Practica judiciara insolventa. Decizia 1002/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 1002
Ședința publică de la 31 August 2009
PREȘEDINTE: Doina Lupea
JUDECĂTOR 2: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 3: Lotus Gherghină Lotus Gherghină
Grefier -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de creditoarele DGFP O și AVAS B împotriva sentinței nr. 657/11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SOCIETATEA AGRICOLĂ prin lichidator INSOLVENȚĂ 2007 C, având ca obiect procedura insolvenței - închidere procedură.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentele au solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod proc. civ. după care:
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, a trecut la soluționarea recursurilor.
CURTEA
Asupra recursurilor de față constată următoarele:
Prin sentința nr.657 din 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială, în baza art. 131 din Legea 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei Societatea Agricolă.
S-a dispus radierea debitoarei din Registrul societăților agricole de la Judecătoria Slatina.
În baza art. 136 din lege, a fost descărcat lichidatorul judiciar Insolvența 2007 de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură.
S-a dispus notificarea sentinței debitoarei, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice O și Registrului societăților agricole de la Judecătoria Slatina pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
S-a aprobat plata către lichidatorul judiciar a onorariului de 3500 lei și a cheltuielilor de procedură de 200 lei.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut că din documentele prezentate de societatea debitoare a rezultat că, în perioada 1996 - 1998, culturile de porumb, soarelui și înființate de societate au fost compromise în cea mai mare parte din cauza secetei prelungite și a atacului dăunătorilor și că pierderile de producție provocate de calamitățile naturale nu au mai permis redresarea activității, societatea neavând posibilități financiare pentru achitarea creditelor restante și a datoriilor către furnizorii de servicii, sămânță, îngrășăminte și obligațiilor bugetare, cu atât mai mult cu cât societatea nu a fost despăgubită pentru pierderile suferite din cauze naturale datorită lipsei fondurilor bugetare ( adresa nr. 57/11.01.2001 a O).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditoarele DGFP O și AVAS B, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Creditoarea DGFP Oai nvocat lipsa rolului activ al judecătorului sindic care trebuia să analizeze și să stăruie prin toate mijloacele pentru plata pasivului debitoarei și care a achiesat la punctul de vedere exprimat de lichidatorul judiciar cu privire la cererea de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere a debitoarei.
A invocat, totodată, încălcarea dispozițiilor art. 132 alin 2 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora o procedură de faliment va fi închisă la cererea lichidatorului judiciar atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final printr-o încheiere, când fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.
În motivele de recurs, creditoarea AVAS Baa rătat că judecătorul sindic a apreciat, în mod greșit, că sunt întrunite dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, astfel încât a dispus închiderea procedurii fără a manifesta rol activ în condițiile în care nu s-a formulat cerere de antrenare a răspunderii persoanelor cu atribuții de supraveghere și conducere a debitoarei, persoane a căror culpă este prezumată și care răspund pentru cea mai ușoară culpă.
A precizat că este prejudiciată prin faptul că nu s-a acoperit creanța sa împotriva averii debitoarei.
Nu s-a depus întâmpinare.
Analizând sentința pronunțată de Tribunalul Olt prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate:
În conformitate cu dispozițiile art. 131 din Legea nr.85/2006 n orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
În speță, Curtea apreciază că cerințele legale prevăzute de dispozițiile art. 131 din Legea nr.85/2006 sunt întrunite.
Societatea debitoare nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri impozabile în patrimoniu.
Creditorii nu au înțeles să avanseze sumele necesare continuării procedurii, deși cererea de închidere a procedurii a fost comunicată atât creditoarei DGFP O ( în ședința publică din 06.04.2009), cât și creditoarei AVAS B (prin poștă).
Ca urmare, în mod corect, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței în privința debitoarei.
Motivele de recurs privind lipsa rolului activ al judecătorului sindic în sensul nedepunerii diligențelor pentru acoperirea pasivului și atragerea răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvență a debitoarei, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
În materia insolvenței care este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, judecătorul sindic are în principal atribuții jurisdicționale, limitate la controlul judecătoresc, astfel cum sunt precizate în mod expres, în teza finală a alin.2, art.11 din Legea nr.85/2006.
deciziilor manageriale și de gestionare a averii debitoarei este atributul creditorilor și al administratorului judiciar sau al lichidatorului.
În acest sens scopul Legii nr.85/2006 este acela de a spori rolul adunării creditorilor în procedura insolvenței și de a degreva judecătorul sindic de atribuții străine activității jurisdicționale.
Atribuțiile comitetului creditorilor sunt mult mai numeroase decât în reglementările anterioare, creditorii trebuind să manifeste interes sporit cu privire la soarta debitorului ajuns în dificultate, sesizând cu cereri pe administrator sau lichidator ori judecătorul sindic, acesta din urmă neputându-se substitui lor.
Lichidatorul INSOLVENȚA 2007, în calitate de persoană căreia legiuitorul i-a conferit calitate procesuală activă pentru introducerea cererii de antrenare a răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvență a debitoarei conform art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, și-a exprimat în raportul depus( fila 117 din dosarul de fond), punctul de vedere cu privire la cauzele care au dus la apariția insolvenței debitorului constând în pierderile de producție provocate de calamități naturale, neacordarea despăgubirilor pentru pierderile înregistrate din lipsa fondurilor bugetare și, implicit, punctul de vedere referitor la acțiunea prevăzută de art. 138 în sensul că nu sunt elemente care să conducă la concluzia că organele de conducere sau supraveghere ale debitoarei au săvârșit vreuna din faptele expres prevăzute în art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea insolvenței.
De altfel, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile stabilite de art. 138 alin.3 în conformitate cu care comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie.
În raportul privind cauzele insolvenței administratorul judiciar a precizat că ajungerea în insolvență a debitoarei s-a datorat condițiilor de piață caracterizate, pe de o parte, de prețuri mari la cumpărarea seminței și cheltuieli mari pentru arat și însămânțat și, pe de altă parte, de pierderi de producție provocate de calamități naturale pentru care nu s-au acordat despăgubiri din lipsa fondurilor bugetare.
Ca urmare, lichidatorul a indicat cauzele insolvenței, neidetificând fapte de natura celor prevăzute la literele a-g din art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În condițiile menționate, nu se poate reține lipsa rolului activ în determinarea persoanelor care au cauzat starea de insolvență, creditorii prin comitetul creditorilor având posibilitatea formulării cererii de autorizare în vederea introducerii cererii de antrenare a răspunderii persoanelor vinovate de ajungerea debitoarei în starea de insolvență, cu respectarea dispozițiilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Or, creditoarele nu au depus diligențe în vederea formulării cererii de autorizare a introducerii cererii de antrenare a răspunderii în temeiul art. 138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește motivul de recurs vizând nerespectarea dispozițiilor art. 132 alin.2, Curtea apreciază că și acesta este neîntemeiat.
Potrivit art. 132 alin 1 din Legea nr. 85/2006 o procedură de reorganizare prin continuarea activității sau lichidare pe bază de plan va fi închisă, prin sentință, în urma îndeplinirii tuturor obligațiilor de plată asumate în planul confirmat. Dacă o procedură începe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi închisă în conformitate cu dispozițiile alin. (2).
Dispozițiile alin. 2 prevăd că o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă și că în urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora.
Din interpretarea prevederilor menționate mai sus rezultă că dispozițiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 sunt aplicabile în situația în care debitorul a avut bunuri în patrimoniu, acestea au fost valorificate și, urmare a valorificării, fondurile obținute au fost distribuite către creditori, iar cele nereclamate au fost depuse la bancă.
Or, în cauză, așa cum am arătat procedura a fost închisă în temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, în condițiile lipsei bunurilor din averea debitorului și a neavansării de către creditori a cheltuielilor presupuse de desfășurarea procedurii.
Pentru considerentele de mai sus, Curtea va respinge recursurile declarate de creditoarele DGFP O și AVAS B ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D
Respinge recursurile declarate de creditoarele DGFP O, cu sediul în S,-, jud. O și AVAS B, cu sediul în B,- - 11, sector 1, împotriva sentinței nr. 657/11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SOCIETATEA AGRICOLĂ reprezentată prin lichidator INSOLVENȚĂ 2007 C, cu sediul în C, Calea B,.23 D,. 1,. 3, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 August 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, Lotus Gherghină |
Grefier, |
01 2009
Red. / 3 ex.
Tehnored. / 04.09.2009
Jud. sindic: O OG - Tr. O
Președinte:Doina LupeaJudecători:Doina Lupea, Carmen Mladen, Lotus Gherghină
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 702/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 231/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
