Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 916/2009. Curtea de Apel Ploiesti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 916
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Tănăsică Elena Nițu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea SC (România) SA, cu sediul în B, Business, Calea, nr. 169 A, corp B,.7, sector 1, prin punctul de lucru Ciment Câmpulung, cu sediul în com. M Pravat, jud. A împotriva sentinței nr. 546 din data de 4 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu debitoarea SC căi ferate și alte căi de comunicație SA, cu sediul în S,--11,.3, camera 12, jud. P, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J- și creditoarele SC SRL, cu sediul procesual ales în B, Calea 13, nr. 133, -b,.2,.5,.59, sector 5 și SC Sud SRL, cu sediu procesual ales în B, - Business,-,.4, sector 6.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, datorită unor probleme medicale ale unui membru al completului de judecată, apărute în timpul deliberărilor, iar ulterior întrucât unul din membrii completului de judecată - doamna JUDECĂTOR 2: Tănăsică Elena Nițu s-a aflat în concediu de odihnă, Curtea a amânat succesiv pronunțarea la datele de 9, respectiv 10 iunie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința nr. 546 din data de 4 martie 2009 Tribunalul Prahovaa respins excepția tardivității formulării contestațiilor invocată de creditorii SC SRL și SC (România) SA, a admis contestațiile formulate de debitoarea SC căi ferate și alte căi de comunicație SA, respingând ca neîntemeiate cererile creditoarelor SC SRL, SC Sud SRL și SC (România) SA prin punctul de lucru Ciment Câmpulung.
Pentru a pronunța această sentință, cu privire la contestația debitoarei privind creanța primei creditoare, judecătorul sindic a reținut că dovada de comunicare existentă la dosar (fila 29), pe de o parte nu cuprinde anul, luna și ziua când a fost încheiat procesul-verbal, numele agentului procedural, mențiuni care sunt
prevăzute sub sancțiunea nulității, iar, pe de altă parte, nici mențiunea actului de procedură ce a fost comunicat, neexistând posibilitatea verificării de către instanță a comunicării cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea SC SRL și a înscrisurilor anexate cererii. Or, potrivit disp.art.33 alin. 2 din Legea nr.85/2006, în termen de 10 zile de la primirea copiei cererii creditorului debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență. Conform dispozițiilor art.149 din Legea 85/2006, dispozițiile acestei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului d e procedură civilă.
În cauză debitoarea a invocat neregularitatea comunicării cererii de deschidere a procedurii insolvenței chiar pe calea contestației, astfel că, termenul de contestare începând să curgă de la comunicarea cu respectarea dispozițiilor legale a cererii și înscrisurilor anexate, respectiv conform disp. art.100 Cod pr.civilă, în speță aceste dispoziții fiind încălcate, judecătorul sindic a reținut că excepția de tardivitate a contestației apare ca neîntemeiată, iar debitoarea a formulat contestația după ce a aflat de existența procesului.
Cu privire la excepția tardivității contestației debitoarei invocată referitor la creanța pe care o deține creditoarea SC SA, judecătorul-sindic a constatat că din dovada de îndeplinire a procedurii de citare depusă la dosarul nr- al Tribunalului Vâlcea reiese că debitoarei i-a fost comunicată o copie a cererii creditoarei și a înscrisurilor în Râmnicu V,- B, adresă diferită de sediul societății, respectiv S,--11, etaj 3, camera 12, județul P, sediu înregistrat la anterior declinării competenței de soluționare a cererii către Tribunalul Prahova. Or, potrivit disp. art.105 alin.1 Cod pr.civilă, actele de procedură îndeplinite de o instanță necompetentă sunt nule, textul legal consacrând o nulitate necondiționată de producerea unei vătămări.
În plus, s-a mai reținut că potrivit disp. art.87 alin.1 pct.2 Cod pr.civilă debitoarea-societate comercială trebuia citată și trebuiau să-i fie comunicate cererea și înscrisurile fie la sediul principal, fie la cel al sucursalei ori, după caz, al reprezentanței, prin reprezentanții legali. În cauză, citarea nu a respectat această cerință legală, nerezultând nici că la locul citării se află sucursala sau reprezentanța societății.
Pe fondul cauzei, cu privire la creanța creditoarei SC (România) SA, judecătorul-sindic a reținut că potrivit contractului cadru de vânzare-cumpărare nr. 4435/25.10.2005, creditoarea i-a vândut debitoarei o cantitate de 1250 tone de calcar, cu obligația pentru cumpărător de a plăti prețul în 25 de zile calendaristice de la data primei facturi neachitate, conform art. 1.5.1 din contract. În cazul nerespectării scadenței de către cumpărător, părțile au convenit că acesta datorează penalități de întârziere de 0,3% pentru fiecare zi calendaristică de întârziere, calculate pe baza sumei datorate și neachitate. În baza contractului, creditoarea a emis facturile fiscale depuse la dosar, debitoarea neachitând integral marfa, rămânând un debit de 4.309,89 lei c/valoare produse.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere calculate de creditoare, judecătorul-sindic a constatat că acestea depășesc debitul principal, deși în contract nu este inclusă o clauză care să permită depasirea cuantumului sumei asupra careia sunt calculate, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 4 alin. 1 și 3 din Legea nr. 469/2002.
Împotriva sentinței pronunțate de judecătorul-sindic a declarat recurs creditoarea SC (România) SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în drept fiind invocate dispozițiile art. 304 pct.4 Cod pr.civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța a respins excepția tadivității formulării contestației debitoarei, deoarece potrivit înscrisurilor depuse la dosar Tribunalul Vâlcea fusese legal sesizat cu acțiunea de insolvență împotriva debitoarei cu sediul în Râmnicu V,-. Mai mult, această instanță a comunicat debitoarei copie a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, procesul-verbal de comunicare a fost semnat, iar contestația a fost formulată la data de 3.11.2008.
Întrucât debitoarea a primit, semnat și aplicat ștampila societății pe notificare, a formulat chiar și întâmpinare, recurenta consideră că potrivit dispozițiilor art. 87 alin.1 pct.2 Cod pr.civilă au fost comunicate debitoarei chiar la o reprezentanță cererea și înscrisurile, situație în care actele de procedură îndeplinite de Tribunalul nu sunt nule, iar contestația debitoarei este tardivă.
Cu privire la creanța sa, recurenta arată că aceasta reprezintă contravaloarea mărfii și penalitățile, penalități care au fost calculate conform prevederilor contractuale, clauze cu care debitoarea a fost de acord la semnarea contractului.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea procedurii insolvenței.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a interpretat în mod just și legal cauza dedusă judecății, respingând excepția tardivității formulării contestației debitoarei invocată de recurentă.
Ca atare, în mod corect a fost respinsă această excepție, considerându-se că intimatei i-a fost comunicată o copie a cererii creditoarei de către o instanță necompetentă. Este evident că nu se poate vorbi despre o tardivitate a contestației, deoarece instanța investită inițial prin cererea creditoarei-recurente SC SA, respectiv Tribunalul Vâlcea, nu era instanța competentă să judece această cerere; la momentul respectiv, conform art. 6 din Legea insolvenței, competența revenea Tribunalului Prahova, deoarece debitoarea-intimată avea sediul în orașul S, în raza teritorială de competență a acestui din urmă tribunal. Se poate observa că intimata și-a mutat sediul în mod procedural și legal în județul P în luna februarie 2008, fiind evident faptul, nerecunoscut de recurentă, că la data promovării acțiunii în insolvență de către aceasta, instanța competentă pentru judecarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței era Tribunalul Prahova și nu Tribunalul Vâlcea.
De asemenea, Tribunalul Prahovaa apreciat în mod just și corect faptul că recurenta a prezentat o creanță calculată cu încălcarea prevederilor exprese ale art. 4 alin.3 din Legea 469/2002, privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, astfel că aceasta nu îndeplinea condițiile cuantumului minim al creanței de 10.000 RON în baza art. 3 pct.12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Cu toate că în contractul încheiat între părți, respectiv contractul nr. 4435/25.10.2005 nu s-a stipulat expres faptul că penalitățile de întârziere pot depăși cuantumul sumei debitului principal, în raport cu care sunt calculate, recurenta a calculat o sumă mult mai M față de debitul principal, contrar art. 4 alin.3 din Legea nr. 469/2002, unde se arată că "totalul penalităților nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care, prin contract, s-a stipulat contrariul".
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea SC (România) SA, cu sediul în B, Business, Calea, nr. 169 A, corp B,.7, sector 1, prin punctul de lucru Ciment Câmpulung, cu sediul în com. M Pravat, jud. A împotriva sentinței nr. 546 din data de 4 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu debitoarea SC căi ferate și alte căi de comunicație SA, cu sediul în S,--11,.3, camera 12, jud. P, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J- și creditoarele SC SRL, cu sediul procesual ales în B, Calea 13, nr. 133, -b,.2,.5,.59, sector 5 și SC Sud SRL, cu sediu procesual ales în B, - Business,-,.4, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 2ex./1.07.2009
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. fond -
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Tănăsică Elena Nițu
← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
---|