Practica judiciara insolventa. Decizia 1015/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - insolvență -
- ang. răsp. + înch. procedură -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1015
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. S,-, jud. S împotriva sentinței nr. 328 din 24 martie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 14 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 21 mai 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 328 din 24 martie 2009 a Tribunalului Suceava, judecătorul sindic desemnat în dosarul nr- privind falimentul debitoarei SC "" SRL F, a respins - ca nefondată - cererea pentru atragerea răspunderii materiale a administratorului -, cerere formulată de către creditorul DGFP S și s-a aprobat raportul lichidatorului judiciar și în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii falimentului față de debitoare și radierea acesteia din registrul comerțului.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
- creditoarea DGFP S nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre acțiunea administratorului - de a nu depune situațiile financiare contabile - și starea de insolvență a societății;
- raportul final întocmit de lichidator - prin care se menționează că debitoarea nu posedă nici un fel de bunuri - a fost comunicat creditorilor fără ca aceștia să formuleze vreo obiecțiune.
Împotriva sentinței a declarat recurs DGFP S susținând că este nelegală sub aspectul respingerii cererii de antrenare a răspunderii materiale.
Și-a dezvoltat motivele de recurs arătând următoarele:
- în cauză sunt date prevederile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, acest aspect rezultând din faptul că fostul administrator nu a depus documentele contabile prevăzute de lege pentru a se verifica modul în care s-a efectuat activitatea economică și înregistrările contabile;
- pârâtul se face vinovat de neținerea contabilității, omițând să calculeze o serie de impozite față de bugetul statului.
Prin întâmpinarea depusă, - a cerut respingerea recursului ca nefondat. A arătat că recurenta face doar susțineri cu caracter general.
Criticile sunt nefondate.
Creditoarea recurentă a solicitat antrenarea răspunderii materiale a administratorului societății debitoare, în temeiul art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, cu motivarea că, din procesul verbal încheiat la 21 mai 2003, rezultă că societatea nu a depus declarația privind rezultatul impozitului pe profit, a omis să calculeze impozitul în cota de 1,5% asupra veniturilor financiare și nu a depus deconturile TVA și declarațiile privind obligațiile față de bugetul statului pentru perioada decembrie 2000 - aprilie 2001.
răspunderii materiale a administratorului societății aflată în stare de faliment se poate face, în baza art. 138 alin. 1 lit. d în situația în care - se face dovada - că administratorul a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Pentru antrenarea răspunderii materiale este obligatoriu să fie îndeplinite mai multe condiții (cumulativ): existența prejudiciului și raportul de cauzalitate între fapta administratorului și prejudiciu.
Ori în cazul de față nu sunt îndeplinite aceste cerințe.
Din raportul final (562) întocmit de către lichidatorul judiciar rezultă că starea de insolvență a debitoarei se datorează unor dificultăți financiare - lipsă de lichidități - și imposibilității restituirii creditului contractat de la BANK SA la 26.02.2004.
Faptul că prin procesul verbal din 21 mai 2003 încheiat de către DGFP s-a reținut că societatea SC "" SRL F nu a depus declarația privind impozitul pe profit nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii materiale potrivit art. 138 lit. d, în condițiile în care deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului s-a făcut la 13 sept. 2005, la cererea debitoarei.
În condițiile în care, atât prin cererea de antrenare a răspunderii materiale cât și prin recurs, creditoarea nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, recursul declarat este nefondat, urmând ca în baza art. 312 Cod proc. civ. să fie respins ca atare.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. S,-, jud. S împotriva sentinței nr. 328 din 24 martie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. MA
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Morariu Adriana, Sas Remus
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 688/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 983/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
