Practica judiciara insolventa. Decizia 101/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 101/
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător -
Judecător - -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de, cu domiciliul în loc. Lacul nr. 3,.9, jud. H, împotriva sentinței nr. 1014/11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Harghita.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că s-au depus la dosar prin registratura instanței la data de 20 ianuarie 2010 concluzii scrise din partea recurentului.
dezbaterilor și susținerile asupra recursului declarat sunt cuprinse în încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2010, când s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.1014/11.05.2009 a Tribunalului Harghitas -a admis, în parte, cererea formulată de M C, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SRL G, și s-a dispus obligarea administratorului societățoii falite, la plata sumei de 6.063,75 lei, în contul de faliment, reprezentând pasivul debitoarei.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că cererea lichidatorului judiciar a fost întemeiată pe disp.art.138 alin.1 lit.a, d din Legea nr.85/2006, întrucât administratorul societății ar fi încasat creanțele debitoarei, fără ca respectivele să să fie înregistrate în evidența contabilă și de utilizarea banilor, disponibilităților bănești în folosul propriu sau al altor persoane; și că administratorul societății avea obligația de a întocmi evidența contabilă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Deoarece, această evidență nu a fost predată lichidatorului, s-a creat prezumția că numitul a ținut o contabilitate fictivă sau a făcut să dispară documentele contabile.
În ceea ce privește excepțiile invocate de administratorul debitoarei prin întâmpinare, respectiv constatarea nulității actului de procedură, excepția tardivității introducerii acțiunii și excepția prematurității introducerii acțiunii, judecătorul sindic, a constatat că excepțiile au fost respinse ca nefondate prin încheierea din 4 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre atacată.
Referitor la fondul pricinii, s-a arătat că administratorul debitoarei nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege care îi reveneau, în limitele mandatului privind exercitarea funcției de administrator în baza prevederilor art.72 și73din Legea nr.31/1900, republicată, contribuind prin nerespectarea acestor obligații și prin pasivitatea sa, la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Potrivit raportului lichidatorului judiciar (filele 28-33), judecătorul sindic a constatat că administratorul debitoarei se află în culpă pentru omisiunea de a-și îndeplini obligația prevăzută de art.35 din Legea nr.85/2006, de preda actele și informațiile prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006, lichidatorului judiciar prezumându-se neținerea contabilității în conformitate cu legea, ceea ce a atras răspunderea patrimonială a administratorului debitoarei în temeiul art. 138 alin. l lit.d din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic a constatat că deși administratorul debitoarei a fost notificat de lichidatorul judiciar prin Notificarea 109 din 05.01.2009 (fila 44), prin care i s-a pus în vedere să depună actele și informațiile prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006, administratorul debitoarei nu a îndeplinit obligația prevăzută de art.35 din Legea nr.85/2006.
De altfel, administratorul debitoarei a recunoscut prin precizările la întâmpinare că a fost notificat în vederea depunerii actelor și informațiilor prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006.
Susținerile administratorul debitoarei, potrivit cărora actele și informațiile prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 nu au fost predate lichidatorului judiciar, ca urmare a faptului că, au fost predate numitului R, conform procesului verbal întocmit la data de 01.09.2003, nu pot fi reținute în cauză de judecătorul sindic, nefiind relevante în cauză.
Deși administratorul debitoarei a susținut că a cesionat părțile sociale numitului R, determinat de faptul că cesiunea nu a fost înregistrată la ORC H, aceasta nu este opozabilă părților, iar în calitate de administrator al debitoarei înregistrat la ORC H, numitul avea obligația de a preda actele și informațiile prevăzute de art.28 din Legea 85/2006, în temeiul art.35 din aceeași lege.
De asemenea, s-a arătat că în cauză este realizată și ipoteza legală, prev. de art.138 alin.1 lit.a din lege, pentru lipsa în gestiune de 44.847,88 lei, creanțe neîncasate în valoare de -,38 lei și soldul bancar în valoare de 5.471,02 prezumându-se că administratorul debitoarei a folosit bunurile debitoarei și a disponibilităților bănești ale acesteia, în interesul propriu sau în interesul altor persoane.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul, criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând în esență că, judecătorul sindic avea obliga ia, în baza rolului activ, să fac toate demersurile în vederea afl rii adev rului, cu at t mai mult cu cât însuși legea arată faptul că:".judectorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, persoana juridică, ajuns în stare de insolvență să fie suportat de membrii organelor de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență"ri cu toate că a indicat adresa persoanei vinovate în fapt, de ajungerea debitoarei L, n insolvență, respectiv numitul R ruia i-a indicat adresa și a cut dovada că acesta de inea în fapt, calitatea de administrator, la data deschiderii procedurii, (conform documentelor puse la dispozi ia instan ei) calitate pe care o de inea din anul 2003. Însă, instan a a refuzat citarea acestuia sau să țină cont de actele depuse, în ap rarea sa la dosar, nc lc nd formele de procedură prev zute sub sanc iunea nulit ăț ii și prev zute la art. 304 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, cu at t mai mult cu cât a ar tat în nt mpinare, că se solicită angajarea spunderii sale pentru irea faptelor prev zute la art. 138 litera a) și d) av nd la bază bilan ul și balan a contabilă din 31.12.2001 nd ar ta faptul că încă din data de 06.10.2003, în fața notarului public, prin act autentic a cut dovada că a predat ( a cum se poate observa din ncheierea de autentificare nr. 2577/06.10.2003 și din procesul verbal de predare primire ncheiat la data de 01.09.2003) at t societatea cât și actele societ ății (inclusiv pe cele contabile) numitului R.
S-a mai arătat că, judecătorul sindic ar fi omis să indice faptul că în momentul în care a fost contactat de tre lichidatorul judiciar, i-a notificat printr-o adresă scrisă faptul că nu el este administratorul în fapt, al debitoarei și că toate actele contabile au fost predate încă din anul 2003, noului administrator R, indic nd prin aceasta și adresa acestuia, aspecte de care nu au inut cont nici instan a și nici lichidatorul, punându-și ntrebarea cum a cut lichidatorul judiciar dovada, a face cel pu in o expertiză contabilă cu privire la prejudiciul creditorilor, faptei ilicite a sa în calitate de organ de conducere, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor ne ti disponibile pentru plata de tre debitorul insolvent a datoriilor exigibile și culpei sale at ta timp cât se solicită angajarea spunderii sale pentru irea faptelor prev zute la art. 138 litera a) si d) av nd la bază bilan ul și balan a contabilă din 31.12.2001 și a se ține cont de dovezile prezentate de acesta în fata instan ei.
Precizările acestuia, formulate la data de 13.01.2010 nu pot fi reținute la soluționarea cauzei, având în vedere că termenul de depunere a motivelor de recurs s-a împlinit la data de 22.09.2009 potrivit art.303 alin.1, 2 Cod procedură civilă, astfel că acestea vor fi reținute drept concluzii scrise, fără a putea să se bucure de consecințele juridice ale motivelor de recurs, care leagă instanța de control judiciar de soluționarea recursului.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma considerentelor de mai sus, precum și prin prisma art.3041Cod procedură civilă, Curtea, constată următoarele:
După cum a fost formulată inițial de către lichidatorul judiciar, cererea de angajare a răspunderii personale a administratorului societății falite a fost întemeiată pe disp. art.138 alin.1 lit.a și
În raport de aceste fapte, Curtea constată că, potrivit raportului privind cauzele și împrejurările ce au generat starea de insolvență,într-adevăr pârâtul-recurent nu a predat lichidatorului evidența contabilă, întocmită până la 31.12.2003, și de asemenea, a manifestat o conduită pasivă în ceea ce privește conducerea și organizarea evidenței contabile.
Or, această stare de fapt, este de natură a crea, prezumția că acesta a întocmit o contabilitate fictivă, că aceasta nu reflectă starea reală a societății, având drept consecințe decizii manageriale greșite, și mai mult, necunoașterea situației economie și financiare a societății. De altfel, chiar după notificarea efectuată de către lichidatorul juridic, în vederea depunerii evidenței contabile, pârâtul nu s-a conformat obligației legale, rezumându-se la a informa lichidatorul asupra cesiunii părților sociale către alte persoane.
Referitor la această cesiune, care de altfel nu poartă data certă ( 66 dosar instanță de fond), rezultă concluzia logică că, în lipsa unei date certe și a înregistrării la Registrul Comerțului, aceasta nu este opozabilă terților, nu produce efecte juridice, și nu poate justifica în niciun caz susținerea pârâtului. Aceeași concluzie se impune și cu privire la adresa pârâtului către lichidatorul judiciar (68 dosar instanță de fond) potrivit căreia ar fi fost predate documentele contabile către o altă persoană, odată cu ștampila societății.
Or, toate aceste constatări, având la bază materialul probator administrat în cauză, nu pot conduce decât la opinia convergentă cu cea a judecătorului sindic, potrivit căreia aceste prezumții sunt de natură a proba realizarea în speță a ipotezelor legale, instituite de art.138 alin.1 lit.a și din Legea nr.85/2006.
În aceeași măsură, în acord cu cele de mai sus, potrivit art.138 lit.a din lege, Curtea constată că lipsa în gestiune, neîncasarea creanțelor scadente și lipsa soldului bancar, conduc la concluzia logică că pârâtul recurent a folosit bunurile debitoarei și disponibilitățile bănești în propriul interes, aceasta întrucât recurentul nu a justificat, argumentat, prin mijloace de probă, o altă stare de fapt.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, potrivit art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, ca nefondat recursul promovat în cauză, păstrând ca legală și temeinică hotărârea atacată, întrucât nu au fost identificate motive care să atragă reformarea hotărârii atacate, ca urmare examinării acestora și din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE recursul formulat de, cu domiciliul în loc. Lacul nr. 3,.9, jud. H, împotriva sentinței nr. 1014/11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Harghita.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședințâa publică din 26 ianuarie 2010.
Președinte Judecători
-
-
Grefier
Red.
Tehnored.CC/2 exp.
12.03.2010
Jd.fd.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 1327/2009.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 117/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
