenta a procedat la retragerea certificatului de investitor acordat falitei în zonă defavorizată, astfel că facilitățile vamale de care aceasta a beneficiat au fost acordate sub condiția îndeplinirii tuturor condițiilor necesare pentru a avea calitatea de investitor în zonă defavorizată, însă societatea falită nu a respectat aceste condiții motiv pentru care prin adresa nr. 3638 din 9 august 2006 Agenția pentru dezvoltare Regională -Regiunea Vest a comunicat faptul că falita nu mai îndeplinește condițiile de menținere a certificatului datorită neîndeplinirii obligațiilor impuse prin articolul 17 din Normele metodologe din 26 iulie 2001.
Concluzionează că datoria vamală a fost constatată la data retragerii certificatului de investitor în zonă defavorizată, însă aceasta s-a născut la momentul în care societatea debitoare nu a mai îndeplinit condițiile în baza cărora a obținut certificatul de investitor în zonă defavorizată, mai exact anterior retragerii certificatului de investitor, situată în timp anterior deschiderii procedurii insolvenței față de societatea debitoare ori, toate aceste împrejurări au fost neglijate de către judecătorul sindic.
La rândul său recurenta AVAS B prin recursul depus la file 10 - 13 a atacat sentința nr.27/F/22 ianuarie 2008 prin care judecătorul sindic a respins contestația recurentei la tabelul creditoarei și la planul de distribuire afișat la data de 27 6 iulie 2007, susținând că sentința este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii 64/1995 prin aceea că judecătorul sindic nu a analizat condițiile de formă și de fond ale proceselor - verbale de sechestru depuse de creditoarea DGFP a județului H pe care l-a calificat creditor garantat fără să producă o dovadă în acest sens și l-a trecut în planul de distribuire din 26 iulie 2007 cu această calitate, la fel și Primăria
Susține că în mod greșit judecătorul sindic a fost obligat, ca urmare a soluției de respingere a contestației, la plata cheltuielilor de judecată solicitate de lichidatorul judiciar.
Lichidatorul judiciar desemnat, D prin întâmpinarea depusă la filele 19 - 21 solicitat respingerea recursurilor promovate de cele două contestatoare pe care le-a calificat nefondate în raport de dispozițiile. 85/2006; OG nr.92/2003 și OG nr. 11/1996 și actele existente la dosar.
Recursurile declarate de cele două contestatoare sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În temeiul dispozițiilor cuprinse din OUG nr. 24/1998, beneficiara certificatului de investitor în zonă defavorizată nu are calitatea de debitor pentru obligațiile fiscale sau vamale. Aceste obligații se dacă intervine retragerea intempestivă, dar justificată a certificatului arătat și dacă Agenția pentru Dezvoltare Regională constată că investitorul urmează să recupereze facilitățile acordate beneficiarului.
Recurenta susține că s-a născut dreptul de a recupera sumele de bani reprezentând facilități ce nu se cuveneau debitoarei, dar judecătorul sindic nu a verificat dacă societatea falită într-adevăr a "pierdut" facilitățile, împrejurare care nu se prezumă, ci trebuie să rezulte expres din Decizia Agenției de retragere a certificatului de investitor.
În aceste condiții, dreptul recurentei de a-și înscrie la masa falitei creanța reprezentând facilități bănești necuvenite, se află în echivoc.
În aceeași situație se află și dreptul creditoarei DGFP și al Primăriei, deoarece obligația de plată în sarcina debitoarei falite are ca izvor juridic aceeași decizie de retragere a certificatului de investitor în zonă defavorizată.
Pe de altă parte, judecătorul sindic nu a decelat între cele două proceduri guvernate de Legea nr. 64/1995, iar această judecată influențează întinderea și conținutul drepturilor creditorilor.
Într-adevăr, conform art. 42 din Legea nr. 64/1995 aplicabilă, dacă s-a deschis procedura reorganizării judiciare, se suspendă toate acțiunile judiciare și extrajudiciare și nu curg dobânzi, penalități sau cheltuieli.
Dar, potrivit art. 45 din Legea nr.64/1995 convertirea procedurii reorganizării în procedura falimentului, naște dreptul creditorului de a-și înscrie la masa falitei toate dobânzile, penalitățile, cheltuielile care s-au cumulat pe durata derulării procedurii de reorganizare până la trecerea în faliment.
Rezolvarea acestor chestiuni se află în sarcina lichidatorului judiciar, dator să întocmească tabelul preliminar în baza verificării fiecărei creanțe sub aspectul existenței, ținând cont de incidența prevederii OUG nr.24/1998 a existenței deciziei Agenției în care să fie trecută obligația de rambursare a facilităților și deci a nașterii dreptului și a identificării creanțelor bugetare datorate ca efect al retragerii certificatului și a deciziei de recuperare a contravalorii facilităților.
Judecătorul sindic nu a dat efect dispozițiilor Legii nr.64/1995 aplicabile speței, întemeindu-se pe dispozițiile unei legi inexistente la data deschiderii procedurii.
Pentru a fi lămurite aceste aspecte și în ideea de a nu accepta înscrierea la masa falitei a unei creanțe inexistente, având consecințe de ordin penal, în sensul reglementat de Legea nr. 64/1995, se impune admiterea recursurilor, casarea celor două sentințe și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În cadrul noii judecăți judecătorul sindic va supraveghea și va sprijini lichidatorul pentru a aplica întocmai dispozițiile imperative ale Legii nr. 64/1995.
Judecătorul sindic va avea în vedere că nu au valoare juridică înscrisurile intitulate procese-verbale de sechestru care nu au fost comunicate societății comerciale prin reprezentantul legal al acesteia sau au fost întocmite în perioada în care societatea comercială a beneficiat de facilitățile fiscale prevăzute de OUG nr. 24/1998 ori în perioada de după retragerea certificatului de investitor în zonă defavorizată dar fără ca Agenția Regională să oblige societatea la restituirea facilităților.
Văzând și art.312 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și AVAS B împotriva Sentinței nr. 21/15 ianuarie 2008 și Sentinței nr. 27/22 ianuarie 2008 pronunțate de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara desemnat în procedura lichidării judiciare totale a falitei SA
Casează sentințele atacate și trimite cauza judecătorului sindic pentru refacerea actelor de executare silită începând cu tabelul creditorilor și a creanțelor în baza verificării la care este obligat lichidatorul judiciar și continuând cu operațiunile și actele procedurale prevăzute de Legea nr. 64/1995 incidentă cauzei.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 21 mai 208, în ședință publică.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Dact. - 2 ex./28.07.2008
Jud.fond.
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Doina Hârceagă, Eugenia Florescu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 570/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 2768/2008. Curtea de... → |
|---|
