Practica judiciara insolventa. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1.296/2009
Ședința publică din data de 07.04.2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Andrei Axente Irinel
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 4154/25.11.2008 pronunțată în dosarul cu număr unic - al Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimata SC SRL - ÎN FALIMENT - PRIN LICHIDATOR LG, având ca obiect procedura enței angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
S-a prezentat referatul cauzei, după care,
Instanța în urma deliberării, în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată recursul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 4.154 din data de 25 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșs -a admis acțiunea lichidatorului judiciar LG, B M, desemnat pentru falimentul debitoarei, județul M, în contradictoriu cu pârâta și, în consecință a fost obligată pârâtă să suporte pasivul societății debitoare, în cuantum de 56.652,16 lei.
Examinând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile Legii nr. 85/2006 incidente în speță, judecătorul sindic a constatat că potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 n cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de ență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de ență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de ență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Acțiunea lichidatorului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 183 alin. 1 lit. a și e din Legea nr. 85/2006.
Din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar pe parcusul derulării procedurii, a rezultat că o parte din bunurile care au fost înregistrate în evidențele contabile nu mai existau în patrimoniu debitoarei, fiind înstrăinate altei prsoane, fără justificare legală.
Astfel, utilajul IFRON cu nr. de înmatriculare -nu a fost predat lichidatorului, pârâta menționând că acesta a fost înstrăinat, deși din documentele contabile rezultă că acesta mai există în patrimoniul debitoarei, cumpărătorul stornându-i factura de vânzare, bunul fiindu-i predat înapoi.
Pentru un de aburire, administratorul a declarat că acesta a fost luat de apă în perioada inundațiilor.
Față de cele de mai sus, judecătorul sindic a constatat că prin nepredarea de către lichidator a unei părți din activele societății, se prezumă că administratorul societății a folosit bunurile în interes propriu, a ascuns o parte din activele societății, iar prin aceste fapte a cauzat starea de ență a societății.
După valorificarea unor bunuri din patrimoniul debitoarei și distribuirea sumelor către creditori, a rămas de acoperit obligația în cuantum de 56.833,87 lei față de trei creditori, conform tabelului definitiv al creanțelor debitoarei.
La plata acestui pasiv a fost obligată pârâta.
În consecință, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a și e din Legea nr. 85/2006, acțiunea a fost admisă, potrivit dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâta, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, dată cu încălcarea dispozițiile art. 86 alin. 1 - 3.pr.civ.
În motivarea recursului s-a relevat că debitul datorat de către societatea debitoare nu este real, având în vedere și dispozițiile art. 306 alin. 1, art. 312 rap. la art. 316.pr.civ.
În final, pârâta a solicitat și îndreptarea erorilor procedurale cât și pe cele privind contestația depusă de societatea debitoare.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma dispozitiilor art. 304 indice 1. instanta de recurs retine urmatoarele:
Prin recursul declarat, parata recurenta invoca in principal faptul ca debitul invocat prin cererea de angajare a raspunderii administratorului statutar nu este cel real, aspect care va fi dovedit prin inscrisurile depuse in probatiune. La cele doua termene de judecata recurenta nu a depus insa nici un inscris in acest sens.
Mai mult insa, invocarea unor aspecte legate de cuantumul creantelor inscrise in tabelul de creante al debitoarei, cuantum total care constituie si pasivul la plata caruia a fost obligata parata recurenta nu poate fi realizata intr-o maniera utila in aceasta faza a procedurii de enta. In acest context trebuie enuntat faptul ca parata recurenta nu a facut dovada faptului ca a utilizat cu succes caile procedurale legale impotriva sentintei pronuntata de catre judecatorul sindic prin care a fost incuviintat tabelul de creante al debitoarei, dupa analizarea declaratiilor de de catre judecatorul sindic.
Prin sentinta recurata judecatorul sindic a retinut in sarcina paratei recurente in baza probatoriului administrat savarsirea faptelor reglementate de dispozitiile art. 138 alin. 1 lit a si e din legea 85/2006, in concret faptul ca a folosit o parte din bunurile societatii in interes personal si a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a marit in mod fictiv pasivul acesteia.
Prin recursul declarat recurenta nu invoca aspecte legate de savarsirea faptelor reglementate de dispozitiile anterior enuntate ci aspecte legate de cuantumul pasivului debitoarei supuse procedurii de enta, aspecte solutionate irevocabil in fazele anterioare ale procedurii de enta.
Pentru aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1. recursul va fi respins ca neintemeiat si sentinta recurata va fi mentinuta ca fiind pe deplin legala si temeinica, deoarece a realizat o pertinenta analiza a probatoriului administrat iar judecatorul sindic a admis in mod intemeiat cererea de angajare a raspunderii administratorului statutar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 4.154 din 25 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./2 ex./29.05.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Andrei Axente IrinelJudecători:Andrei Axente Irinel, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 6/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 691/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
