Practica judiciara insolventa. Decizia 570/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 570/
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 2: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
JUDECĂTOR 3: Valentina Vrabie Președinte secție
GREFIER -
.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, cu sediul în sector 1,--11, împotriva sentinței nr. 427/24.06.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brăila, în contradictoriu cu intimata debitoare B prin lichidator judiciar, B,-, -. 19, intimatele creditoare B, Primăria Municipiului B, B, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăila, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul dedus judecății este la primul termen de judecată, prin cererea formulată, recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 2.pr.civ. prin Serviciul registratură, la data de 28.10.2009, lichidatorul judiciar al intimatei debitoare a transmis, prin fax, concluzii scrise, după care:
Curtea constată procedura completă și lipsa părților, urmând a se pronunța asupra recursului la sfârșitul ședinței de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 427/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, s-au respins, ca nefondate, obiecțiunile formulate de creditoarea
S-a aprobat raportul final al lichidatorului judiciar și, în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei și radierea acesteia din evidențele Oficiului Registrului Comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri și responsabilități, precum și plata remunerației acestuia în cuantum de 5.670 lei din fondul de lichidare prevăzut de art. 4 alin. 4 din Lege.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorului, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăila, Registrul Societăților Agricole, Registrul Asociațiilor și Fundațiilor și alte registre pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii insolvenței și de radiere, precum și publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a motivat pe baza rapoartelor de activitate întocmite de lichidatorul judiciar că, în urma analizei cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a societății debitoare, precum și a vânzărilor efectuate pe cei trei ani anterior declanșării procedurii, lichidatorul judiciar nu a identificat persoane cărora să le fie imputabilă starea de insolvență a societății.
Întrucât în urma valorificării bunurilor din patrimoniul societății debitoare s-au acoperit parțial cheltuielile de procedură, s-a dispus ca plata diferenței de onorariu lichidator judiciar să se facă din fondul de lichidare prevăzut de art. 4 alin. 4 din Lege.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea înregistrat sub număr unic - pe rolul Curții de APEL GALAȚI.
A criticat hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:
Instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 pr.civ. dispunând închiderea procedurii fără să fi realizat procedurile de publicitate aferente hotărârii prin care s-a aprobat raportul final și cererii prin care s-a solicitat închiderea procedurii, conform art. 7 din Legea nr. 85/2006.
Din interpretarea textului art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 rezultă, în opinia recurentei, că închiderea procedurii nu poate interveni concomitent cu aprobarea raportului final, ci numai după ce acesta a fost aprobat printr-o sentință distinctă, fiind obligatoriu să existe o cerere prin care lichidatorul judiciar solicită aceste lucru.
Această cerere, ca orice act procedural, se impunea să fie comunicată creditorilor care, la rândul lor, aveau dreptul de a formula apărări, către nefiind comunicată o astfel de cerere.
A mai motivat că nu au fost respectate nici dispozițiile art. 129 din Lege.
Raportul final al lichidării, fiind ultimul raport din procedură, se impunea, prin ipoteză, să fie o sinteză a acesteia cuprinzând toate aspectele majore care au caracterizat-
În cazul de față raportul final întocmit de lichidatorul judiciar nu face vorbire despre identificarea cauzelor care au determinat starea de încetare de plăți și persoanele vinovate de apariția respectivei situații, despre persoanele care nu au acționat în vederea recuperării creanțelor debitoarei, etc.
Judecătorul-sindic nu a solicitat asistența comitetului creditorilor într-o problemă ce îi viza direct pe creditori și nici nu și-a exercitat rolul activ, rezumându-se la a îmbrățișa concluziile nesusținute ale lichidatorului judiciar și a dispune închiderea procedurii de insolvență și radierea debitoarei din evidențele
Sentința recurată a fost dispusă cu aplicarea greșită a legii, închiderea procedurii de lichidare judiciară dispunându-se fără a se lua în considerare faptul că nu au fost achitate toate creanțele înscrise la masa credală și, implicit, fără ca judecătorul-sindic să își exercite rolul activ în acest dosar.
Față de motivele arătate, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond cu reluarea procedurii de la ultimul act procedural legal îndeplinit.
În drept, a invocat disp. art. 299 - 316.pr.civ. Legea nr. 85/2006 și prev. nr.OUG 95/2003 aprobată prin Legea nr. 557/2003.
S-au citat legal părțile implicate în procedură.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Analiza actelor și lucrărilor aflate la dosarul de fond relevă faptul că raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, raportul care conține în cuprinsul său și cererea pentru închiderea procedurii insolvenței, a fost publicat în Buletinul Procedurilor de insolvență nr. 2876/15.06.2009, o copie a acestuia fiind depusă la dosarul de fond.
De asemenea, creditorii au fost convocați, în temeiul art. 129 alin. 1 teza a II-a din Lege, pentru ședința adunării creditorilor din data de 24.06.2009, ora 1200, când s-au soluționat obiecțiunile la raportul final și s-a aprobat acest raport.
Dovada convocării adunării creditorilor pentru ședința din 24.06.2009, cu menționarea ordinii de zi rezultă din copia Buletinului Procedurilor de Insolvență privind îndeplinirea procedurii nr. 2876/2009 aflată la dosar.
În aceste condiții, motivul de recurs referitor la nerespectarea procedurilor de publicitate aferente hotărârilor prin care s-a aprobat raportul final și s-a închis procedura falimentului este neîntemeiat, fiind infirmat de dovezile prin care s-au realizat procedurile de publicare a actelor de procedură și de convocare a creditorilor mai sus relevate.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că închiderea procedurii nu poate interveni concomitent cu aprobarea raportului final reține că și acesta este neîntemeiat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art.130 teza I din Legea nr. 85/2006 "după ce judecătorul-sindic aprobă raportul final al lichidatorului, acesta va trebui să facă distribuirea finală a tuturor fondurilor din averea debitorului".
În absența oricăror fonduri din averea debitoarei, etapa distribuirii fondurilor care urmează după aprobarea raportului final este lipsită de scop și eficiență.
În atare condiții, critica referitoare la împrejurarea că instanța de fond a dispus prin aceeași sentință atât aprobarea raportului final cât și închiderea procedurii este nefondată.
Judecătorul-sindic poate comprima, în virtutea principiului celerității procedurii, etapa aprobării raportului final cu cea a închiderii procedurii, în absența oricăror fonduri în averea debitoarei, fără a se aduce atingerea drepturilor și intereselor creditorilor. Faptul că prin aceeași hotărâre s-a aprobat raportul final și s-a închis procedura falimentului, nu este de natură să aducă atingere dreptului creditoarei la exercitarea căii de atac a recursului sub toate aspectele.
Criticile recurentei-creditoare referitoare la faptul că raportul final întocmit, fiind ultimul raport din procedură, se impunea să fie o sinteză a procedurii, cuprinzând toate aspectele majore care au caracterizat-o nu pot fi primite.
Din economia legii nu rezultă că raportul final trebuie să conțină o sinteză a procedurii în ansamblul său, sau care ar trebui să fie structura acestui raport. De altfel, pe parcursul derulării procedurii, la fiecare termen de continuare a procedurii, administratorul sau după caz, lichidatorul judiciar prezintă un raport cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile, precum și o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii.
De asemeni, nu este obligatorie menționarea, în raportul final, a cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvența debitorului și nici a persoanelor responsabile în condițiile art. 138 din Lege.
Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul este obligat să întocmească un astfel de raport, în termenul stabilit de judecătorul-sindic dar nu mai mult de 60 de zile de la desemnarea sa (art. 20 lit. b din Legea nr. 85/2006).
Creditorii au posibilitatea să conteste aceste rapoarte întocmite de lichidatorul judiciar, potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, iar, în condițiile în care nu s-au folosit de calea de atac prevăzută de lege, nu pot cere ca raportul final să cuprindă informații care au fost prezentate în rapoartele întocmite pe parcursul desfășurării procedurii.
În ceea ce privește critica referitoare la lipsa rolului activ al judecătorului-sindic în a ordona administrarea de probe, mai exact efectuarea unei expertize contabile menită să determine cauzele și împrejurările care au determinat ajungerea societății în stare de insolvență și persoanele care se fac vinovate de acest lucru, instanța reține că aceasta nu poate fi primită.
În cauză lipsește sesizarea judecătorului-sindic cu o cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale în condițiile art. 138 alin. 1 sau alin. 3 din Lege. Or, în absența unei sesizări legale, judecătorul-sindic nu se poate autoinvesti nici cu privire la fapte și nici cu privire la persoanele vinovate pentru a-și exercita rolul activ.
Reținând că în cauză judecătorul-sindic a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale referitoare la închiderea procedurii falimentului și având în vedere considerentele reținute în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, cu sediul în sector 1,--11, împotriva sentinței nr. 427/24.06.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brăila, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
RD//8ex/19.11.2009
Fond:
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Sarmisegetuza Tulbure, Valentina Vrabie
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 556/2009. Curtea de Apel... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 278/2008.... → |
|---|
