Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 87/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 87/ DOSAR NR-
Ședința publică din 25 februarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian judecător
- - - - președinte de secție
- - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea UK., împotriva sentinței civile nr. 1944/Sind din 29 octombrie 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa l-sindic în dosarul nr. nou - (nr. vechi 449/F/2005) al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurentei creditoare Uk, a intimatei debitoare prin administrator special, a intimatei B - administrator judiciar al, precum și a intimatei creditoare.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 18 februarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 25 februarie 2010.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 1944/SIND/29.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, judecătorul sindic a respins contestația formulată de UK împotriva refuzului administratorului judiciar și al debitorului, prin administrator special, de a răspunde și implicit, de a executa cererea de plată din 17,08.2009, primită la 21.08.2009.
La pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond a reținut că atât debitoarea cât și administratorul judiciar al acesteia recunosc că nu au răspuns cererii de plată.
Sub acest aspect a reținut că cererea de plată are caracterul unei corespondențe comerciale și nu există nici o reglementare care să oblige partea căreia i- fost adresată să răspundă.
Dispozițiile art. 64(6) din Legea 85/2006 introduse prin art. I pct. 11 din Legea nr.277/ 2009 prevăd că: "Creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanțele născute în perioada de faliment ".
Interpretând logic și sistematic norma de drept mai sus-arătată rezultă că, întrucât creanțele născute după data deschiderii procedurii sunt supuse regimului de plată comun (ordinar), fiind, prin urmare excluse dintr-o procedură specială (extraordinară) ori cu un caracter privilegiat, cererea de plată invocată în contestație este identică, din punct de vedere juridic, cu cererea de conciliere directă reglementată de art. 720 indice 1 Cod procedură civilă.
În concluzie rezultă următoarele:
a) debitorul nu este obligat să răspundă concilierii (art.720 indice 1 alin.5 Cod procedură civilă );
b) creditorul are obligația prevăzută de art.720 indice 1 alin.3 Cod procedură civilă și respectiv dreptul de a formula cerere de chemare în judecată în condițiile art. 720 indice 1 alin.5 Cod procedură civilă.
Procedura insolvenței, concepută ca fiind o procedură colectivă (art. 3, pct. 3 din Legea 85/2006) presupune acțiunea concertată și pozitivă a creditorilor în ambele sensuri ale procedurii - reorganizarea și falimentul - pentru recuperarea creanțelor proprii, fie cele cuprinse ăn planul de reorganizare, fie cele născute în timpul procedurii pentru că pentru analiza succesului planului de reorganizare elementele esențiale vizează măsurile care duc la restructurarea debitorului în reorganizare și programul de activități care privesc domeniul organizatoric, managerial și tehnologic, ca și factori de rentabilitate stabilă (Gh., Insolvența: legea, regulile realitatea, România, pag 660, pct. 209 ).
Din economia Legii insolvenței rezultă că pentru creditorii cu creanțe născute în timpul procedurii planul de reorganizare nu este opozabil, deci menținerea procedurii pe rolul instanțelor de judecată îi prejudiciază atât în raport de timpul de recuperare a creanțelor proprii cât și sub aspectul accesoriilor (dobânzi, penalități, majorări ) care au regimul juridic prevăzut de art. 41 din Legea 85/2006, ceea ce le impune și acestor creditori, o conduită pozitivă, concursuală.
Împotriva sentinței a declarat recurs UK, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii contestației și, în subsidiar, casarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Recurenta critică sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 304 pct. 9 și 3041 Cod procedură civilă, susținând că:
1. Cererea de plată nu este o "corespondență comercială", ci un act de procedură, prevăzut de art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006. Administratorul judiciar are obligația de a răspunde acestei cereri, în baza art. 18 alin. 2 lit. e din legea nr. 85/2006. În lipsa răspunsului administratorului judiciar sau a debitorului, prin administratorul special, instanța de judecată are obligația să judece contestația pe fondul său, adică să judece cererea de plată care face obiectul contestației.
2. Cererea de plată nu poate fi asimilată din punct de vedere juridic cu convocarea la conciliere directă, reglementată de art. 7201Cod de procedură civilă. Din art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/20006 rezultă că cererea de plată este un act de procedură care trebuie efectuat în cadrul procedurii insolvenței și care conferă creditorului unei creanțe născute în timpul procedurii dreptul de a fi plătit conform actelor juridice din care rezultă creanța sa.
3. Afirmația primei instanțe potrivit căreia creditorul are obligația și respectiv dreptul de a formula cerere de chemare în judecată în condițiile art. 7201alin. 5 cod de procedură civilă este nelegală, intrând în conflict cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului și bunurilor sale". Contestația împotriva refuzului administratorului judiciar și debitorului de a răspunde și de a executa cererea de plată nu poate fi adresată decât judecătorului sindic, conform art. 6 alin. 1, art. 11 lit. l și art. 21 alin. 2 din legea 85/2006.
4. Instanța de fond a prezentat o reproducere restrânsă și trunchiată a unui paragraf din lucrarea profesorului Gh. privind insolvența.
Punctul de vedere pe care îl susține instanța vine, de fapt, în contradicție cu concluzia care se desprinde din această lucrare și conține, el însuși, o contradicție. Astfel, prima instanță afirmă, pe de o parte, că "menținerea procedurii pe rolul instanțelor de judecată îi prejudiciază pe creditorii cu creanțe născute în timpul procedurii, ceea ce ar putea duce la concluzia că ei trebuie să se adreseze instanțelor de drept comun dar, pe de altă parte se afirmă că și acestor creditori li se impune "o conduită pozitivă, concursuală", de unde rezultă că ei trebuie să rămână în procedura insolvenței, singura care are caracter concursual.
Recurenta invocă și încălcarea dreptului său la apărare, prin respingerea probelor cu interogatoriul și cu expertiză contabilă și tehnică.
Intimata debitoare a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, având în vedere inexistența unui temei juridic în baza căruia debitoarea sau administratorul judiciar să fie obligați să răspundă cererii formulate de recurentă.
Examinând sentința atacată în limitele motivelor de recurs, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
Legea nr. 277/2009 privind aprobarea nr.OUG 173/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, prin introducerea alin. 6 la art. 64, clarificat modalitatea de realizare a creanțelor născute după data deschiderii procedurii insolvenței, aspect omis de lege până la această dată.
Astfel, potrivit dispoziției legale mai sus menționate, creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală.
Din considerentele deciziei atacate rezultă opinia instanței de fond, în conformitate cu care, pentru valorificarea unei creanțe născute în perioada de reorganizare creditorul ar trebui să urmeze procedura dreptului comun, respectiv formularea unei acțiuni, în condițiile art. 7201și următoarele, Cod de procedură civilă. În acest context, judecătorul sindic a asimilat cererea de plată formulată de creditoare unei convocări la concilierea directă, reglementate de art. 7201Cod de procedură civilă.
Opinia primei instanțe este greșită, în primul rând, pentru că încalcă principiul disponibilității, specific procesului civil, schimbând temeiul juridic indicat de creditoare, fără ca această modificare să fie pusă în discuția părților. Pe de altă parte, cerea fiind formulată în cadrul procedurii insolvenței, o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, nu se poate pune problema procedurii prealabile prevăzute e art. 7201Cod de procedură civilă.
Din conținutul art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 rezultă că cererea prin care un creditor îi solicită debitorului plata unei creanțe născute după deschiderea procedurii insolvenței este un act procedural aferent acestei proceduri. Ca urmare și litigiile născute din refuzul plății acestor creanțe urmează a se soluționa în cadrul procedurii insolvenței de către judecătorul sindic, așa cum rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 6 și 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, în conformitate cu care toate procedurile prevăzute de această lege sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul debitorul și sunt exercitate de un judecător sindic, ale cărui atribuții sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului judiciar și la "procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței".
Îndrumarea creditorului spre procedura dreptului comun pentru valorificarea creanței născute în perioada derulării procedurii insolvenței este echivalentă cu îngrădirea dreptului acestuia la un proces echitabil, în condițiile în care, potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii insolvenței se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului și bunurilor sale. Această dispoziție imperativă are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competența exclusivă a judecătorului sindic.
Față de aceste considerente, constatându-se că prima instanță a soluționat în mod greșit procesul, fără a intra în cercetarea fondului, în baza art. 312 alin. 5 Cod de procedură civilă, urmează a casa hotărârea atacată și a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru soluționarea pe fond a contestației formulate de UK.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de UK împotriva sentinței nr.1944/SIND/29.10.2009, pronunțată în dosarul nr.- al Tribunalului Brașov, pe care o casează și în consecință:
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Laura
- - - - - -
Grefier,
Red. /26.02.2010
Tehnored. /27.02.2010 / 8 ex.
Jud. sindic.
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriela Comșa, Laura
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
