Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 138/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr.138/2009
Ședința publică din data de 20.01.2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Andrei Axente Irinel
JUDECĂTOR 3: Marusciac
GREFIER:
S-a luat în examinare în vederea pronunțării hotărârii, recursul declarat de reclamanta-creditoare - SRL împotriva sentinței civile nr.2346 din 20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr- în contradictoriu cu intimații: - - MARKETING ROMANIA SRL, având ca obiect procedura insolvenței -deschiderea procedurii.
S-au formulat concluzii scrise de către părți și s-a depus dovada ce atestă onorariul avocațial achitat avocatei.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13.01.2009, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru termenul de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.346 din data de 20 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Sălaja fost respinsă ca nefondată cererea reclamantei INDUSTRIAL Z, formulată împotriva debitoarei MARKETING ROMANIA Z, pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Creditoarea, inițial a solicitat plata creanței sale în valoare de 35.705 lei.
Din ordinul de plată nr. 1.113 din 09.10.2008 ( 34, dosar fond) vizată de Bank România - Z, rezultă că această sumă a fost achitată de debitoare.
Ulterior prin actul nr. 546/15.10.2008, creditoarea și-a completat cererea, formulând pretenții suplimentare în valoare de 39.630,95 lei, reprezentând media ratei de referință pe perioada octombrie 2006 -octombrie 2008, în procent de 8,273% pe an.
Actul a fost depus la dosarul cauzei după dezbateri.
Din actele de la filele 61-68 depuse la dosarul de fond, prima instanță a constat că debitoarea face plăți numeroase, deci are disponibil în cont, având fonduri pentru plata datoriilor, deci nu se află în insolvență, în sensul prev. art. 1 și art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006.
Instanță de fond a constatat că INDUSTRIAL Z nu a motivat în drept cererea pentru plata dobânzii, cererea nu se întemeiază deci pe prevederile contractului încheiat între părți ( 9-25, dosar fond), deși art. 7 din contract conține clauze privind plata unor penalități pentru neplata în termen a datoriilor.
În concluzie, debitoarea neaflându-se în insolvență, iar creanțele dovedite fiind achitate, în baza art. 33 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, s-a respins ca nefondată cererea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta-creditoare INDUSTRIAL Z, întemeiat pe dispozițiile art. 12 din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art. 299 si urm. Cod procedură civilă, solicitând modificarea sau casarea sentintei atacate, în sensul admiterii capătului de cerere privind luarea în considerare a unei creante certe, lichide si exigibile în sumă de 39.630,95 lei reprezentâd penalități de întârziere, aferente debitului de bază în cuantum de 35.705 lei, calculată în baza art. 7.3. din Contractul de închiriere, după 740 zile, respectiv peste 2 ani.
Dezvoltându-și motivele de recurs, bazate pe dispozitiile art. 304 pct. 7,8,9 si 10, art. 3041.pr.civ. reclamanta-creditoare apreciază sentința recurată ca fiind netemeinică si nelegală.
În aceste condiții, reclamanta-creditoare a arătat că la data de 09.09.2008 a înregistrat la Tribunalul Sălaj, cererea de deschidere a procedurii de insolvență asupra debitorului Marketing România, formulata în temeiul art. 31 si urm. din Legea nr. 85/2006, iar la primul termen de dezbateri din 20.10.2008, a formulat un nou capăt de cerere, respectiv o precizare de actiune, intitulat "Completare la Cererea de deschidere a procedurii de insolvență", rin p. care a învederat că la suma de 35.705 lei, mentionată în cererea introductivă, se adaugă o sumă de 39.630.95 lei reprezentând creanță certă, lichidă si exigibilă, rezultată din dobânda legală aferentă debitului de bază, în cuantum de 35.705 lei.
Reclamanta-creditoare a făcut precizarea că dintr-o confuzie, a invocat în sustinere dobânda legală, însă, în realitate, suma suplimentară solicitată a fost calculata conform art. 7.3. din Contractul de închiriere dintre părti, fiind evident că cuantumul sumei de 39.630,95 lei, nu putea rezulta decât din prevederile contractuale, întrucât un calcul al dobânzii legale ar fi condus la o sumă mult mai mică, această susținere fiind confirmată și prin abelul de calcul al penalităților debitoarei.
Față de aceste considerente, creditoarea a apreciat că instanta de fond a tratat superficial această completare și a apreciat greșit că ar fi fost depusă după dezbateri si că nu ar fi fost motivată juridic.
În privința acestor aspecte, reclamanta a arătat că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ, chiar dacă societatea-reclamantă nu a prezentat temeiul juridic, mai mult, cererea sa nu a fost pusă în discutie, nu s-au solicitat lămuriri si precizări suplimentare.
În continuarea motivării recursului s-a relevată că deși instanta de fond a respins neîntemeiat completarea la cerere, recunoaste implicit existenta unor debite suplimentare neachitate, constând în dobânzi si penalități prevăzute în contractul încheiat între cele două părți, creante certe, lichide si exigibile.
Reclamanta a criticat hotărârea instanței de fond și pentru faptul că deși a solicitat un nou termen de judecată pentru motivarea cererii, i-a fost respinsă această solicitare în mod netemeinic, neluându-se în considerare că era la primul termen de dezbatere.
Având în vedere această stare de fapt, reclamanta consideră că instanta de fond a încălcat principiile actiunii civile precum si dispozitiile art. 129 alin. 4 și 5.pr.civ. deoarece avea oportunitatea alternativă de a formula Completarea, bazându-se pe prevederile nr.OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligatii bănesti sau prin invocarea prevederilor contractului de închiriere, care la art. 7.3 stabileste o penalitate de 0.15% pe zi de întârziere, calculată la valoarea obligatiilor neachitate. Reclamanta precizează că a optat pentru calculul penalitățiIor prevăzute în contractul de închiriere întrucât este mai fundamentată juridic, existând conventia dintre părti.
Astfel, din calculul efectuat, bazat pe prevederile contractuale invocate, reclamanta-creditoare arată că pârâta - Marketing îi datorează încă suma de 39.630,95 lei, reprezentând penalități de întârziere datorate și neachitate timp de peste 2 ani pentru debitul de 35.705 lei, aspect constatat și de instanta de fond, conditii în care sentinta pronuntată este nelegală.
În aceste conditii, reclamanta arată că instanța de fond a apreciat greșit că au fost achitate creantele datorate.
Eronat este apreciat de reclamantă si textul juridic pe care se întemeiază respingerea cererii, art. 33 alin. 4 în loc de art. 33 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, asa cum s-a solicitat si în întâmpinarea pârâtei si conform dispozitiilor acestei legi.
Sentinta recurată mai este criticabilă și sub aspectul că pârâta nu a depus contestatia în termenul de 10 zile de la comunicarea acțiunii introductive, prev. de art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, aspect pe care completul de judecată l-a neglijat.
Având în vedere considerentele prezentate mai sus, reclamanta-creditoare a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat si motivat, în sensul de a se constata că nu au fost întrunite conditiile prev. de art. 33 alin. 5 din Legea nr. 85/2006.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs retine urmatoarele:
Principala critica formulata de catre recurenta se refera la faptul ca prima instanta a pronuntat sentinta de respingere a cererii de deschidere a procedurii de insolventa fara a lua in considerare precizarea de actiune depusa la dosarul instantei de fond prin care creditoarea si-a majorat cuantumul creantei cu suma de 39.630, 95 Ron. In consecinta, desi debitoarea a achitat creanta initial invocata de catre creditoarea recurenta, instanta nu s-a pronuntat si cu privire la penalitatile aferente debitului principal.
In solutionarea recursului, instanta considera prioritara analizarea manierei in care debitoarea intimata a rasturnat prezumtia starii de insolventa care opereaza in defavoarea sa, deoarece starea de insolventa este esentiala in analizarea oportunitatii deschiderii procedurii de insolventa. In urma analizei probelor administrate prima instanta a ajuns la concluzia temeinica conform careia debitoarea nu se afla in stare de insolventa.
Astfel, pe de o parte debitoarea a achitat creanta initial solicitata iar pe de alta parte a probat ca dispune de lichiditatile necesare pentru achitarea sumei invocate cu titlul de penalitati, chiar daca creanta invocata cu acest titlu, in cuantum de 39.630, 95 Ron ar fi certa, lichida si exigibila.
Acestea sunt premisele in baza carora trebuie analizata starea de insolventa definita de art. 3 alin. 1 pct. 1 din legea 85/2006 ca fiind,acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, Desi acelasi articol instituie o prezumtie de insolventa in cazul debitorului care dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori, este pe deplin admis faptul ca e vorba de o prezumtie relativa care poate fi rasturnata prin administrarea probelor care sa dovedeasca detinerea de lichiditati care acopera creantele invocate.
In cazul concret dedus judecatii, debitoarea intimata a dovedit faptul ca in contul bancar deschis la Bank Romania SA se deruleaza operatiuni constand in incasare de numerar si efectuare de plati care exclud starea de insolventa a debitoarei (61-68 din dosarul primei instante). In aceste conditii, prima instanta a respins in mod intemeiat cererea de deschidere a procedurii de insolventa. Instanta de recurs retine ca, contrar celor afirmate prin recursul formulat, deschiderea procedurii de insolventa nu se poate dispune doar in baza dovedirii unei creante certe, lichide si exigibile impotriva debitoarei ci prin retinerea imposibilitatii debitoarei de a achita aceasta creanta. In cazul concret dedus judecatii, debitoarea a dovedit ca in conditiile in care ar datora suma solicitata cu titlu de penalitati de intarziere, detine disponibilitati banesti necesare in vederea achitarii debitului, situatie in care deschiderea procedurii de insolventa este nejustificata.
In conditiile in care debitorul nu este in stare de insolventa vadita sau iminenta, formularea unei cereri de deschidere a procedurii de insolventa impotriva sa reprezinta o denaturare a scopului procedurii insolventei de la ratiunea esentiala a instituirii sale (acoperirea pasivului debitorului aflat in stare de insolventa si asanarea mediului economic) si o transformare a acestei proceduri intr-un mijloc de constrangere a debitorului la achitarea creantei, atitudine care trebuie cenzurata de catre instantele judecatoresti. In vederea recuperarii creantelor creditoarea are la indemana procedura de drept comun constand in obtinerea unui titlu executoriu urmata de executarea silita a sumelor pretinse.
In baza art. 274 alin. 1. instanta va obliga recurenta cazuta in pretentii la plata sumei de 1.785 Ron cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (16)
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de către recurenta INDUSTRIAL Z, în contradictoriu cu intimata MARKETING ROMÂNIA, având ca obiect sentința civilă nr. 2.346 din data de 20 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta la plata sumei de 1.785 Ron cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.
Dact./2 ex./29.01.2009
Jud. fond:.
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Andrei Axente Irinel, Marusciac
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 84/2010.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
