Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 332/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 332/2008

Ședința publică de la 18 Iunie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Doina Hârceagă

JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă

JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan

Grefier - -

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de intervenienta DIN CNî mpotriva Sentinței nr. 91/F din 27 martie 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în Dosar nr- (nr. în format vechi 198/1999).

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru recurenta din C N și lichidatorul judiciar Casa de Insolvență Transilvania CNp rin -practician în insolvență, cu mandat de reprezentare pentru intimata debitoare A, fiind lipsă intimata

Procedura de citare este îndeplinită.

Se constată depuse la dosar întâmpinări din partea intimatei SRL A și din partea lichidatorilor judiciari Casa de Insolvență Transilvania C N și Manager CM pentru debitoarea

Avocat depune la dosar împuternicire avocațială în reprezentarea recurentei din C N, chitanță în sumă de 19,50 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei. Învederează că a fost angajată de către recurentă în cursul zilei precedente și nu a avut timp să studieze dosarul și pentru aceasta lasă la aprecierea instanței acordarea unui nou termen.

Instanța lasă cauza spre o nouă strigare pentru a da posibilitate reprezentantei recurentei să studieze actele dosarului.

La a doua strigare a cauzei se prezintă aceleași părți, acestea declarând că nu au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat pentru recurenta din CNs usține oral în fața instanței motivele expuse în cererea de recurs în baza cărora solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat - în principal casarea Sentinței nr. 91/F/2008 a Tribunalului Alba și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Pe fond solicită admiterea recursului și constatarea nulității absolute a procesului verbal de licitație.

Lichidatorul judiciar solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a Sentinței nr. 91/F/2007 pentru motivele arătate în întâmpinare, pe care le susține și oral.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față reține:

Prin Sentința 91/F din 27 martie 2008 judecător sindic desemnat în dosar - al Tribunalului Albaa aprobat planul de distribuire nr. 5 sumelor rezultate din valorificarea activelor debitoarei SC SA A și dispus lichidatorilor judiciari distribuirea sumelor conform planului.

A luat act de renunțarea la judecată a SC SRL

A respins cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienta din cu sediul în C N în contradictoriu cu debitoare SC SA A și SC SRL

Pentru a hotărî în acest mod referindu-se la actele și lucrările dosarului judecătorul sindic a reținut și motivat în esență că la planul de distribuire nr. 5 sumelor rezultate din valorificarea activelor debitoarei SC SA A afișat la 28 ianuarie 2008 în baza art. 122 alin. 4 din Legea insolvenței nu s-au formulat contestații impunându-se aprobarea acestuia urmând a se dispune lichidatorilor să distribuie sumele conform planului.

Făcând trimitere la art. 246 Cpc, judecătorul sindic a luat act de renunțarea la judecata capătului de cerere privind suspendarea plății formulată de SC SRL

Referindu-se la cererea de intervenție formulată de intervenienta din cu sediul în CNj udecătorul sindic a reținut că intervenienta nu a dovedit interesul legitim în promovarea cererii de intervenție întrucât nu a făcut dovada că a deținut în proprietate acest imobil sau că este succesoarea în drepturi a proprietarului conform art. 1 alin. 8 din OUG 94/2000; nu a făcut dovada identității dintre imobilul revendicat și cel înstrăinat prin licitația organizată la data de 23 noiembrie 2007 și nu a respectat dispozițiile art. 7 alin. 2 din OUG 94/2000 modificată.

Cât privește motivul de nulitate a înstrăinării invocat prin cererea de intervenție același judecător a reținut că cererea de retrocedare a fost formulată la 23 ianuarie 2006, dată de la care nici solicitantul și nici comisia specială de retrocedare nu au comunicat actualului deținător al imobilului existența cererii de retrocedare astfel că nu se justifică motivul de nulitate invocat de intervenientă.

A concluzionat că dispozițiile art. 7 alin. 1 din OUG 94/2000 nu este aplicabil în cazul prezentei vânzări deoarece imobilul în litigiu se află în patrimoniul societății din anul 1999, cererea de retrocedare fiind adusă la cunoștința acesteia după demararea procedurilor de vânzare la 21 noiembrie 2007 iar intervenienta nu a solicitat suspendarea acestei proceduri programată pentru 23 noiembrie 2007.

Soluționarea proceduri administrative și judiciare prevăzută de art. 7 presupune îndeplinirea celorlalte cerințe ale OUG 94/2000 ori această procedură nu a fost îndeplinită de intervenientă concluzionează judecătorul sindic.

Împotriva sentinței a declarat recurs în termen motivat și timbrat intervenienta solicitând casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

În dezvoltarea motivelor de recurs susține în esență că hotărârea judecătorului sindic este netemeinică și nelegală întrucât SC SRL a solicitat ca instanța să se pronunțe în contradictoriu cu recurenta asupra legalității înstrăinării activului " sportivă" aparținând SC SA A având în vedere că acest imobil a fost revendicat în conformitate cu dispozițiile OG 94/2000 însă instanța nu a pronunțat soluția și față de recurentă care nu a fost, de altfel chemată în judecată în calitate de pârâtă.

Pe fondul cauzei susține că soluția judecătorului sindic este greșită și pentru faptul că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din OG 94/2000

Conform actului normativ citat "sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare prevăzute de prezenta ordonanță de urgență este interzisă înstrăinarea, schimbarea destinației, ipotecarea sau grevarea sub orice formă a imobilelor pentru care au fost depuse cereri de retrocedare în condițiile prezentei ordonanțe de urgență", sancțiunea nefiind condiționată de faptul că cererea de retrocedare și actele anexe să fi ajuns la societatea în cauză, susține recurenta.

Învederează că a dovedit faptul că cererea de retrocedare a fost depusă pentru imobilul cu nr. topografic identic cu cel al imobilului vândut; a înștiințat în scris deținătorul actual despre existența cererilor de retrocedare depuse în condițiile OUG 94/2000 prin adresele 2055/2007 și 2054/2007 iar legea nu prevede nici un termen pentru depunerea acestor înștiințări din moment ce au fost depuse anterior organizării licitației și nu are nici o relevanță cu privire la constatarea nulității absolute dacă dosarul de retrocedare este sau nu complet, dacă actele în cauză au ajuns sau nu în totalitate la deținătorul actual al imobilului față de care recurenta nu are nici o obligație.

Prin întâmpinarea depusă la fila 8 SC SRL Aas olicitat respingerea recursului ca nefondat motivat de faptul că recurenta nu a dovedit că este succesoarea în drepturi a fostului proprietar anterior preluării imobilului de către Statul Român și nu a făcut dovada identității dintre imobilul revendicat și cel în litigiu iar cererea de retrocedare nu a transmis entității vânzătoare notificarea din care să rezultă că imobilul în litigiu este revendicat.

La rândul său, Casa de Insolvență Transilvania C N și Manager CM în calitate de lichidator judiciari ai SC SA A au solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința păstrării sentinței atacate pe care o apreciază ca temeinică și legală.

Susțin că pentru licitația ținută la 23 noiembrie 2007 în vederea vânzării activului " Sportivă" înscris în CF 6061 aflat în patrimoniul debitoarei SC SA A au efectuat o amplă publicitate în ziarele, Ziua, România Liberă și Jurnal; au afișat anunțul de vânzare la Primăria municipiului A și la sediul debitoarei astfel că oricine putea lua cunoștință despre intenția debitoarei de a valorifica prin licitație publică activul în cauză.

Arată că doar la 21 noiembrie 2007 cu două zile înainte de ținerea licitației au fost înștiințați de către recurentă că aceasta a depus cerere de retrocedare în baza OUG 94/2000 având ca obiect restituirea imobilului înscris în CF 2224 A, transcris ulterior în CF 3608 A ori, imobilul care făcea obiectul licitației era înscris în CF 6061

Câtă vreme adresa primită de la recurentă nu avea anexată cererea de retrocedare existența acesteia nu era dovedită, aceasta nu îndeplinea condițiile prev. de art. 7 alin. 2 din OUG 94/2000 motiv pentru care dispozițiile art. 7 alin. 1 vizând nulitatea absolută a înstrăinării imobilului nu pot fi aplicabile în cauză, susține intimata.

Recurenta nu a dovedit reaua-credință a vânzătorului SC SA A la ținerea licitației și vânzarea activului " Sportivă" dimpotrivă, susține aceeași intimată.

Concluzionează că judecătorul sindic a pronunțat o soluție temeinică și legală ținând cont de aceste considerente cum și de faptul că recurenta nu a făcut dovada identității dintre imobilul revendicat și cel înstrăinat prin licitația din 23 noiembrie 2007.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în raport de dispozițiile art. 304, 306 Cpc se constată că sentința atacată este netemeinică și nelegală.

Recursul declarat în cauză este fondat urmând a fi admis potrivit considerentelor ce se vor expune.

În conformitate cu prevederile alineatului 1 al. art. 7 din OUG 94 din 29 iunie 2000 republicată privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România "Sub sancțiunea nulității absolute până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, este interzisă înstrăinarea, schimbarea destinației, ipotecarea sau grevarea sub orice formă a imobilelor pentru care au fost depuse cereri de retrocedare în condițiile prezentei ordonanțe de urgență".

Alineatul 2 din același text prevede că " le revine obligația de a înștiința în scris deținătorul actual despre existența cererilor de retrocedare depuse în condițiile prezentei ordonanțe de urgență".

În speță, așa cum se desprinde din actele dosarului la data, de 23 ianuarie 2006 intervenienta a depus cerere de retrocedare înregistrată sub nr. -/C la Comisia specială de retrocedare (fila 341) pentru retrocedarea imobilului teren sport în suprafață de 14094 mp situat în A și care constituia activ patrimonial al debitoarei SC SA

La data de 21 noiembrie 2007 administratorii judiciari desemnați în procedura insolvenței debitoarei SC SA A au fost somați de către intervenienta din CNd espre faptul că au depus cererea de retrocedare nr. -/C din 23 ianuarie 2006 având ca obiect imobilul " Sportivă" în suprafață de 14094 mp, atașând la somație cererea de retrocedare depusă și în dosarul de faliment la fila 341.

Cu toate acestea administratorii judiciari făcând abstracție de somația intervenientei și cererea atașată a organizat la data de 23 noiembrie 2007 licitație publică vizând imobilul " Sportivă" aparținând SA A care făcea obiectul cererii de retrocedare.

fiind cu nulitatea licitației desfășurată la data de 23 noiembrie 2007, judecătorul sindic respinge cererea de intervenție pe lipsă de legitimare procesuală a intervenientei și lipsă de probe în ce privește identificarea imobilului ce făcea obiectul retrocedării.

Soluția judecătorului sindic este greșită în raport ce dispozițiile legale enunțate din care se desprindea obligativitatea suspendării organizării licitației până la data soluționării dosarului privind retrocedarea, dosar în curs de soluționare.

De altfel, netemeinicia și nelegalitatea soluției rezidă și în aceea că judecătorul sindic a respins cererea intervenientei bazat pe lipsă de legitimare procesuală și insuficiente probe vizând identificarea imobilului în litigiu în condițiile în care potrivit dispozițiilor cuprinse în alineatul 5 al art. 130 Cpc judecătorul sindic avea îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză în sensul administrării tuturor probelor pe care le consideră necesare chiar dacă părțile se împotrivesc în vederea soluționării corecte și juste a cererilor cu care a fost investit, obligație neîndeplinită.

În condițiile în care intervenienta a făcut dovada că a înregistrat cerere având ca obiect retrocedarea imobilului în litigiu și a somat pe administratorii judiciari ai societății debitoare despre existența acestei cereri atașând la somație și cererea de retrocedare, administratorii judiciare erau obligați să suspende organizarea licitației și nicidecum să procedeze la vânzarea imobilului, cunoscută fiind sancțiunea impusă de dispoziția legală mai sus enunțată.

La rândul său judecătorul sindic era obligat să observe că imobilul " Sportivă" aparținând SC SA A-în faliment, face obiectul cererii de retrocedare situație față de care era obligat să dispună suspendarea organizării licitației până la soluționarea cererii de retrocedare în curs de soluționare.

în care judecătorul sindic a procedat este greșită astfel că soluția pronunțată se dovedește nelegală supusă casării pentru temeiul de casare prev. de art. 304 pct. 5 Cpc, astfel că recursul intervenientei se va admite ca întemeiat în baza art. 312 Cpc iar hotărârea atacată va fi casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

Admite recursul declarat de intervenienta din CNî mpotriva sentinței comerciale 91/F din 27 martie 2008 pronunțată de judecător sindic în Dosar - al Tribunalului Alba și în consecință:

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 18 iunie 2008.

Președinte Judecător Judecător

- - - - - --CO

Semnează Vicepreședinte

al Curții de Apel Alba Iulia

Grefier

- -

Red.

Tehnored.

Ex.2/17.07.2008

Jud fond

Președinte:Doina Hârceagă
Judecători:Doina Hârceagă, Nicolae Durbacă, Mircea Noșlăcan

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 332/2008. Curtea de Apel Alba Iulia