Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 580/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ nr. 580
Ședința publică de la 14 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 3: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Bank SA împotriva Încheierii nr. 156/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Alba.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, constatându-se că la dosar s-a înregistrat, în copie și original, din partea creditoarei recurente Bank SA, chitanța ce face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei, timbre judiciare în valoare de 0,3 lei și Delegația nr. 4929/07.11.2008 - consilier juridic.
S-a înregistrat totodată, întâmpinare din partea intimatei debitoare SC & SA prin administrator judiciar.
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform art.242 alin.2 pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față,
Constată că, prin Încheierea nr. 156/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr-, au fost respinse cererile de creanță formulate de AVAS B și Bank SA față de debitoarea SC & SA ca neîntemeiată, respectiv ca fiind prescris dreptul de a cere executarea și s-a anulat ca netimbrată cererea formulată de creditoarea Primăria.
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Referitor la cererea de creanță solicitată de Bank SA s-a constatat că aceasta face obiectul dosarului de credit încheiat la data de 15.05.1996 învestit cu formulă executorie la data de 20.02.1999.
Din probele depuse la dosarul cauzei nu s-a făcut dovada întreruperii cursului prescripției așa cum este el reglementat de dispozițiile art. 405 alin.1 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art.4052Cod procedură civilă și la art. 61 din Legea nr. 85/2006.
Faptul că la data de 27.01.2005 a fost adresată o cerere de executare silită către executorul bancar, rămasă în nelucrare, nu echivala cu întreruperea cursului prescripției dreptului de a cere executarea creanței, așa încât cererea creditoarei a fost respinsă cu această motivare.
Față de cererea de creanță formulată de AVAS B, judecătorul sindic a respins-o față de împrejurarea potrivit căreia, prin societății debitoare, creanța a fost preluată de SC Serv SRL T
a rămas definitivă prin nerecurarea încheierii judecătorului delegat la ORC fiind publicată în Monitorul Oficial al României nr. 464/9 februarie 2005 partea a IV-
Creanța a fost predată de debitoare în baza protocolului de predare-primire din data de 31.12.2003.
Susținerea creditoarei potrivit căreia în speță sunt incidente dispozițiile art.243 alin.3 din Legea nr.31/1990 nu a putut fi primită câtă vreme nu s-a făcut dovada faptului că AVAS a întreprins toate măsurile necesare recuperării creanței sale de la SC Serv SRL și nici că această societate nu ar deține bunuri sau valori acoperătoare pentru creanța solicitată.
Față de aceste considerente și cererea creditoarei AVAS Baf ost respinsă cu această motivație.
În ce privește cererea creditoarei Primăria, judecătorul sindic a anulat-o ca netimbrată față de dispozițiile art.20 din Legea nr.146/1997, potrivit cărora " judiciare de timbru se plătesc anticipat."
Cum creditoarea nu a achitat taxa de 39 lei la care era obligată nici anterior depunerii cererii și nici la termenele de judecată stabilite, cererea sa a fost anulată ca netimbrată.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs creditorii AVAS B și Bank SA, prima recurentă solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii de înscriere a creanței AVAS în sumă de 190.602.496,56 lei la ordinea de prioritate prevăzută de art. 121 alin.1 pct.2 și respectiv 123 pct.4 din Legea nr. 85/2006, iar cea de-a doua recurentă a cerut casarea încheierii recurate cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Alba și admiterea cererii de înscriere la masa credală cu suma de 7.767,27 lei
În dezvoltarea motivelor de recurs AVAS B susține că valoarea creanțelor preluate de la Banca agricolă este valoarea nominală arătată în actele de cesiune, care nu poate fi modificată de instanțele de judecată, iar consolidarea în dolari americani este o nouă măsură de conservare determinată de neplata dobânzilor și penalităților de întârziere pentru creanțele preluate.
Recurenta AVAS arată că din considerentele hotărârii nu rezultă motivele care au stat la baza hotărârii, care ar fi astfel nemotivată și lipsită de temei legal, respectiv dată cu încălcarea legii, întrucât poate solicita înscrierea creanței față de toate societățile realizate în urma divizării, care răspund doar în limita activelor nete transferate prin divizare.
AVAS mai invocă faptul că nu s-a dovedit transferul creanței către SC SERV SRL T M și a valorificat o garsonieră situată în B și chiar în situația transferării creanței poate cere aplicarea dispozițiilor art. 243 din Legea nr.31/1990.
În drept s-a invocat art.304 pct.7, 9 și 304.pr.civ. Legea nr.85/2006, OUG nr.51/1998.
Creditoarea Bank SA arată în cadrul motivelor de recurs că sentința este lipsită de temei legal, întrucât de la data de 25.11.1996 și până la data intrării societății în procedura insolvenței s-au efectuat acte de întrerupere a prescripției prin mai multe cereri de executare silită adresate executorului bancar, însă debitoarea s-a sustras de la executarea silită prin schimbarea sediului societății și a denumirii acesteia.
În drept a invocat art.8 din Legea nr.85/2006, art.304 și următoarele Cod pr. civilă, Decretul nr. 167/1958.
Debitoarea a solicitat prin întâmpinare respingerea celor două recursuri (fila 23).
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoare raportat la actele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea de apel constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Critica recurentei AVAS privind inexistența motivării încheierii atacate de către judecătorul sindic este nefondată, întrucât acesta a expus clar și concis considerentele care au stat la baza respingerii cererii AVAS, respectiv că debitoarea a fost divizată, iar a rămas definitivă prin nerecurarea încheierii judecătorului delegat la ORC publicată în Monitorul Oficial nr. 464/9.02.2005, iar în cauză AVAS nu a făcut dovada că SC Serv SRL nu ar deține bunuri pentru acoperirea creanței.
Nici susținerea AVAS că din proiectul de divizare nu rezultă transferarea creanței către SC SERV SRL nu poate fi însușită de instanța de recurs, întrucât în protocolul de predare-primire încheiat în baza proiectului de divizare au fost redate analitic creanțele transferate, iar AVAS nu a formulat opoziție la divizare după publicarea în Monitorul Oficial.
Afirmația AVAS că ar fi făcut toate demersurile pentru realizarea creanței sale, valorificând în acest sens garsoniera situată în B, str. - - aparținând falitei SC & SA nu atrage incidența dispozițiilor art.243 alin.3 din Legea nr. 31/1990, întrucât executarea s-a efectuat împotriva SC & SA și nu față de societatea rezultată în urma divizării SC SERV SRL, astfel că, în mod temeinic a reținut judecătorul sindic că recurenta nu a probat imposibilitatea recuperării creanței de la societatea căreia i-a fost transferată creanța și că aceasta ar fi insolvabilă.
Art. 243 alin.3 din Legea nr. 31/1990 condiționează răspunderea societăților beneficiare pentru obligația în cauză de imposibilitatea realizării creanței de la societatea căreia i-a fost transferată creanța, astfel că, în lipsa dovedirii insolvabilității SC SERV SRL răspunderea tuturor societăților nu operează.
În ce privește recursul creditoarei Bank SA, curtea de apel constată că în mod temeinic judecătorul sindic a reținut că titlul executoriu invocat și-a pierdut puterea executorie prin împlinirea termenului de prescripție potrivit dispozițiilor art.405 alin.3 Cod pr. civilă.
Investirea cu formulă executorie a contractului de credit la data de 22.02.1999 nu are caracterul unui act întrerupător al prescripției, întrucât nu a fost urmat de o cerere de executare potrivit art. 405 indice 2 pct. b Cod pr. civilă.
Prin urmare, de la data scadenței - 25.11.1996 și până la data introducerii acțiunii ce a format obiectul dosarului nr.638/2002 al Tribunalului București, nu au existat acte care au întrerupt prescripția, astfel că, termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit, cererile de executare ulterioare adresate executorilor bancari neputând întrerupe o prescripție împlinită.
Nici susținerile creditoarei privind suspendarea cursului prescripției potrivit art. 405 indice 1 lit.c Cod pr. civilă, pe motiv că debitoarea și-a sustras bunurile de la urmărire prin schimbarea denumirii și sediului societății nu port fi însușite de instanța de recurs, întrucât schimbarea denumirii și sediului s-au făcut cu respectarea dispozițiilor legale privind publicitatea, iar creditoarea putea oricând să obțină noile date de identificare de la Oficiul Registrului Comerțului.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că încheierea atacată este legală și temeinică, urmând ca, în baza art.312 Cod pr. civilă, să fie respinse recursurile declarate de AVAS și Bank SA.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Bank SA împotriva Încheierii nr. 156/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Alba.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.11.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex.2/17.12.2008
Jud. sindic:
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă, Marius Irimie
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
