Practica judiciara insolventa. Decizia 92/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA Nr. 92/
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
JUDECĂTOR 2: Simona Gavrila
JUDECĂTOR 3: Veronica Pacurariu
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de debitoarea B, cu sediul în--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.1290/27.10.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați, în contradictoriu cu intimații: - SRL - prin lichidator judiciar CM, și C de pe lângă Tribunalul Galați, având ca obiect procedura insolvenței- Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată, este motivat, scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, iar prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului, rezultă:
La data de 2.03.2009 lichidatorul judiciar CM G desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului Gas olicitat să se dispună închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului și neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de deschidere a procedurii.
La data de 13.01.2009 prin sentința nr.11 din acea dată, s-a dispus deschiderea procedurii, fiind comunicate notificările în condițiile art.61 din Legea nr.85/2006.
În temeiul disp.art.131 din Legea 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului, cât și aprobarea decontului de cheltuieli.
Baf ormulat cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale împotriva pârâtului, fost administrator al debitoarei.
În motivare s-a arătat că refuzând în mod sistematic predarea documentației financiar contabile, s-a încercat evitarea unui control asupra modului în care au fost valorificate activele falitei și destinația efectivă a sumelor de bani rezultate în urma acestei operațiuni.
Lipsa documentației contabile care trebuia să fie pusă la dispoziția lichidatorului judiciar în vederea analizării cauzelor și persoanelor vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți, conduc spre ipoteza unei sustrageri de la controlul creditorilor asupra modului în care a fost gestionată întreaga activitate a falitei.
Se arată că, imposibilitatea verificării modului în care au fost valorificate bunurile debitoarei, ca de altfel verificarea întregii activități a debitoarei, conturează fără echivoc vinovăția fostei conduceri și legătura directă între acțiunile acesteia și falimentarea persoanei juridice.
Consideră că în calitatea sa de administrator, pârâtul nu și-a îndeplinit integral obligația prevăzută de Legea nr.85/2006 în sensul prezentării actelor contabile, a registrelor societății, a bilanțului contabil, a listelor privind creditorii și creanțele acestora, a contului de profit și pierderi, cât și a celorlalte acte, astfel cum sunt enumerate de art.35 din Legea nr.85/2006.
Prin neprezentarea actelor amintite, s-a dovedit culpa prevăzută de legea specială, situație în care se impune antrenarea răspunderii administratorului debitoarei conform art.138 lit.d din Legea 85/2006 coroborat cu art.73 din Legea 31/1990 republicată.
Societatea debitoare a înregistrat la data deschiderii procedurii instituite de Legea 85/2006 datorii față de Parte din datorii reprezintă contribuția personală a angajaților societății în calitate de asigurați, pe care potrivit art.55 din nr.OUG150/2002, pârâtul avea obligația să o rețină din salariile acestora și să o vireze lunar către, sumă care aparținea debitoarei.
Subliniază că în cazul de față indiferent de faptul că pârâtul în calitate de administrator a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii contabilității situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
creditor prioritar, a suferit un prejudiciu reprezentat de creanța nerecuperată de la debitor, datorită faptului că administratorul nu a îndeplinit disp.art.73 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990 cât și a celor prevăzute de art.11 alin.4 din Legea nr.82/1991 și nici pe cele ale art.26 din Legtea nr.85/2006.
Creanța bugetară preluată de de la CAS G, constituită prin nereținerea sau virare de către debitor a contribuției la. subliniază neregulile din contabilitatea debitoarei făcând posibilă atragerea răspunderii conducerii debitoarei în conformitate cu prevederile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Prin neplata la termen a contribuției la. și folosirea sumelor de bani respectiv, pentru susținerea activității curente a societății, apreciază că fosta conducere se face vinovată de folosirea unor mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți, faptă prevăzută de art.138 lit.f din Legea nr.85/2006.
Prin sentința comercială nr.1290 din 27.10.2009 Tribunalul Galați, în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului SRL
A dispus radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art.135 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței s-a dispus notificarea sentinței debitorului, tuturor creditorilor, administratorului special, direcției teritoriale a finanțelor publice și oficiului registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Galați pentru efectuarea mențiunii de radiere cât și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
În baza art.136 din Legea 85/2006 s-a dispus descărcarea lichidatorului judiciar, judecătorului sindic de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui.
A fost respinsă cererea de antrenare a răspunderii patrimonială formulată de B, ca nefondată.
S-a dispus plata din fondul special de lichidare a sumei de 1.239 lei cu titlu de cheltuieli de procedură către lichidatorul CM
S-a dispus afișarea dispozitivului sentinței.
S-a reținut că art.138 din legea 85/2006 circumscrie limitat situațiile în care judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană fizică ajunsă în insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvabilitate.
S-a apreciat că în doctrină și jurisprudență a fost admis în unanimitate că răspunderea membrilor organelor de conducere are natura juridică a răspunderii civile delictuale - art.998 cod civil și în consecință trebuie îndeplinite cumulativ condițiile acestui tip de răspundere, respectiv: fapta ilicită determinată în textul art.138 printr-o acțiune sau neacțiune de natură a conduce societatea la încetare de plăți prin urmărirea unor interese personale, defavorizarea unor creditori sau imposibilitatea controlării situației reale a societății; raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu; vinovăția membrilor organelor de conducere care există sub forma intenției, întrucât ei contribuie la ajungerea societății în insolvență.
Faptele care au fost imputate pârâtului sunt cele enumerate la art.138 lit.d,
Textele indicate precizează că judecătorul sindic poate să dispună ca o parte a pasivului debitoarei ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau conducere dacă: lit.d- au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; lit.f - au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți.
În conformitate cu disp.art.1169 civil cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
În cauză, creditoarea nu a administrat nici un mijloc de probă care să dovedească că prin acțiunea sau neacțiune, pârâtul a determinat continuarea activității falitei și agravarea pasivului în interes propriu, urmărirea și satisfacerea unui interes personal.
Din conținutul probelor administrate în cauza de față nu a rezultat că administratorul societății a manifestat lipsă de preocupare sau că managementul societății ar fi fost defectuos.
Nu s-a dovedit în niciun fel contractarea unor obligații prin mijloace ruinătoare, în vederea obținerii fondurilor bănești necesare întârzierii insolvenței.
Ca urmare judecătorul sindic a constatat că simpla invocare a disp.art.138 lit.d,f din Legea 85/2006 nu conduce în mod automat la atragerea răspunderii administratorului la plata pasivului societății, în situația în care nu s-a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
Ca urmare s-a considerat că cererea nu poate fi apreciată fondată.
Împotriva menționatei sentințe a declarat recurs, criticând soluția ca netemeinică și nelegală din următoarele considerente:
Greșit a fost respinsă cererea formulată de conform art.138 din Legea 85/2006 pentru angajarea răspunderii administratorului debitoarei.
În cauză sunt aplicabile disp.art.138 lit.d, deoarece din informațiile obținute de către lichidatorul judiciar, rezultă că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația păstrării documentelor contabile conform prevederilor legale în materie.
Administratorul nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile solicitate, ceea ce demonstrează neîndeplinirea îndatoririlor legale prev. de art.73 din Legea 31/1990.
Rapoartele lichidatorului dovedesc cu prisosință legătura dintre fapta ilicită culpabilă a administratorului, constând în dezinteresul arătat de fostul administrator și prejudiciul cauzat creditorilor pentru neplata datoriilor către aceștia.
Nu s-a observat că din conținutul raportului judiciar al debitoarei, rezultă că administratorul a contribuit la ajungerea societății în stare de încetare de plăți prin săvârșirea faptelor prev. de art.138 alin.1 lit.d și f din Legea 85/2006.
Intenția de fraudare a creditorilor înscriși în cauză este evidentă, aceștia fiind prejudiciați prin sustragerea organelor de conducere ale debitoarei de la îndeplinirea obligațiilor sociale și financiare asumate.
În ceea ce privește creanța bugetară preluată de de la. constituită prin nereținerea sau virarea de către debitoare a contribuțiilor la. subliniază neregulile din contabilitatea debitoarei făcând posibilă atragerea răspunderii conducerii debitoarei, în conformitate cu art.138 din Legea 85/2006.
Prin neplata la termen la termen a contribuției la fondul național unic de asigurări de sănătate și folosirea sumelor de bani respective pentru susținerea activității curente a societății, fostul administrator s-a făcut vinovat de folosirea unor mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți, faptă prev. de art.138 lit.f din Legea 85/2006.
În cazul răspunderii civile instituită de art.138 din Legea 85/2006, prejudiciul creditorilor este prezumat, dovedirea făcându-se prin simpla ajungere a debitorului în incapacitate de plată.
Răspunderea fostului administrator operează pentru cea mai ușoară culpă indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este nelegală, cuantumul despăgubirilor depinzând de întinderea pagubei și nu de gravitatea vinovăției.
Subliniază că administratorul falitei nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile ceea ce atrage răspunderea acestora, deoarece nu există posibilitatea de analiză a modului de inventariere și administrare a patrimoniului de către conducerea societății.
În cauză sunt incidente și prevederile art.138 alin.1 lit.f din Legea 85/2006 respectiv utilizarea de mijloace ruinătoare, pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
Societatea administrată de pârât a înregistrat datorii către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
În condițiile în care acea sumă de bani nu aparținea falitei fiind contribuția personală a asigurărilor la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, este evident că menționata sumă de bani a fost utilizată în alte scopuri, determinând pe această cale la majorarea datoriilor societății și contribuind la intrarea sa în incapacitate de plată.
Vinovăția și legătura de cauzalitate au fost probate în cauză, ceea ce impune obligarea intimatului pârât să răspundă cu bunurile proprii pentru creanțele înscrise în de creanță.
Recursul de față este nefondat;
Instanța de fond printr-o temeinică și legală administrare a probelor și interpretare a disp.art.138 lit.d și f din Legea nr.85/2006 a pronunțat în cauză o soluție corectă, amplu și convingător motivată.
În cauză nu s-a făcut dovada că fostul administrator a ținut o contabilitatea fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și deasemeni nu s-a probat că a folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plată.
Ori, în conformitate cu conținutul art.1169 civil cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, ceea ce nu s-a îndeplinit în cauza de față.
Fostul administrator nu a determinat continuarea activității falitei și agravarea pasivului în interes propriu, urmărirea și satisfacerea unui interes personal.
Probele administrate în cauză nu atestă că administratorul societății a manifestat lipsă de preocupare sau că managementul societății ar fi fost defectuos.
Nu s-a probat deasemeni în nici un fel contractarea de către administrator a unor obligații prin mijloace ruinătoare, în vederea obținerii fondurilor bănești necesare întârzierii insolvenței.
Niciunul din condițiile menționate în conținutul art.138 din Legea 85/2006 nu au fost îndeplinite pentru a se reține răspunderea materială a fostului administrator.
În conformitate cu disp.art.312 Cod pr.civilă urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de debitoarea B, cu sediul în--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.1290/27.10.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2010.
Președinte, dr.- - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehno.O/10.03.2010/7 ex.
Fond-
Președinte:Sarmisegetuza TulbureJudecători:Sarmisegetuza Tulbure, Simona Gavrila, Veronica Pacurariu
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 332/2008.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 113/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
