Practica judiciara insolventa. Decizia 10/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr.10/COM
Ședința publică de la 5 ianuarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Erol Geli
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de recurenta reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1 și de recurentul pârât, domiciliat în C,-,.1C,. E,.3,.202, județul C, împotriva sentinței civile nr.1663/COM din 16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr- ( în format vechi nr.6224/COM/2003), în contradictoriu cu intimata debitoare BURSA MARITIMĂ ȘI DE MARFURI SA - cu sediul în localitatea C str.B- 1 - 1018, nr.2, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator judiciar -, cu sediul în C,-, județul C, intimații reclamanți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în C, str.-.-, nr.18, județul C, - - SA, cu sediul în C, Port, 34, județul C, - SA B - SUCURSALA AR C, cu sediul în C, Port 34, județul C, intimații pârâți, domiciliat în B, sector 2,-, domiciliat în C,-, -2,.7, județul C, domiciliat în C,-, -E2,. A,.5,.13, județul C, domiciliat în C,-,.1C,.178, județul C, domiciliat în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței.
Dezbaterile asupra fondului motivelor de recurs au avut loc în ședința publică din 15 decembrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 22.XII.2008; 29.XII.2008; 05.01.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
1. Obiectul și părțile litigiului
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța - Secția comercială și înregistrat sub numărul - creditoarea - Serv SRL, lichidator judiciar desemnat al - SRL a solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr.64/1995 față de debitoarea Maritimă și de Mărfuri
Prin sentința civilă nr.8230/19.11.2003, judecătorul sindic a admis cererea creditoarei - SRL și a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de debitoarea Maritimă și de Mărfuri C fiind numit în calitate de administrator judiciar - & SRL
Tabelul preliminar al obligațiilor debitoarei a fost depus la data de 26.04.2004, iar tabelul definitiv a fost depus la 31.05.l2004 fiind înscriși următorii creditori:AVAS, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-ȚA, - - SRL, TRANSILVANIA, - - SA și SNP SA.
Prin încheierea nr. 8603/06.12.2004, judecătorul sindic a dispus intrarea în faliment a debitoarei Maritimă și de Mărfuri SA.
La data de 07.03.2005 a fost depus la dosar tabelul definitiv consolidat în care au fost înscriși următorii creditori: AVAB(2204.25 USD), ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C(6589,87 lei), - - SRL (6000lei), - SA(2072,80 lei) și (100.000 lei).
Prin raportul final depus la dosar la data de 11.04.2005, se arată că administratorul judiciar nu a intrat în posesia actelor și informațiilor prevăzute de art.33 din lege, astfel încât nu s-a putut întocmi raportul prevăzut de art.56 din lege privind cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți, cu menționarea persoanelor cărora le este imputabilă aceasta. De asemenea, nu s-a putut realiza inventarierea bunurilor din averea debitoarei dar prin adresa nr. 4984/15.01.2004, a comunicat că debitoarea nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile sau imobile. S-a propus totodată, antrenarea răspunderii patrimoniale personale a domnului, având calitatea de administrator al - Maritimă și de Mărfuri SA, apreciindu-se că acesta a contribuit la ajungerea debitorului în stare de încetare de plăți, prin faptele prevăzute de art.137 lit.d din Legea 64/1995 republicată și modificată în sensul că a ascuns și a făcut să dispară, în orice mod, documentele contabile ale societății, în scopul denaturării situației financiare.
La data de 20.04.2005 creditoarea AVAS a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale lui în calitate de fost administrator al societății debitoare pentru suma de 2204,25 USD reprezentând creanța datorată debitoare și nerecuperată.
În motivarea cererii s-a aratat că prin activitatea desfășurată, fostul administrator, cu bună știință, a determinat falimentul societății. Astfel, la data deschiderii procedurii, debitoarea înregistra datorii către Fondul Național unic de asigurări sociale de sănătate în sumă de 7229,50 lei, parte din această sumă reprezentând contribuția personală a angajaților societății, în calitate de asigurați, pe care pârâtul avea obligația să o vireze lunar către Fondul Național unic de asigurări sociale de sănătate. Utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri. Pe de altă parte, pentru nevirarea la timp a acestor contribuții s-au calculat majorări și penalități care au contribuit la intrarea societății în incapacitate de plată. În condițiile reținerii sumelor datorate de persoanele angajate, sursa de finanțare a constituit-o arieratele bugetare fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.137, litera f din Legea 64/1995, respectiv de utilizare de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri. În al doilea rând se arată că sunt îndeplinite și condițiile răspunderii administrative pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art.137 litera d din Legea nr. 64/1995 republicată, în sensul că nu și-a îndeplinit obligația de a ține contabilitatea în conformitate cu legea.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.137 lit.d și litera f din Legea nr.64/1995 republicată.
La data de 27.04.2005, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Cad epus cerere de atragere a răspunderii administratorului în vederea obligării pârâtului la plata debitului datorat bugetului de stat (8016,12 lei).
În motivarea cererii s-a arătat că prin comportamentul său pârâtul s-a sustras plății creditorilor și a împiedicat activitatea lichidatorului judiciar de a stabili existența eventualului patrimoniu al societății. Prin acest comportament au fost încălcate prevederile legii 82/1991 republicată, astfel încât faptele comise se circumscriu prevederilor art. 137 lit. d din Legea nr. 64/1995.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 137 lit. d din Legea nr. 64/1995.
Creditoarea - SA Caf ormulat, la data de 03.06.2005, cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitorului, domnul, prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata debitului în sumă de 2072,80 lei (aport la capitalul social) și 70.80 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că acesta nu a depus documentele contabile încălcând astfel prevederile legii contabilității nr. 82/1991. Astfel, prin faptele comise, reținute în cuprinsul raportului final, fostul administrator se face vinovat de ajungerea debitoarei în stare de încetare de plăți.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.137 lit.d din Legea 64/1995.
Și creditoarea SA a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a lui, cerere depusă la dosar la data de 25.10.2005 întrucât acesta a desfășurat o activitate păguboasă, care cu bună știință a determinat falimentul societății.
În drept s-au invocat dispozițiile art.72,73 și 148 din Legea 64/1995.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 31.10.2005 și 12.12.2005 a solicitat respingerea cererilor de antrenare a răspunderii formulate de creditoarele - SA, AVAS și Administrația Finanțelor Publice C și - SA Sucursala ar SA C și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În apărarea sa, pârâtul a arătat că a devenit administrator prin Hotărârea AGA din 21.02.2002, urmare a demisie fostului președinte, dar această desemnare nu a fost confirmată niciodată de Consiliul de Administrație și nu și-a exprimat niciodată acordul pentru a exercita această funcție, dovadă fiind că nu a prezentat declarația necesară pentru efectuarea mențiunii la ORC și nu a depus niciodată garanția necesară. Astfel, nu a îndeplinit niciuna din atribuțiile legale ale administratorului sau ale președintelui Consiliului de Administrație, nu a avut niciodată specimen de semnătură în bancă, evidența contabilă nu s-a aflat niciodată în posesia sau la dispoziția sa. În drept se arată că extrasul hotărârii AGA a fost întocmit mult după momentul adunării generale de persoane care nu mai dețineau nici o calitate în cadrul societății, că nu se face, sub nici o formă, vinovat nici de săvârșirea vreunei fapte din cele reținute de creditoare și implicit nici de insolvența societății, nefiind îndeplinite condițiile angajării răspunderii delictuale.
La data de 30.01.2006 creditoarea AVAS depune cerere completatoare la acțiunea de atragere a răspunderii patrimoniale în sensul introducerii în cauză a numiților, G,.
Ca urmare a indicării de către creditoarea AVAS a domiciliilor doar a 5 dintre pârâții chemați în judecată, prin încheierea din 26.06.2006, judecătorul sindic a dispus disjungerea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de AVAS în contradictoriu cu pârâții, și, precum și suspendarea în temeiul art.155, indice 1.civ Cod Penal a judecării cererii formulate în contradictoriu cu pârâții, G, și.
Pârâtul, prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 27.11.2005 a solicitat scoaterea din cauză, întrucât nu este persoana chemată în judecată de reclamanta AVAS. Astfel, nu există nici la dosarul cauzei, nici în arhiva societății debitoare și nici măcar în registrul comerțului vreo dovadă cu privire la identificarea acelui care a avut calitatea de administrator al debitoarei. Aceste apărări au fost calificate de judecătorul sindic ca vizând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, conform încheierii din 27.11.2007.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 15.01.2007, pârâtul a arătat că a făcut parte din Consiliul de Administrație al debitoarei în perioada 1995-1996 astfel încât, față de declanșarea procedurii de faliment în anul 2003, nu se justifică atragerea răspunderii sale patrimoniale. Astfel, deși în arhiva Oficiului Registrului Comerțului nu există documentul prin care a fost revocat din funcție și nici alte documente pentru perioada 1996-1999, din Hotărârea AGA din 14.04.1999 rezultă că la data de 14.04.1999 nu mai figura ca administrator numit și nici ca administrator revocat.
La termenul de judecată din 02.04.2007, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 14.04.2008, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei AVAS, excepția lipsei calității sale procesuale pasive iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată față de caracterul răspunderii personale reglementată de Legea nr. 64/1995 republicată și preluată de Legea nr. 85/2006, față de faptul că nu s-a dovedit existența faptei ilicite, existența prejudiciului și raportul de cauzalitate între acestea.
2. Hotărârea Tribunalului
Prin sentința civilă nr. 1663/COM/2008 Tribunalul Constanța - Secția comercială a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei AVAS, invocată de pârâtul; a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților, și; a respins acțiunea formulată de reclamanta creditoare AVAS în contradictoriu cu pârâții, și; a respins acțiunile formulate de creditoarele reclamante C-ȚA, - și B prin Sucursala ar C împotriva pârâtului ca neîntemeiate; fost obligată creditoarea AVAS să plătească pârâtului cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel a reținut, în esență, judecătorul sindic următoarele:
La data de 20.04.2005 creditoarea AVAS a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a lui în calitate de fost administrator al societății debitoarei pentru suma de 2204,25 USD reprezentând creanța datorată de debitoare și nerecuperată.
La data de 27.04.2005, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Cad epus cerere de atragere a răspunderii administratorului.
Creditoarea - SA Caf ormulat, la data de 03.06.2005, cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitorului, domnul, prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata debitului în sumă de 2072,80 lei (aport la capitalul social) și 70.80 lei cheltuieli de judecată.
Și creditoarea SA a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a lui, cerere depusă la dosar la data de 25.10.2005 întrucât acesta a desfășurat o activitate păguboasă, care cu bună știință a determinat falimentul societății.
Cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului a fost formulată de reclamanta creditoare AVAS la data de 20.04.2005, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, astfel încât la acea dată erau aplicabile dispozițiile Legii nr. 64/1995.
Sub imperiul Legii nr. 64/1995 calitatea procesuală activă de a formula cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale aparținea creditorilor iar nu lichidatorului judiciar. Faptul că, după intrarea în vigoare a legii nr. 85/2006, calitatea de a formula acțiunea de atragere a răspunderii patrimoniale aparține lichidatorului judiciar, nu înseamnă că normele noi de procedură trebuie să retroactiveze și să determine lipsa calității procesuale active a creditorului care a acționat conform legii vechi.
Cu privire laexcepția lipsei calității procesuale pasivea pârâtului, și:
Motivele invocate de pârâtul legate de faptul că a deținut calitatea de administrator al debitoarei doar în perioada 1995-1996 iar deschiderea procedurii a avut loc în 2003, nu determină o lipsă a calității procesuale pasive, existând posibilitatea ca tocmai în acea perioadă să fi fost săvârșite fapte ce au determinat ajungerea debitoarei în încetarea de plăți. Prin urmare, aceste aspecte privind săvârșirea sau nu în perioada menționată a faptelor imputate urmează a fi analizate pe fondul cauzei, iar excepția lipsei calității procesuale pasive a lui va fi respinsă.
În ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, se constată că și motivele invocate de acestea vizează fondul cauzei atâta timp cât reclamanta a chemat în judecată pârâtul, domiciliat în C iar aspectele legate de calitatea acestuia de administrator al Bursei Maritimă și de Mărfuri SA urmează să fie analizate pe fondul cauzei.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că din "raportul final" depus la dosar la data de 11.04.2005a rezultat că administratorul judiciar nu a intrat în posesia actelor și informațiilor prevăzute de art.33 din lege astfel încât nu s-a putut întocmi raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetarea de plăți, cu menționarea persoanelor "cărora le este imputabilă" aceasta.
Din lista noilor membri ai Consiliului de Administrație admiși în AGA, din 14.07.1995 (fila 145), a rezultat că aceștia sunt:, și. Datele de identificare ale acestora și în special a lui nu se află în evidența Oficiului Registrului Comerțului conform adresei nr. /2006(fila 130).
Prin Hotărârea nr. 2/14.04.1999(fila 146) au fost revocați din funcția de administratori următorii membri:, și au fost numiți următorii: G, - și.
De asemenea, în aceeași hotărâre se menționează componența Consiliului de Administrație:, -, G, G, C, G, -, - și.
La data de 22.01.2002 are loc ședința - Maritimă și de Mărfuri SA C având ca ordine de zi, printre altele, și alegerea unui nou consiliu de administrație. Din procesul verbal al ședinței A (fila 44, vol.II) rezultă că s-a aprobat numirea în funcția de președinte al Consiliului de Administrație a domnului în locul domnului și că numărul de membri ai Consiliului de Administrație rămâne același până la următoarea AGA cu 3 posturi vacante (, și ).
Ulterior a fost emisă din 22.01.2002 și Actul adițional de modificare a Actului Constitutiv al Bursei Maritime și de Mărfuri SA C având dată certă cu nr. 8783/09.06.2003, acte depuse spre înregistrare la ORC sub nr. 29950/24.11.2003.
Temeiul juridic al cererilor de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților, și, invocat de reclamantă l-a constituit art. 137 din Legea nr.64/1995 pentru faptele săvârșite în perioada 1996-2003.
Din declarația de creanță formulată de CAS Județului C( creanță preluată de creditoarea AVAS) rezultă, conform notei de constatare nr. 217/10.12.2003 că debitoarea a reținut și nu a vărsat la Fondul de Asigurări Sociale de Sănătate suma de 41.746.002 lei vechi. Din aceste documente nu rezultă perioada în care nu s-au virat contribuțiile la asigurările sociale de sănătate" astfel încât se consideră că această nevirare a avut loc în perioada anterioară datei de 10.12.2003.
În ce privește fapta ilicită, pentru nevirarea contribuției la asigurările sociale de sănătate, creditoarea AVAS a invocat litera f, respectiv "a folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți". Această faptă presupune, însă, săvârșirea cu intenție directă, iar mijloacele ruinătoare trebuie să constea în modalități de obținere a unor resurse în vederea amânării momentului încetării plăților.
În cauză nu s-a dovedit săvârșirea cu intenție directă (prevederea rezultatului faptei sale și urmărirea procedurii acestui rezultat prin săvârșirea acelei fapte) a folosirii vreunui "mijloc ruinător" iar nevirarea contribuției nu reprezintă o modalitate de obținere a unor resurse financiare ci o neîndeplinire a obligațiilor fiscale. Astfel, pentru a se întruni condițiile art. 138 lit. f, trebuia făcută dovada că suma reprezentând contribuțiile la asigurările sociale a fost reținută în mod voit de către pârâți, că această sumă a fost folosită în mod concret de aceștia pentru a amâna momentul declarării insolvenței, dovezi care nu au fost efectuate în cauză.
În ce privește fapta ilicită prevăzută de art. 138 lit.d invocată de creditoarele reclamante AVAS, Administrația Finanțelor Publice C și SA, ("au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară un ele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea"), reclamantele au arătat că săvârșirea acestei fapte a rezultat din nepredarea documentelor contabile, după deschiderea procedurii insolvenței, administratorului judiciar. Fapta de a nu preda evidența contabilă nu dovedește că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea sau că s-a făcut să dispară unele documente contabile decât dacă se dovedește expres că aceste documente contabile se aflau în posesia pârâților iar aceștia -cu rea credință- nu le-au înmânat administratorului/lichidatorului judiciar. Din interogatoriu pârâtului și întâmpinările celorlalți pârâți a rezultat că documentele contabile nu se aflau în posesia lor.
Pe de altă parte, din fișa ORC depusă la dosar la data de 08.06.2006 (fila 104, vol.II) rezultă că nu s-a depus la registrul comerțului bilanțul contabil pe anii 2002-2004. Deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului a fost făcută la data de 19.11.2003 astfel încât se va avea în vedere nedepunerea bilanțului anual doar pe anii 2002-2003.
Din Hotărârea AGA nr.2/14.04.1999 rezultă că la acea dată nu mai aveau calitatea de administratori:, și astfel încât, față de dispozițiile art.73 lit.c din Legea nr. 82/1991 și potrivit cărora răspunderea pentru ținerea registrelor prevăzute de lege și de a ține contabilitatea în conformitate cu legea revine administratorilor, se constată că acești pârâți nu sunt răspunzători pentru nedepunerea bilanțurilor anuale la registrul comerțului în perioada 2002-2003 pentru că nu mai aveau nici o calitate în acest sens.
În ce privește pârâtul, din procesul verbal al ședinței AGA (fila 44, vol, vol II), rezultă că din data de 22.01.2002, domnul s-a retras din funcția de președinte al Consiliului de Administrație în locul acestuia fiind ales domnul. În baza acestui proces verbal a fost întocmită Hotărârea AGA Maritimă și de Mărfuri SA C, hotărâre înscrisă în registrul comerțului conform încheierii nr. 21720/2.12.2003 a judecătorului delegat la. de pe lângă Tribunalul Constanța. Având în vedere că această hotărâre nu a fost atacată sau anulată, ea este valabilă și produce efectele juridice specifice, judecătorul sindic neputând să analizeze legalitatea ei astfel încât susținerile pârâtului din întâmpinare raportate la această hotărâre nu vor fi avute în vedere.
În consecință,având în vedere că din data de 22.01.2002, pârâtul nu mai deținea calitatea de administrator, prin raportare la art.73 din legea nr. 82/1991, nu mai poate răspunde pentru nedepunerea bilanțurilor anuale pe anii 2002-2003.
În ce privește pârâtul care din data de 22.01.2002 deținea calitatea de președinte al Consiliului de Administrație și avea obligația, conform art.73 lit.c din Legea nr.82/1991 R, de a tine registrele cerute de lege, pentru a se putea antrena răspunderea acestuia este necesar a fi îndeplinite toate condițiile menționate anterior. Astfel, obligația de a ține registrele contabile prevăzute de lege revenea pârâtului (aceasta în baza dispozițiilor art.73lit.c din Legea nr. 2/1991, iar pârâtul nu a dovedit, deși a declarat în întâmpinare, că aceste atribuții aparțineau altei persoane) dar nu s-a făcut dovada că prin nerespectarea acestei obligații s-a cauzat starea de insolvență. Creditorii înscriși în tabelul definitiv consolidat au suferit un prejudiciu concretizat în imposibilitatea satisfacerii creanțelor înscrise în acest tabel dar legătura de cauzalitate dintre acest prejudiciu și fapta pârâtului "de a nu ține registrele cerute de lege" nu fost dovedită. Mai mult, din rapoartele întocmite de administratorul/lichidatorul judiciar (fila 199, vol.I și fila 3, vol II) rezultă că în lipsa actelor și informațiilor prevăzute de art.33 din lege nu s-a putut întocmi raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți, cu menționarea persoanelor cărora le este imputabilă acestora.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs AVAS și.
Prin recursul său a criticat hotărârea pronunțată sub aspectul greșitei respingeri a excepției lipsei sale de calitate procesuală, motivat de următoarele aspecte:
- greșit instanța a dispus citarea sa în cauză întrucât în dosarul cauzei, în arhiva societății debitoare și nici în registrul comerțului nu există vreo dovadă cu privire la identificarea lui ca având calitatea de administrator al debitoarei.
- în evidențele Oficiului Registrului Comerțului nu există documente privind identificarea lui.
În recursul său creditoarea AVAS a criticat următoarele:
Hotărârea a fost pronunțată nelegal de către judecătorul sindic.
administratori au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura fonduri societății, în scopul întârzierii încetării de plată, aspect ce provocat starea de insolvență.
Neachitarea obligațiilor financiare ale societății în condițiile pasivității în procurarea de lichidități pe fondul neînregistrării unor importante costuri în vederea achiziționării de materie primă, pentru care ulterior nu mai existau disponibilități necesare prelucrării acesteia.
Administratorii trebuia să facă demersuri pentru a stagna funcționarea cu toate că aveau posibilitatea de a solicita aplicarea procedurii insolvenței atâta timp pasivul era mai mic și creditorii aveau posibilități mai mari de îndestulare.
Cu toate acestea intimații au preferat ca sursă de finanțare arieratele bugetare.
Răspunderea organelor de conducere este una specială ce dă posibilitatea juridică creditorilor de a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitoarei; mandatul administratorilor este oneros iar răspunderea acestora se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Condițiile răspunderii civile delictuale ce se impune a se antrena sunt întrunite: există prejudicii, culpa este prezumată în ce privește novația, chiar și culpa cea mai ușoară poate antrena această răspundere.
Se concluzionează prin cererea de recurs că sunt întrunite condițiile prev. de art. 138 lit. c și f din Legea 85/2006 astfel că se impune antrenarea răspunderii pârâților, pentru suma de 2204,25
În susținerea recursului său recurentul s-a prevalat de proba cu înscrisuri fiind anexate la dosar: adresa nr.17517/2006 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța,lista noilor membri ai Consiliului de Administrație admise în AGA din 14.07.1005 Oficiul Registrului Comerțului la 7.11.2006, cerere înscriere mențiuni formulate de .
4. Curtea
Analizând criticile formulate prin raportare la actele și lucrările dosarului Curtea va reține următoarele:
Referitor la recursul declarat de către, Curtea va reține că acesta este întemeiat, cu consecința admiterii sale.
Prima instanță a reținut ca și argument pentru respingerea excepției lipsei calității sale procesual pasive împrejurările conform cu care pe de o parte apărările făcute pe această excepție vizează fondul cauzei urmând a se cerceta cu această ocazie, iar pe de altă parte faptul că a fost chemat în judecată cu domiciliul în C, ceea ce nu poate conduce la concluzia lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Instanța de recurs va reține că excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată, din probatoriile administrate în cauză, reieșind că la Oficiul Registrului Comerțului nu există copii ale actului de identitate sau alte date de identificare a persoanei,desemnate ca administrator la Maritimă de Mărfuri
În condițiile în care recurentul-pârât contestă că ar fi avut vreodată calitatea de administrator al societății debitoare, iar la Oficiul Registrului Comerțului nu sunt înregistrate date cu privire la identificarea acestei persoane iar creditoarea nu a produs dovezi din care să rezulte identitatea dintre recurentul - pârât și, fost administrator al debitoarei falite, Curtea reține că se impune admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate în sensul că se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a lui cu consecința respingerii acțiunii formulate ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ce privește recursul declarat de creditoarea AVAS, Curtea va reține următoarele:
AVAS a formulat cerere de antrenare a răspunderii materiale a pârâtului în temeiul disp. art.137 lit. d și f din Legea 64/1995 pentru utilizarea de mijloace dăunătoare și neținerea contabilității.
a formulat împotriva aceluiași pârât, aceeași cerere de antrenare a răspunderii întemeiată însă numai pe lit. d din Legea 64/1995.
Creditoarea SA Cai nvocat răspunderea lui pe același temei juridic iar și-a motivat cererea pe desfășurarea unei activități păguboase dar și pe neținerea contabilității, obligație ce revenea administratorilor.
Judecătorul sindic analizând cererea creditoarei sub aspectul lit. f din art.138 din Legea 64/1995 a reținut neîntrunirea cumulativă a condițiilor prev. de lege pentru antrenarea răspunderii, în funcție de acest temei.
Referitor la temeiul reprezentat de disp. art.138 lit. d din Legea 64/1995 s-a reținut de asemenea de către judecătorul sindic caracterul nefondat al cererii motivat prin aceea că, faptul de a nu preda evidența contabilă nu dovedește că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea sau că s-a făcut să dispară unele documente contabile decât dacă se dovedește că aceste documente contabile se aflau în posesia pârâților iar aceștia cu rea-credință nu le-au înmânat administratorului/lichidatorului judiciar.
Din recursul formulat de creditorul AVAS reiese că aceasta critică hotărârea judecătorului sindic sub aspectul conform cu care instanța de fond, bazându-se în totalitate pe susținerile intimaților-pârâți a neglijat realitatea argumentelor ce justificau aplicarea prevederilor art.138 lit. c și din Legea nr.85/2006 (filele 11 dosar recurs).
De asemenea considerentele cererii de recurs vizează critici sub aspectul faptelor constând în folosirea de mijloace ruinătoare pentru procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii de plăți precum și dispunerea în interes personal a continuării activității ce duce în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.
Raportând criticile aduse prin motivele de recurs de creditoarea AVAS la cererea de antrenare a răspunderii întemeiată pe art.137 lit. d și f din Legea 64/1995 - actual Legea 85/2006 - pe care judecătorul sindic s-a pronunțat, cu respectarea principiului disponibilității părții, se reține de instanța de control că,în calea de atac a recursului creditoarea AVAS nu poate invoca un alt temei juridic de antrenare a răspunderii, ce nu a fost indicat în fața judecătorului sindic, în caz contrar realizându-se o încălcare a disp. art. 294 Cod procedură civilă.
În consecință critica privind întrunirea condițiilor prev. de art.138 lit. din Legea 85/2006, fost art.137 din Legea 64/2005 nu poate fi primită, judecătorul sindic cercetând cererile cu care a fost învestit în raport de temeiurile juridice invocate de creditoare.
În ceea ce privește neantrenarea răspunderii materiale a pârâților în temeiul disp. fost art.137 lit. au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, Curtea reține că soluția judecătorului sindic în raport de acest temei nu a fost criticată în recurs de niciuna dintre creditoare.
Față de cele arătate, analizând criticile formulate de AVAS sub aspectul întrunirii condițiilor prev. de art. 138 lit.f, Curtea reține că acestea sunt nefondate pentru motivele:
Este adevărat că răspunderea reglementată de art.138 din Legea 85/2006 este una specială și reprezintă un mijloc reglementat de lege pentru a se putea antrena răspunderea acelor persoane vinovate de ajungerea în insolvență a debitoarei, însă pentru a putea fi antrenat acest tip de răspundere este necesar așa cum de altfel corect a reținut și judecătorul sindic să fie întrunite cumulativ anumite cerințe.
În cauză, din probatoriile administrate, nu a reieșit că acest creditor- AVAS ar fi probat întrunirea elementelor constitutive ale situației prev. de lege la art.138 lit.f, anume folosirea de mijloace ruinătoare pentru procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii și încetării de plăți.
Temeinic a reținut judecătorul sindic că pentru se putea concluziona că sunt incidente aceste dispoziții ar fi trebuit să fie probate împrejurările legate de reținerea voită a sumelor reprezentând contribuție la asigurările sociale de către pârâți și folosirea în concret de aceștia în scopul de a amâna momentul declarării insolvenței.
Față de cele arătate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de AVAS și îl va admite pe cel a lui, în temeiul disp. art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul pârât, domiciliat în C,-,.1C,. E,.3,.202, județul C, împotriva sentinței civile nr.1663/COM din 16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr- ( în format vechi nr.6224/COM/2003).
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1663/COM/16.08.2008.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului.
Respinge cererea de antrenarea răspunderii formulată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoană fără calitate procesuală pasivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 ianuarie 2008.
Ptr. președinte, - -, semnează conf. art.261 al.2 Cod pr.civ. Președinte instanță, | Judecător, - - | Ptr. jud.- -, semnează conf. art.261 al.2 Cod. pr.civ. Președinte instanță, |
Grefier, - - |
08 ianuarie 2009
Jud.fond.
red.dec.jud.
tehnored.Gref.
4ex/16.02.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Erol Geli
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 413/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 101/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
