Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 576/2009. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția Comercială

Dosar nr-

DECIZIA NR. 576/

Ședința publică din 17 noiembrie 2009

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Codruța Vodă judecător

- - - judecător

- - - JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan

- - - grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 1602/SIND din 8 septembrie 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 3: Gabriel Ștefăniță l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 10 noiembrie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 17 noiembrie 2009.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 1602/8.09.2009 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a respins contestația formulată în dosarul nr- de creditorul B împotriva tabelului preliminar al creanțelor, înregistrat la grefa instanței la 3.06.2009 și întocmit de Cabinet Individual de Insolvență.

A reținut judecătorul sindic că contestația creditoarei nu e întemeiată, motiv, pentru care a fost respinsă. Astfel, creditoarea Bai nvocat caracterul de creanța garantată a creanței sale, iar administratorul judiciar a susținut că aceasta are caracterul de creanță bugetară și nu garantată.

Creditoarea a susținut că înscrierea creanței sale în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, conform documentului denumit Aviz de Garanție Inițial, are ca efect constituirea unei garanții asupra universalității bunurilor debitoarei. Însă, nu a invocat nici un text de lege care să confere acest caracter asupra înscrierii creanțelor DGFP B în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare. Or, o garanție se poate constitui doar în baza unei convenții sau în baza legii. Simpla autorizare ca operator care să înscrie creanțele cuprinse în titluri executorii la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, conferită de art. 230 din Codul d e procedură fiscală B, nu poate constitui temei pentru constituirea unei garanții asupra universalității bunurilor debitoarei. Acest text conferă calitatea B de a efectua înscrierea creanțelor în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, însă aceasta trebuie executată cu respectarea art.59 din Legea nr.99/1999, conform căruia avizul de garanție trebuie să cuprindă printre altele și bunurile sau drepturile afectate garanției. Or, un aviz de garanție care nu cuprinde bunurile sau drepturile afectate garanției nu poate produce nici un efect. Prevederile art.98 din Legea nr.99/1999,invocate de contestatoare, instituie un principiu general, referitor la prioritatea creditorilor și nu instituie un drept de garanție al creditorilor bugetari asupra universalității bunurilor debitoarei. De altfel, acest articol nici nu se referă doar la creditorii bugetari ci la toți creditorii privilegiați.

S-a menționat că legea a prevăzut deja în art.123 din Legea nr.85/2006 un de prioritate al creanțelor bugetare, distinct de cel al creanțelor garantate. Or, dacă ar fi primite susținerile contestatoarei în sensul că simpla înscriere a avizului de garanție ar conferi creanței bugetare caracterul de creanță garantată ar însemna să se lase la simpla dispoziție a creditorului bugetar transformarea creanței sale din bugetară în garantată. Creanțele garantate sunt definite de art. 3 pct. 9 din Legea nr.85/2006 ca fiind creanțele persoanelor care beneficiază o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, creanțele bugetare fiind definite distinct la art.3 pct.11 din Legea nr.85/2006.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs creditoarea B invocând greșita aplicare a legii și interpretare a actelor depuse în probațiune. Se arată că înscrierea creanțelor în Arhiva Electronică de Garanții Reale nu a fost contestată și își produce efectele inclusiv față de administratorul judiciar. În conformitate cu Ordinele Ministrului Finanțelor Publice nr. 1478/28.10.2003 și 550/3.08.2004, organul fiscal înscrie în arhiva creanțelor bugetului de stat rezultate din titluri executorii și nu bunurile determinate, prevederile art. 98 din Legea nr. 99/1999 acordând prioritate creditorului privilegiat, față de un creditor cu garanție reală, numai dacă și-a înscris creanța la arhivă.

Se solicită înscrierea creanței sale în categoria creanțelor garantate.

Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs și actele dosarului în baza art. 3041Cod procedură civilă se constată că recursul este întemeiat.

Potrivit art. 1722 cod civil privilegiul este dreptul recunoscut unui creditor, care decurge din calitatea creanței sale, de a fi preferat celorlalți creditori, chiar dacă aceștia sunt ipotecari.

generale asupra tuturor bunurilor mobile și imobile cuprinde și privilegiul statului pentru impozite și taxe (art. 1725 Cod civil). Recurenta - creditoare beneficiază de o garanție reală, respectiv de privilegiul instituit de art. 1725 Cod civil, creanța invocată cuprinzând creanțe bugetare formate din taxe și impozite. În acest context, potrivit art. 230 Cod procedură fiscală, creditoarea a procedat la înscrierea creanțelor în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, fiindu-i eliberate avizele de garanție inițiale nr. 1132/7.09.2005 și 3663/25.10.2007).

Conform art. 8 din Legea nr. 99/1999 privind regimul juridic al garanțiilor reale imobiliare, în cazul privilegiilor se aplică doar dispozițiile prevăzute la cap. III și IV privind gradul de prioritate față de o garanție reală, nu și celelalte dispoziții referitoare la modul de constituire a garanțiilor reale mobiliare, respectiv existența unui contract de garanție, descrierea bunului afectat garanției, clauzele și încetarea garanției. Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a reținut în cauză prevederile art. 59 din Legea nr. 99/1999 privind obligativitatea cuprinderii în aviz a bunurilor afectate garanției.

De altfel, potrivit formularului - model pentru înscrierea avizelor de garanție referitoare la creanțele bugetare prevăzut în anexa 9 din Regulamentul de organizare și funcționare a Arhivei Electronice de Garanții Reale Mobiliare, aprobat prin Hotărârea nr. 802/1999, la capitolul 6 privind descrierea bunului în garanție se recomandă precizarea naturii creanței bugetare, a codului acesteia, sumei datorate de debitor, a numărului titlului executoriu și a emitentului acestuia și nu obligativitatea descrierii bunului în garanție.

Prevederile art. 36 din Legea nr. 99/1999 instituie ordinea de preferință a garanțiilor reale, inclusiv prioritatea creditorului privilegiat față de creditorul garantat în cazul în care privilegiul îndeplinește condiția de publicitate prin înscrierea acestuia la arhivă sau prin posesia bunului.

Potrivit art. 7 din Hotărârea nr. 802/1999 privind Regulamentul de organizare și funcționare a Arhivei Electronice de Garanții Reale Mobiliare, prin aviz de garanție se înțelege și avizul de constituire a garanției și de înscriere a celorlalte acte juridice, în ceea ce privește ordinea de prioritate, publicitatea și executarea, denumit aviz de garanție inițial. În consecință în mod greșit instanța de fond a atribuit avizului de garanție inițial caracterul unui formular de intenție pentru înscrierea garanției, formular prevăzut de art. 34 din Legea nr. 99/1999. Înscrierea intenției de constituire a garanției poate fi consolidată prin înscrierea unui aviz de garanție inițial înaintea expirării celor două luni de valabilitate potrivit art. 32 din Regulament. Conform art. 34 din Regulament, toate avizele de garanție, deci inclusiv avizul de garanție inițial, expiră după trecerea unui termen de 5 ani de la data înscrierii. Prin urmare, avizul de garanție inițial invocat de recurenta-creditoare nu constituie un aviz de intenție, iar valabilitatea lui este de 5 ani și nu de 2 luni, cum greșit apreciază administratorul judiciar.

Constatând că în avizele de garanție inițiale nr. 1132/7.09.2005 și 3663/25.10.2007 au fost înscrise titlurile executorii pentru suma de 23486 lei, rezultă că doar pentru această sumă s-a efectuat publicitatea cu privire la gradul de prioritate al privilegiului față de celelalte garanții, astfel încât doar pentru această sumă urmează a fi înscrisă creanța creditoarei în categoria creanțelor garantate, diferența de creanță urmând a fi menținută în categoria creanțelor bugetare.

Având în vedere aceste considerente, se constată că recurenta-creditoare a justificat existența privilegiului deținut în baza creanței sale bugetare, a dovedit publicitatea garanției prin avizele de garanție inițiale nr. 1132/7.09.2005 și 3663/25.10.2007 necontestate până în prezent, astfel încât în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează a admite recursul și-a dispune înscrierea creanței sale în sumă de 23486 lei la categoria creanțe garantate potrivit art. 121 din Legea nr. 85/2006, și-a creanței de 19159 lei, ca creanță bugetară.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de creditoarea B împotriva sentinței civile nr. 1602/SIND/8.09.2009 pronunțată de judecătorul-sindic în dosar - pe care o modifică în tot, în sensul că:

Admite contestația formulată de creditoarea B împotriva tabelului preliminar al creanțelor, întocmit de lichidatorul Cabinet Individual de Insolvență, în contradictoriu cu debitoarea, și-n consecință:

Dispune înscrierea creditoarei B în tabelul preliminar al creanțelor, cu suma de 21566 lei, creanță garantată și 21079 creanță bugetară.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.: /26.11.2009

Dact.: /08.12.2009/8 ex.

Jud.sind:

Președinte:Codruța Vodă
Judecători:Codruța Vodă, Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 576/2009. Curtea de Apel Brasov