Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 84/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA Nr.84/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 25 februarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian judecător
- - - - președinte de secție
- - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 1960/Sind din 2 noiembrie 2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa recurentelor creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a intimatelor creditoare Furnizare Transilvania Sud B, Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, Primăria Comunei, precum și a intimatei debitoare prin lichidator judiciar Expert
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din18 februarie 2010, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 25 februarie 2010.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr.1960/SIND/2.11.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, judecătorul sindic a admis cererea formulată de lichidatorul Expert, a aprobat raportul final, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului și radierea acestuia din registrul comerțului. L-a descărcat pe lichidator și pe celelalte persoane participante la procedură de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui. A dispus notificarea sentinței Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
La pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că, creditoarele B și au formulat obiecțiuni la raportul final întocmit de lichidatorul EXPERT.
În motivarea acestor obiecțiuni cele două creditoare au arătat că lichidatorul trebuie să convoace Comitetul creditorilor pentru a stabili oportunitate formulării unei acțiuni în răspundere a foștilor administratori, deoarece lichidatorul nu și-a manifestat această dorință.
Obiecțiunile sunt neîntemeiate întrucât, lichidatorul judiciar a convocat Comitetul creditor în data de 24.07.2009, dar nu s-a întrunit cvorumul necesar pentru luarea unei hotărâri.
Mai mult, din actele existente la dosar ( 47) reiese că B nu a dorit să introducă acțiune în răspundere, arătând că în situația în care un alt creditor deține elemente care sunt de natură să susțină o acțiune în răspundere îl mandatează pe acesta să ceară judecătorului sindic autorizarea.
Nici creditoarea nu a participat la Adunarea Comitetului creditorilor și nici nu a solicitat autorizarea în vederea introducerii unei asemenea acțiuni.
De asemenea potrivit art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006, omitetul creditorilor sau creditorul care deține mai mult de J din valoarea tuturor creanțelor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin.1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 amenință să se prescrie.
Niciunul dintre cei doi creditori nu a cerut autorizarea pentru introducerea unei acțiuni în răspundere.
Împotriva sentinței au declarat recurs creditoarele Direcția Generală a finanțelor Publice B și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Creditoarea își întemeiază recursul pe art. 3041Cod de procedură civilă.
În motivarea recursului se susține că instanța de fond în mod eronat a reținut în considerentele sentinței că nu a dorit să introducă acțiune în răspundere.
Creditoarea recurentă a formulat, în temeiul art. 129 din Legea nr. 85/2006 obiecțiuni la raportul final întocmit de administratorul judiciar, considerând că se impune ca acesta să convoace comitetul creditorilor pentru discutarea oportunității formulării unei cereri în atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere ale societății, în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006. Ca urmare a acestor obiecțiuni, lichidatorul judiciar a reconvocat comitetul creditorilor, cu ordinea de zi propusă de către. Pentru această ordine de zi doar creditorul a formulat punct de vedere, ceilalți membri ai comitetului creditorilor neexprimându-se în niciun fel.
Din exprimarea instanței de fond rezultă că, deși există elemente de atragere a răspunderii, niciun creditor nu a formulat o astfel de acțiune. Ori, lichidatorul judiciar s-a exprimat în sensul că nu înțelege să formuleze acțiunea. Comitetul creditorilor ar fi putut să solicite autorizarea în vederea formulării unei astfel de acțiuni dacă lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 al art. 138 amenință să se prescrie. Niciuna dintre cele două ipoteze nu se regăsesc în speța dedusă judecății.
Recurenta mai învederează că obiecțiunile sale au fost formulate pentru ca orice creditor care identifică elemente de natura celor prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 să solicite autorizarea în vederea formulării unei acțiuni în atragerea răspunderii administratorilor, motiv pentru care solicită ca procedura să nu fie închisă.
Recursul creditoarei AS. este întemeiat tot pe dispozițiile art. 3041Cod de procedură civilă.
Recurenta arată că nu și-a recuperat în cadrul procedurii întreaga creanță cu care a fost înscrisă la masa credală, ca urmare este prejudiciată cu suma de 26.208,66 lei.
Se susține că în mod eronat instanța de fond a dispus închiderea procedurii fără să fi realizat procedurile de publicitate aferente hotărârii prin care s-a aprobat raportul final și cererii prin care s-a solicitat închiderea procedurii, proceduri stabilite de art. 7 din Legea nr. 85/2006.
Așa cum se poate observa din interpretarea literală a textului de lege specificat anterior, pe lângă faptul că închiderea procedurii nu poate interveni concomitent cu aprobarea raportului final, ci numai după ce acesta a fost aprobat printr-o sentință distinctă, pentru a fi îndeplinite condițiile necesare ca procedura să fie închisă este obligatoriu să existe o cerere prin care lichidatorul judiciar solicită acest lucru.
Atât cererea de închidere cât și hotărârea prin care s-a aprobat raportul final se impunea să fie publicate în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
În cazul de față, nu s-au realizat aceste forme de publicitate și nici nu au fost comunicate în alt mod către
Urmarea prezentării de către lichidatorul judiciar a raportului final, în data de 19.06.2009 a formulat obiecțiuni, solicitând completarea acestuia cu informațiile solicitate și convocarea Comitetului Creditorilor în vederea analizării oportunității introducerii unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva fostului administrator al debitoarei.
Prin sentința comercială nr.1960/02.11.2009 a fost dispusă, cu aplicarea greșită a legii, închiderea procedurii de lichidare judiciară luându-se fără a se lua în considerare faptul că nu au fost achitate toate creanțele înscrise la masa credală și, implicit, fără ca judecătorul sindic să își exercite rolul activ în cadrul acestui dosar.
În acest sens, judecătorul sindic trebuia să dispună din oficiu efectuarea unei expertize contabile, suportate din fondurile debitoarei sau din fondul de lichidare, expertiză menită să determine cauzele reale și împrejurările care au determinat ajungerea societății în stare de insolvență, respectiv dacă există persoane care se fac vinovate de acest lucru.
Raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar, fiind ultimul raport de procedură, se impunea prin ipoteză, să fie o sinteză a întregii proceduri, cuprinzând toate aspectele majore care au caracterizat-o, inclusiv măsura în care au identificate persoanele răspunzătoare pentru generarea stării de incapacitate de plată și cauzele insolvabilității, aspect avut în vedere de prevederile art.59 alin.1 din Legea nr.85/2006 și care are un rol deosebit în aplicarea principiului maximizării averii debitorului prin faptul că oferă participanților la procedură pârghiile necesare pentru analiza oportunității promovării acțiunilor avut în vedere de art.138 din Legea nr.85/2006.
Totodată, era necesar ca în situația în care comitetul creditorilor a fost convocat dar nu s-a întrunit cvorumul necesar pentru luarea unei măsuri, lichidatorul judiciar să convoace comitetul creditorilor având ca ordine de zi analiza oportunității introducerii unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva foștilor administratori ai debitoarei.
În concluzie, se solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu reluarea procedurii de la ultimul act procedural legal îndeplinit.
Examinând sentința atacată în limitele motivelor de recurs, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
Cu privire la recursul B:
Prin motivele invocate, această recurentă nu critică soluția primei instanțe ci afirmația din considerentele sentinței în conformitate cu care "nu a dorit să introducă acțiune în răspundere".
acestei afirmații nu este însă acela al lipsei de interes al creditoarei în antrenarea răspunderii persoanelor vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență, în cuprinsul sentinței neexistând vreo referire cu privire la existența temeiurilor pentru formularea unei acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. -. Prin motivarea sa, judecătorul sindic justifică din punct de vedere procedural măsura respingerii obiecțiunilor la raportul final și închiderii procedurii.
Continuarea procedurii până când un creditor va identifica elemente de natura celor prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu are niciun temei legal. 3 din acest articol îi conferă numai comitetului creditorilor și nu oricărui creditor calitatea de a solicita să fie autorizat să introducă acțiunea în răspunderea persoanelor cărora le este imputabilă starea d insolvență a societății. Ori, așa cum în mod corect a reținut judecătorul sindic, deși a fost convocat în acest scop, comitetul creditorilor nu a hotărât formularea cererii de autorizare a introducerii acțiunii întemeiate pe art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Cu privire la recursul se reține că argumentele acesteia exced total dispozițiilor cuprinse în Legea insolvenței.
Creditorilor le-a fost comunicat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, care cuprinde și cererea de închidere a procedurii, astfel că au avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni. Închiderea procedurii la același termen la care au fost soluționate obiecțiunile la raportul final nu numai că nu este interzisă de lege dar nu îi prejudiciază cu nimic pe creditori. Dimpotrivă, acordarea unui termen de judecată în plus, pentru efectuarea publicității respingerii obiecțiunilor ar fi condus la o tergiversare nejustificată a cauzei.
Nici pretenția recurentei ca judecătorul sindic să dispună efectuarea unei expertize contabile pentru determinarea cauzelor care au determinat ajungerea societății în stare de insolvență nu își găsește fundament în Legea nr. 85/2006, care stabilește expres, în art. 20 alin. 1 lit. b că această atribuție îi aparține administratorului judiciar.
De asemenea, criticile aduse raportului final sunt neîntemeiate, acesta cuprinzând o sinteză amplă a întregii proceduri, cu referiri inclusiv la cauzele insolvenței și la incidența în cauză a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006. În acest capitol lichidatorul judiciar a explicat motivul pentru care nu înțelege să promoveze acțiune în răspundere împotriva membrilor organelor de conducere a societății debitoare.
Față de aceste considerente, constatându-se că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii, în baza art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, se va respinge recursul și se va menține hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței nr.1960/SIND/2.11.2009, pronunțate de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - - - - -
Grefier,
Red.: /26.02.2010
Tehnored: /1.03.2010/ - 12 ex -
Judecător sindic:
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriela Comșa, Laura
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
