Practica judiciara insolventa. Decizia 117/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 117/
Ședința publică din 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea AVAS, cu sediul în B--11 sectorul 1, împotriva sentinței nr.1307/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa recurentei-creditoare AVAS, a intimaților-creditori DGFP H, ITM H, a intimaților-pârâți și și a intimatei-debitoare SC SRL prin lichidator judiciar General Consult M
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art.17 al Legii nr.146/1997, intimatul-lichidator General Consult MCp entru debitoarea SC SRL a depus întâmpinare, iar recurenta-creditoare și intimata-debitoare au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1307 din 22 iunie 2009, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Harghita nr- a respins obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS B împotriva raportului final întocmit de lichidatorul judiciar General Consult Tg.M, a respins cererea creditoarea AVAS de autorizare în vederea introducerii acțiunii de angajare a răspunderii administratorului în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată, a aprobat raportul final și în consecință, a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SRL M C și radierea firmei din Registrul comerțului.
Judecătorul sindic a reținut faptul că raportul privind cauzele și împrejurările care au generat starea de insolvență a fost înregistrat la 7 aprilie 2009, că din acesta rezultă că se impune angajarea răspunderii administratorului în temeiul art. 138 lit. "d" din Legea nr. 85/2006 republicată, dar, întrucât administratorul statutar a plătit în contul de faliment suma de 4.238 lei, lichidatorul judiciar a considerat că nu se mai impune formularea cererii de angajare a răspunderii.
De asemenea, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că administratorul societății a predat documentele contabile ale firmei și nu au fost identificate creanțe de recuperat, iar pentru bunurile și disponibilitățile bănești care au fost constatate lipsă, contravaloarea lor a fost achitată de administratorul societății, suma respectivă acoperind parțial cheltuielile ocazionate de desfășurarea procedurii.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de creditoarea AVAS B, care a solicitat casarea, trimiterea cauzei spre rejudecare, cu reluarea procedurii de la ultimul act procedural legal îndeplinit.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit s-a dispus închiderea procedurii deoarece nu au fost achitate toate creanțele înscrise la masa credală, iar judecătorul sindic nu și-a manifestat rolul activ, rezumându-se la îmbrățișa concluziile lichidatorului judiciar.
Recurenta a mai precizat că raportul final trebuia să fie o sinteză a întregii proceduri, iar ca urmare a concluziilor, creditorii să aibă posibilitatea să convoace adunarea creditorilor în vederea analizării oportunității introducerii cererii prevăzută de art. 138 și că, nerespectarea procedurilor de citare și comunicare cade sub incidența prevederilor art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Lichidatorul judiciar General Consult a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului AVAS, deoarece legea reglementează mai multe situații în care se poate închide procedura, una dintre ele fiind și cea reglementată de art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată, iar practica judiciară a stabilit că valoarea pasivului este suma maximă până la care se poate dispune angajarea răspunderii personale.
Intimatul a precizat că nu există bunuri mobile sau imobile în patrimoniul debitoarei care să fie supuse procedurii de lichidare, iar pasivul a fost acoperit în întregime, în condițiile în care administratorul debitoarei a achitat suma totală de 4.238 lei reprezentând pasivul debitoarei conform raportului privind cauzele și împrejurările care au determinat insolvența, context în care a apreciat că nu se mai impune formularea cererii de angajare a răspunderii.
S-a mai făcut referire la ordinea de distribuire a sumelor potrivit art. 123 din Legea nr. 85/2006 republicată.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul creditoarei este nefondat.
Recurenta face abstracție de faptul că Legea nr. 85/2006 republicată, instituie o procedură execuțională reglementată prin dispoziții legale speciale, multe dintre ele derogatorii de la dreptul comun în materie, iar potrivit art. 11 alin. 2, atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului/lichidatorului judiciar și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței iar atribuțiile manageriale aparțin administratorului/lichidatorului judiciar, deciziile manageriale putând fi controlate sub aspectul oportunității de creditori, prin organele acestora.
Prin incidența acestor dispoziții speciale critica formulată de recurent, în ceea ce privește neexercitarea rolului activ de către judecătorul sindic, nu este justificată.
Potrivit sentinței nr. 224 din 9 februarie 2009, s-a dispus intrarea în procedura simplificată a falimentului în ceea ce o privește pe debitoarea SRL M C, iar raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență s-a depus la grefa Tribunalului la 7 aprilie 2009, un exemplar pentru instanță și unul pentru publicare în Buletinul procedurilor de insolvență.
În acel raport s-a reținut că administratorul statutar nu a întocmit documentele contabile privind scăderea din gestiune a bunurilor degradate și a mărfurilor cu termen de garanție expirat și că, se impune stabilirea răspunderii personale patrimoniale a administratorului statutar pentru suma de 3.582,46 lei, lipsuri constatate cu ocazia inventarierii (fila 141 dosar fond). Potrivit tabelului definitiv de creanțe depus la fila 142 dosar fond, suma reprezentând că valoarea pasivului era de 19.761,77 lei.
Raportul final a fost întocmit pentru data de 27 aprilie 2009, când s-a dispus aplicarea prevederilor art. 129 din Legea nr. 85/2006, afișarea raportului final la ușa instanței, notificarea raportului împreună cu situația finală fiecărei creditor și publicarea în Buletinul Procedurilor de insolvență, stabilindu-se și data pentru convocarea adunării creditorilor pe 22 iunie 2009.
La data de 9 iunie 2009, s-a înregistrat cererea AVAS de autorizare în vederea introducerii acțiunii având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei pentru obligarea la suportarea pasivului rămas neacoperit, motivând că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea. La aceeași dată, AVAS a precizat în scris că nu este de acord cu aprobarea raportului final, solicitând ca acesta să fie completat cu datele de identificare a administratorului judiciar și formularea cererii de angajare a răspunderii personale.
În primul rând, trebuie avut în vedere că în raportul cu privire la cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență, s-au precizat motivele pentru care s-ar impune angajarea răspunderii personale, s-au precizat numele administratorului societății înregistrat la ORC precum și suma pentru care s-ar putea cere angajarea răspunderii. Datele de identificare a celor doi administratori sunt cuprinse în actul de la fila 4 dosar, depus odată cu cererea de deschidere a procedurii insolvenței, la data de 2 aprilie 2008.
Cu privire la conținutul acestui raport la vremea respectivă, nu s-au formulat obiecții. Apoi, în procesul verbal din 17 martie 2009 (fila 134 dosar fond) se consemnează că administratorul debitoarei a predat cu întârziere actele contabile iar în raport nu se face mențiunea că nu ar fi fost ținută contabilitatea firmei ci că nu au fost întocmite documente privind scăderea din gestiune a bunurilor degradate și mărfurile cu termen de garanție expirat.
Motivul pentru care lichidatorul judiciar nu a mai formulat cererea de angajare a răspunderii a fost acela că s-a plătit în contul de faliment suma de 4.238 lei, în condițiile în care, în raportul final se face mențiunea că valoarea bunurilor debitoarei constatate lipsă este de 3.582,46 lei.
Cererea de autorizare în vederea introducerii acțiunii prevăzută la art. 138 alin. 1 este admisibilă în condițiile reglementată de art. 138 alin. 3. Văzând aceste condiții, instanța constată că nu se poate considera că lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de această stare ori a omis să formuleze acțiune. Lichidatorul judiciar a reținut că se impune angajarea răspunderii, indicând și suma și a justificat de ce nu formulează cerere de angajare a răspunderii, motivul fiind acela că administratorul statutar a achitat suma precizată în raport.
În altă ordine de idei, în condițiile reglementate de alin. 3 al art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată, doar creditorul care deține mai mult de J din valoarea tuturor creanțelor, poate cere judecătorului sindic autorizarea, or, în cazul dedus judecății, potrivit tabelului definitiv al creanțelor, creditorul AVAS figurează cu o creanță în valoare de 1.154,77 lei din totalul de 19.761,77 lei, restul de 18.607 lei aparținând creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice
În contextul celor arătate, judecătorul sindic în mod justificat a respins cererea de autorizare în vederea introducerii acțiunii având ca obiect răspunderea administratorului în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 și în condițiile în care obiecțiunile la raportul final se bazează practic doar pe aspectul legat de angajarea răspunderii, așa cum rezultă din actul de la fila 164 dosar fond, este justificată și respingerea obiecțiunilor.
Față de cele ce preced, recursul creditoarei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1307 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/8ex
jud.fond:
-24.02.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 101/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 104/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
