Practica judiciara insolventa. Decizia 691/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
-faliment -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.691
Ședința publică din 09 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Nechifor Veta
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în municipiul S,-, județul S - împotriva sentinței nr. 134 din 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta, debitoarea intimată - SRL - prin lichidator S, pârâtul intimat și intimatul - parte în proces Oficiul Național al Registrului Comerțului - prin de pe lângă Tribunalul Suceava.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu disp.art. 150 Cod pr.civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față,constată;
Prin sentința nr. 134 din 27 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceavaa fost respinsă cererea de antrenare a răspunderii materiale a pârâtului, cerere formulată de lichidatorul judiciar ACCER
Prin aceeași sentință, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței, în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, a debitoarei - "" SRL și radierea acesteia din registrul comerțului.
Totodată s-a făcut aplic. art. 135, 136 și art.4 alin.4 și 5 din același act normativ.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut, în esență, că lichidatorul judiciar nu a arătat în ce măsură, prin nedepunerea documentelor contabile s- determinat ori mărit starea de insolvență, astfel că nu poate fi reținută legătura de cauzalitate între faptă și rezultat.
Cât privește fapta prev. la art. 138 alin.1 lit.e din lege, reține judecătorul sindic, lichidatorul judiciar nu arată ce active au fost deturnate ori ascunse ca simpla indicare printr-o adresă emisă de către primarul comunei, că debitoarea deține bunuri imobile nu reprezintă o probă certă pentru a putea determina legătura de cauzalitate.
Referitor la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar prin care arată că societatea debitoare nu deține bunuri, judecătorul sindic constatat că acesta este întemeiat, impunându-se închiderea procedurii în baza art.131 din lege, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Împotriva sentinței tribunalului, a declarat recurs creditoarea S, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că nedepunerea documentelor contabile de către pârât conduce la prezumția că operațiunile contabile nu au fost corect întocmite ori că nu s-au întocmit pentru a evita verificarea lor și că, de asemenea, prin același raport, lichidatorul a precizat că societatea debitoare și-a desfășurat activitatea fără a depune rapoartele legale și fără a înregistra veniturile și cheltuielile realizate, contabilitatea nefiind astfel condusă în conformitate cu dispozițiile legale în materie.
Referitor la incidența disp.art. 138 alin.1 lit.e din lege, arată recurenta, din raportul lichidatorului judiciar rezultă că societatea debitoare a înregistrat cheltuieli de altă natură decât din activitatea de bază, prin diminuarea activului cu activele imobilizate.
Recursul este întemeiat.
Potrivit disp.art. 138 alin.1 lit.d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței,poate fi antrenată răspunderea materială a membrilor organelor de supraveghere din cadrul societății debitoare sau de conducere, precum și orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a acesteia prin ținerea unei contabilități fictive ori dacă au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Conform disp.art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele juridice, societăți comerciale, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării societății respective.
Faptele arătate mai sus, se încadrează și în art.143 lit.a din Legea nr.85/2006 privind infracțiunea de bancrută frauduloasă, ceea ce-i conferă răspunderii o natură civilă delictuală, fiind indiferent în această situație dacă obligațiile încălcate derivă din contract.
În speță, nepredarea de către pârât, fost administrator al societății debitoare, a documentelor contabile către lichidatorul judiciar prezumă că acesta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau a făcut să dispară documentele contabile pentru a nu se putea verifica activitatea debitoarei.
Prin urmare, neintrând în posesia documentelor contabile ale societății debitoare, lichidatorul judiciar a fost în imposibilitate, neimputabilă lui, de a analiza cauzele care au dus societatea la insolvență sau persoanelor răspunzătoare de aceasta, încât, și în privința raportului de cauzalitate dintre faptă și efect operează prezumția existenței acestuia, prezumție ce nu a fost răsturnată de către pârât prin proba contrarie.
De asemenea, curtea apreciază că pârâtul a săvârșit și fapta prev.la lit. e din art.138 alin.1 din lege, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, respectiv, că acesta a dispus continuarea activității deși societatea fusese dizolvată prin hotărârea judecătorului delegat la Registrul comerțului, neraportând veniturile realizate.
Așadar, se poate aprecia că pârâtul intimat a deturnat sau a ascuns o parte din activul societății, pe care o administra, faptă care a condus societatea la încetarea de plăți.
Față de cele expuse mai sus, instanța, constatând că sentința judecătorului sindic este netemeinică și nelegală în ce privește cererea de atragere a răspunderii materiale a pârâtului, în baza art.312 alin.1-3 Cod pr. civilă, va admite recursul creditoarei și va modifica parțial sentința, în sensul admiterii acestei cereri, pârâtul urmând să răspundă pentru pasivul societății debitoare în sumă de 27.105 lei.
Totodată vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței ca fiind legale și temeinice.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în municipiul S,-, județul S - împotriva sentinței nr. 134 din 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Modifică parțial sentința tribunalului, în sensul că:
Admite cererea formulată de lichidator pentru antrenarea răspunderii materiale a pârâtului, pe care-l obligă să suporte pasivul societății debitoare în sumă de 27.105 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 9 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./13.04.2009
Președinte:Morariu AdrianaJudecători:Morariu Adriana, Sas Remus, Nechifor Veta
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1604/2009. Curtea de... → |
|---|
