Practica judiciara insolventa. Decizia 1017/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - insolvență -
- ang. răsp. + înch. procedură -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1017
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. S,-, jud. S și lichidatorul Cabinet Individual de Insolvență "Ec. ", cu sediul în mun. S, str. -. - -, nr. 4, -. D,.1, jud. S, pentru debitoarea SC " COM" SRL împotriva sentinței nr.336 din 24 martie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 14 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 21 mai 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 336 din 24 martie 2009 judecătorul sindic desemnat în dosarul nr- privind falimentul debitoarei SC " COM" SRL Broșteni, a respins, ca nefondată, cererea de atragere a răspunderii materiale a pârâtului, cerere formulată de către lichidatorul judiciar; a aprobat raportul final al lichidatorului judiciar și în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei și radierea acesteia din registrul comerțului.
În motivarea soluției, judecătorul sindic a reținut următoarele:
- cererea lichidatorului de atragere a răspunderii materiale a fostului administrator, întemeiată pe prev. art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006, nu a fost dovedită, nefăcându-se dovada legăturii de cauzalitate dintre faptele imputate administratorului și starea de insolvență a debitoarei;
- prin raportul final s-a menționat faptul că debitoarea nu deține bunuri mobile sau imobile, aspect dovedit cu actele depuse; raportul final nu a fost contestat.
Împotriva sentinței au declarat recurs creditoarea DGFP S și lichidatorul judiciar.
DGFP Sac riticat sentința sub aspectul respingerii cererii de atragere a răspunderii materiale. A solicitat modificarea în parte a sentinței nr. 336/24.03.2009 și admiterea cererii de atragere a răspunderii materiale.
Și-a motivat în fapt recursul arătând că sunt date prev. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, întrucât fostul administrator nu a depus documentele de evidență contabilă așa cum sunt prev. de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar a cerut admiterea recursului și a cererii de atragere a răspunderii materiale, pentru următoarele considerente:
- atragerea răspunderii materiale este motivată prin încălcarea, de către administrator, a prev. art. 73 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, art. 10 din Legea nr. 82/1991 și art. 22 lit. c Cod proc. fiscală, care stabilesc responsabilități în sarcina administratorilor societăților comerciale de a achita la termen impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat.
- că este dată vinovăția fostului administrator în condițiile în care societatea era dizolvată de drept conform art. 30 din Legea nr. 359/2004 (nepreschimbarea certificatului de înmatriculare al firmei).
Analizându-se susținerile din cele două recursuri, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, atragerea răspunderii materiale a fostului administrator pentru o parte a pasivului unei societăți comerciale ajunsă în stare de insolvență, se poate dispune la cererea administratorului judiciar. O astfel de cerere poate fi formulată și de comitetul creditorilor în condițiile menționate de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Cum în speță, cererea pentru atragerea răspunderii administratorului a fost formulată de către lichidatorul judiciar (și nu de comitetul creditorilor), recursul declarat de către creditoarea DGFP S este inadmisibil, urmând să fie respins ca atare.
Referitor la recursul declarat de către lichidatorul judiciar, Curtea reține următoarele:
Lichidatorul judiciar și-a întemeiat cererea de atragerea răspunderii pe disp. art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006, motivat de faptul că administratorul nu a predat documentele contabile și a refuzat să dezvăluie locul în care se află bunurile debitoarei.
Atragerea răspunderii fostului administrator pentru o parte a pasivului debitoarei ajunsă în stare de insolvență se poate face, pentru unul din cazurile prev. de art. 138 alin. 1 lit. a-g doar în situația în care se face dovada raportului de cauzalitate între fapta (faptele) administratorului și prejudiciu.
În cazul de față, în mod corect, judecătorul sindic a reținut că nu s-a făcut dovada raportului de cauzalitate; atât susținerile din cerere cât și cele din recurs nefiind probate (au fost făcute doar afirmații și s-au indicat texte de lege fără o trimitere la probe).
Așa fiind, față de starea de fapt sus menționată, recursul declarat de lichidator este nefondat, urmând să fie respins ca atare.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. S,-, jud. S împotriva sentinței nr. 336 din 24 martie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Respinge ca nefondat recursul declarat de lichidatorul Cabinet Individual de Insolvență "Ec. ", cu sediul în mun. S, str. -. - -, nr. 4, -. D,.1, jud. S, pentru debitoarea SC " COM" SRL împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. MA
Jud. Gh.
Tehnored. MM
2 ex. - 03.06.09
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Morariu Adriana, Sas Remus
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 833/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1051/2009. Curtea de... → |
|---|
