Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 559/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Decizia nr. 559/ Dosar nr-
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Ștefăniță judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI mpotriva sentinței civile nr. 220/S din 29 mai 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 27 octombrie 2009, conform celor consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, în temeiul prevederilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, amânat pronunțarea pentru 3 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 220/S/29.05.2009 Tribunalul Covasna prin JUDECĂTOR 3: Laura Fețeanu l-sindic a respins obiecțiunile creditoarei AVAS B, a aprobat raportul final și a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei ST. Sf.
În motivarea hotărârii se arată că în urma lichidării averii debitoarei s-au distribuit sumele rezultate către creditorii cu garanții reale asupra bunurilor. Cauzele insolvenței au fost identificate în raportul întocmit de lichidatorul judiciar la 15.03.2004, astfel încât obiecțiunile creditoarei AVAS B au fost respinse ca nefondate.
Împotriva hotărârii a declarat recurs creditoarea AVAS invocând greșita aplicare a legii, întrucât închiderea procedurii nu poate interveni concomitent cu aprobarea raportului final. Se arată că raportul final nu cuprinde o sinteză și o analiză profundă a momentelor principale ale procedurii, iar judecătorul-sindic nu și-a exercitat rolul activ pentru aflarea persoanelor responsabile pentru starea de insolvență a debitoarei, nu a ordonat din oficiu efectuarea unei expertize pentru a determina cauzele reale ale insolvenței și nu a solicitat asistența adunării creditorilor pentru discutarea introducerii cererii de atragere a răspunderii fostului administrator al debitoarei.
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs și actele dosarului, în baza art. 3041Cod procedură civilă se constată că recursul nu este întemeiat.
Criticile recurentei privind prematuritatea soluționării cerii de închidere a procedurii falimentului sunt nefondate față de prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006 ce permit închiderea procedurii în orice stadiu al procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului.
Potrivit art. 129 din Legea nr. 85/2006 raportul final întocmit de lichidatorul judiciar a fost comunicat tuturor creditorilor astfel cum rezultă din dovezile de confirmare existente la dosar, iar judecătorul sindic a dispus convocarea adunării creditorilor la 20.03.2009 astfel cum rezultă din încheierea din 27.02.2009. Cererea lichidatorului judiciar cuprinzând propunerea pentru închiderea procedurii a fost depusă la dosar la 19.03.2009, astfel încât la momentul convocării adunării creditorilor, aceștia aveau cunoștință de cererea pentru închiderea procedurii. În mod greșit recurenta-creditoare susține nerealizarea formelor de publicitate în Buletinul insolvenței pentru cererea de închidere a procedurii și a hotărârii de aprobare a raportului, hotărârea de aprobare fiind publicată în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 2936 din 17.06.2009
Prin formularea obiecțiunilor la raportul final recurenta-creditoare confirmă faptul că a luat cunoștință de conținutul raportului, astfel încât orice viciu de comunicare a fost acoperit.
În legătură cu conținutul raportului final întocmit de lichidatorul judiciar, criticile recurentei-creditoare sunt nefondate, raportul cuprinzând în mod detaliat date referitoare la istoricul și activitatea societății debitoare, consiliul de administrație, evoluția situației economice și financiare în ultimii trei ani, planul de lichidare, date privind procedura insolvenței și lichidarea bunurilor din patrimoniul debitoarei, valorificarea acțiunilor pe piața bursieră. Cauzele care au determinat starea de încetare de plăți au fost detaliate în raportul din 15.03.2004, iar persoanele care au condus activitatea debitoarei au fost individualizate în cadrul acelui raport, prin urmare în mod greșit creditoarea susține lipsa de rol activ în stabilirea situației de fapt. promovării cererii de atragere a răspunderii fostului administrator cade în sarcina lichidatorului judiciar și a comitetului creditorilor și nu a judecătorului sindic cum eronat apreciază recurenta-creditoare.
De asemenea, administrarea din oficiu a expertizei contabile excede principiului disponibilității părților, astfel încât susținerile recurentei creditoare urmează a fi respinse.
Raportat la aceste considerente în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a respinge recursul declarat de creditoarea AVAS B și a menține hotărârea instanței de fond ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta AVAS B împotriva sentinței civile nr. 220/S/29.05.2009 pronunțate de Tribunalul Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.CB/18.11.2009
Dact. 04.12.2009/30 ex.
Judecător fond: -
Președinte:Gabriel ȘtefănițăJudecători:Gabriel Ștefăniță, Carmen Bujan, Laura Fețeanu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 154/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1436/2009. Curtea de... → |
|---|
